Astazi, blestem ziua in care Tudor si cu mine am acceptat oferta soacrei mele de a ne construi casa chiar langa a ei. Insa tentatia a fost prea mare: terenul primit cadou, cheltuielile de constructie impartite. Altfel nu ne-am fi putut permite niciodata o casa cu gradina si curte pentru copii.
Inca inainte sa ne lansam in proiectul cu casa, relatia cu soacra mea era dificila. Se purta foarte dragastos cu copiii, in schimb lui Tudor si mie ne cauta nod in papura. Mereu o auzeam spunandu-mi: "Nu te ocupi indeajuns de copii. Tudor ar trebui sa lucreze mai mult, iar tu sa te lasi de serviciu". Eu sunt angajata cu norma intreaga, ca redactor la o editura, iar Tudor, care a absolvit operatoria de film, n-a mai gasit in ultima vreme un post in meseria lui, asa incat munceste ca sofer de taxi pe masina noastra. Aceasta diviziune a muncii am stabilit-o de comun acord, inclusiv din motive financiare. Dar in loc sa apere punctul nostru de vedere, Tudor capituleaza de fiecare data in fata mamei lui: "Da, mama, ai dreptate, dar e doar o solutie temporara". Pe de o parte, imi place ca este atat de impaciuitor si plin de intelegere, atat de dornic sa pastreze armonia cu orice pret, dar uneori, pretul se dovedeste a fi prea mare. Desi apreciez aceste calitati, totusi, cand le vad manifestate asa de frecvent in raport cu mama lui, imi devin de-a dreptul insuportabile.
In perioada cat am construit casa, incercam sa ma conving ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. Ca soacra mea se va lamuri, pana la urma, ce bine functioneaza viata noastra de familie. Si, daca e sa fiu sincera pana la capat, vedeam deja cu ochii mintii minunea aceea de casa, gradina si pe ea, cum se ingrijea ca o adevarata bunica de copiii nostri, in timp ce Tudor si cu mine eram la serviciu.
Acum, copiii mananca la internatul scolii si raman in continuare sa-si faca lectiile acolo, sub supravegherea unei profesoare. La inceput, aranjasem sa le gateasca soacra mea. Dar cand ma intorceam de la editura, dupa-amiaza pe la cinci, ii gaseam cel mai adesea in fata televizorului, rontaind ciocolata si band Coca-Cola. De cate ori o rugam pe soacra mea sa nu le dea dulciuri si sa nu-i mai lase asa de mult la televizor, ca doar de aia avem gradina, ea exploda, reamintindu-mi cu vehementa cata recunostinta ii datoram pentru faptul ca se ocupa de copii, ceea ce nimeni in locul ei n-ar fi fost dispus sa faca, fara bani. Baietii ar fi devenit niste derbedei cu o mama neglijenta ca mine, careia nu-i pasa decat de cariera.
"Lasa, nu te enerva" - zicea Tudor si nimic mai mult. Mai bine sa inghit eu insultele, mai bine sa piarda copiii ceasuri intregi uitandu-se la televizor, decat sa se tulbure cumva pacea familiala. Intr-o buna zi, am hotarat ca suportasem destul. Mi-am inscris baietii la programul "scoala dupa scoala". Cum a reactionat sotul meu? Mi-a venit cu o sumedenie de reprosuri, in care recunosteam cuvintele maica-si. Si, ca un fiu ascultator ce era, in final mi-a adus si acuzatia suprema, aceea ca nu-mi fac datoria de mama, cu toate ca niciodata pana atunci nu-mi daduse de inteles ca si-ar fi dorit o nevasta casnica.
Asa ne intarata soacra mea, unul contra celuilalt - desi mi-e limpede ca Tudor sufera si el, ca si mine, din pricina acestei situatii. Doar ca nu-i capabil sa reactioneze in nici un fel.
Alta figura pe care mi-a facut-o de curand, la sfarsitul saptamanii: stateam la masa, cu Tudor si cu copiii, cand, deodata, o vad ca da buzna in casa, fiindca are o cheie de cand statea cu copiii, si poate intra oricand. De fiecare data o rog sa sune, cand stie ca suntem acasa, dar de fiecare data, Tudor spune conciliant: "Lasa, doar n-avem nimic de ascuns". Imi vine sa-l omor, pur si simplu, dar nu vreau sa ma cert cu el in fata copiilor. Odata, baiatul cel mic o lungea cu mancarea, si eu i-am spus: "Mai ia trei linguri, si pe urma ai voie sa mergi la joaca". M-am dus la chiuveta sa spal vasele si, cand m-am intors, peste doua minute, o vad pe soacra mea cum ii golea farfuria, zambindu-i complice. Mi-am iesit din fire si am impins-o pe usa afara. Inainte sa iasa, n-a pierdut prilejul sa-mi strige ca asa nu imi educ copiii, ci ii terorizez. Cand am revenit in bucatarie plangand, Tudor m-a luat in brate si mi-a spus: "Nu crezi ca ai fost putin cam dura cu mama?".
Sotul meu ma saboteaza intruna din cauza mamei lui si il detest pentru asta. Ma detest si pe mine, pentru ca nu izbutesc deloc sa stapanesc situatia si sa-i dau un ultimatum lui Tudor: sau iti iei inima-n dinti si ma aperi de intrigile mamei tale sau imi iau copiii si plec.
In primii ani ai casniciei noastre, Tudor inca nu se deprinsese sa se supuna maica-si ca un catelus. La data aceea, avea un post permanent de operator in televiziune, castiga un salariu bun si era sigur pe picioarele lui. Avea constiinta valorii de sine. Iar soacra mea nu se pensionase inca si dispunea de mai putin timp ca sa se amestece in viata noastra. Dupa moartea prematura a sotului ei, preluase franele asociatiei lor familiale (aveau un mic atelier de reconditionat mobile), pe care il conducea cu mana de fier. Nu mi-a fost greu sa inteleg de ce Tudor a refuzat de la bun inceput sa lucreze alaturi de ea. Cel putin in aceasta privinta a fost consecvent. Soacra mea i-o reproseaza si astazi, si poate ca enervanta lui docilitate se explica si prin sentimentele de vinovatie pricinuite de iesirea din mica afacere a familiei, care in cele din urma a fost vanduta.
Sigur ca exista momente cand mi-e foarte clar de ce il iubesc pe Tudor si de ce nu mi-am facut inca bagajele. Cand imi pierd cumpatul si o iau razna, cand am o migrena ori nu-mi merg bine treburile la serviciu, sotul meu este, pur si simplu, un inger. Se pricepe sa fie atat de ocrotitor, de afectuos si linistitor! Si e si foarte tandru cu mine... Cu conditia sa nu avem surprize, ca asta-vara.
Uneori sunt consternata de slabiciunea sotului meu. Si de propria mea neputinta. Tudor nu-mi ia apararea nici macar in public. Soacrei mele ii place sa le povesteasca pe larg vecinilor ce mama rea sunt eu. Pana nu demult, preferam sa ignor barfele, pur si simplu. Cu atat mai mult cu cat aveam impresia ca majoritatea celor cu care sta de vorba nu se lasa manipulati de ea. Si, fireste, nu dezvaluiam nimanui cum stau lucrurile, in realitate, la noi acasa.
Insa mai deunazi, i-am surprins pe Tudor si pe maica-sa discutand peste gard cu vecina noastra. Eram in dosul casei si auzeam ce vorbeau. Cand l-am auzit pe Tudor pretinzand, a nu stiu cata oara, ca postul meu cu norma intreaga e numai temporar si ca mama lui ne da din toata inima o mana de ajutor la cresterea copiilor, nu m-am mai putut stapani. Le-am taiat vorba si am intrebat-o pe vecina daca n-are chef sa bem o cafea. A acceptat, a venit bucuroasa, iar eu am poftit-o in fundul gradinii, doar noi, singure. La cafea, i-am descris intreaga noastra drama de familie. Nu vreau sa mai pastrez aparentele unei familii fericite. E o minciuna. Iar daca ma voi resemna sa mimez mai departe, pentru a-i convinge pe cei din exterior ca la noi totul e perfect, voi intra in aceeasi servitute ca Tudor.
In ziua aceea, in timp ce vorbeam cu vecina mea la cafea, imi juram in gand: "Maine iti faci bagajele si pleci". Dar iata ca sunt inca aici. Fiindca nu vreau sa-l pierd pe Tudor, fiindca il iubesc, in pofida lasitatii, a dependentei de mama lui. Si fiindca mi-ar fi greu sa renunt la statutul nostru social, la casa, la gradina, la tot.
Din nefericire, teama de mama lui il impiedica si acum pe Tudor sa vada adevarul despre casnicia noastra. Cu ochii inchisi, sta ascuns in carapacea fricii. Ce sa fac? Exista o solutie pentru mine?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
09.03.2011, 10:40G Maria
Buna, Am citit scrisoarea ta si m-am recunoscut pe mine si situatia mea dinainte de a-mi cistiga independenta : situati mea a fost exact ca a ta doar numele nu se potrivesc restul e o copie! Solutia este in mina si puterea ta: folosestele.
1 . -tandru si fara scrupule fa-l pe sotul tau sa fie de partea ta si numai de partea ta, in situatia ta nu e greu deloc.
2 prefate in fata soacrei ca totul e asa cum ea vrea si ca tu ii impartasesti gindurile si ca intrun viitor ai sa bla bla si invit-o la cafea si o prajiturica si zimbestei ( in sinea ta crezi ce tu vrei si cind pleac nu trinti usa ca s-ar putea sa stea dupa usa si sa asculte asa facea a mea pina am prins-o)
3 convingel pe sotul ta ca situatia intre tine si mama e de cea mai buna calitate si NU te plinge catre el nici macar de iti curge singe in loc de lacrimi atunci cind esti singura. tinete de planul TAU( nu dureaza mult 2.3 luni)
folosesteti armele feminine si fi convingatoare in relatia cu sotul si determinal sa lucreze mai mult, si chiar sa-si gaseasca un alt servici unde sa fie ocupat in asa fel incit sa aiba timp doar de copii si putin de tine . atunci mamica ramine automat .......AFARA
4. In tot acest timp fii ca un borcan de miere pt. mamica si continua sa o faci sa creada ca ea are dreptate.
5 Intru-n sfirsit de saptamina " pierde Toate cheile de la casa" si de " frica sa nu le gaseasca vreun hot si sa vina la voi etc.....bla ...bla,,,,,) ai ocazia sa scimbi iala sau ce sistem de chei ai ,avind grija de data asta ca TU sa fii aceia ce cumpara chei si e pe faza cind se monteaza totul. Si in acel moment....... ramine "mamica fara cheie" esti suparata dar promoti.... ca o sa dai asta in caz ca are curaj sa intrebe dar incearca sa eviti subiectul chei-
6 Cu vecinii fi asa cum esti cu ea si da-le ocazi sa vada cit de bine va aveti voi doua , cum stati la cafea si o birfa, sau o scurta plimbare seara ( stringe din dinti in spatele buzelor zimbitoare) e greu la inceput dar merita.
7.si nu o mai invita acum la tine invita-te TU la EA !!! Cu cafeluta si o ciocolata sau ce ai tu. si nici nui da ocazia sa vina la tine de cite ori are ea chef . pune-ti o sonerie la usa mativind ceva de copii .,colegii lor etc.... si las-o sa sune la usa pina........pleaca de linga ea
Inarmeaza-te cu rabdare si coplesestel pe sotul tau cu tot feluri de surprize placute si fa-l sa nu se mai concentreze atit de mult pe mama ci asupra copiilor si a ta. Ai grija copii trebuie sa fie pe primul loc. Si daca mai iti ajuti copii sa aiba siniste activitati in afara orelor cel mai bine un sport si daca e putin mai departe de casa asa incit sa fiti nevoiti ca unul din parinti sa le asigure transport inainte si inapoi., suport moral etc etc e PERFECT . Ai mai multi tinp cu copii si ea poate sa fiarba , fiarba , fiarba cit de mult ii tine sucul. Tine minte la nici o provocare din partea ei ( ca au sa vina) sa nu te pierzi cu firea , abate vorba spre ceva pozitiv , ca ai vazut ceva,,,,,, gaseste ceva si abate-o de la ce vrea ea sa inceapa. (adica o mica cearta din care ea sa iasa invingatoare) nu-i da voie. NU TE CERTA SUB NICI O FORMA fii diplomata cu ea( macar ca nu merita) SI NU TE PLINGE LA SOT . NU-L LASA SA AFLE DE CELE INTIMPLATE: ca s-ar putea sa intrebe de mama de cum si ce si ea prinde aripi din nou. Si nu in ultimul rind fii tare si roaga-te la dumnezeu pentru reusita. Stiu ca pare poate straniu ca il mentionez si pe Dumnezeu in toata povestea asta , dar EL iti va da putere si daca chiar solutiile de mai sus ar putea parea putin cam neortodoxe dar sunt eficiente si iti poti asigura linistea ta si a copiilor tai. Ca nici lor nu e indiferent cind vad ce face bunica. Ei cresc si merita sa aiba o familie care ii iubeste si o mama vesela nu una stresata si speriata de cite ori se deschide usa. Dupa ce ai preluat controlul mai rareste cu vizilele la usa ei , esti "foarte ocupata " ai de facut una -alta si uite asa pastreaza ce ai cistigat ! Respect la distanta( chiar daca distanta e de 10 metri fa in asa fel incit sa fie de 100 de km) e cel mai bun respect de ambele parti. Rabdare si succes ! Sa auzim de bine!
09.03.2011, 20:02Ungureanu Elena
Stimata doamna,
Imi pare rau pentru ceea ce se intimpla, uneori relatiile personale si cele de familie nu ne dau linistea sufleteasca deloc. Pe soacra ta nu o poti schimba, nici pe fiul ei (sotul), pentru ca asa a fost crescut el si daca nu s-a schimbat pina acum, nu se va schimba nici de acum incolo, in ceea ce priveste relatia cu mama lui. El a fost fiul ei inainte de a fi sotul tau, si asa ramine si ierarhia. Din pacate, multi parinti (mai ales mame) au darul acesta de a-si controla copiii (adultii de mai tarziu) in relatiile lor personale, si iese un calvar, le distruge familia si viitorul, pentru ca ei cred ca ei stiu mai bine cum sa-si traiasca copilul viata sau pur si simplu vor ca copilul sa faca ca ei, ca sa demonstreze ca sunt parinti si au ultimul cuvint. Mare pacat. Deci, nu-ti irosi timpul sa incerci sa schimbi oamenii, nu vei reusi, imi pare rau, dar este adevarul pe care-l cunosc.
Daca crezi ca mai ai multi ani de acum inainte alaturi de soacra ta, de ce nu te muti? Schimba locul, schimba norocul, asa se spune! Muta-te, vinde casa si alege alt loc. Nu va fi usor, insa o sa ai liniste si poate alta situatie! Ai o singura viata, UNA, de ce sa-ti faci zile negre si sa-ti irosesti nervii cind vezi ca acolo nu merge? Este ca si cum pui singura mina in foc cind stii ca te arde. Ia distanta fata de soacra ta, muta-te in alta parte si spune-i sotului sa vina cu tine. Convinge-l ca este cea mai buna solutie. Si o sa vezi unde inclina balanta cu el, daca va veni sau nu. Trebuie sa fii gata de orice surpriza, insa ... daca crezi ca nu poate fi mai rau decit acum, de ce sa nu incerci? Am auzit multe persoane ca sufera in relatii de casatorie, ca sa fie cu copiii, ca sa fie familia bine ... cum poate familia sa fie bine cind oamenii sufera in aceste relatii? Doar asa, de ochii lumii, sa para totul bine si roz, si in realitate este un calvar, pentru ce? Avem o singura viata, nu mai multe, fiecare zi trecuta este o zi pierduta. Prezentul este cel pe care-l traiesti, nu viitorul si nici trecutul.
Ai puterea si intelepciunea sa schimbi cursul vietii. Copiii o vor aprecia, tu o vei aprecia si vei avea alta incredere in tine cind vei vedea ce puternica esti!
Succes!
10.03.2011, 06:10Sandrina Lungu
Nu sunt multe solutii pentru situatia din familia ta, care a devenit cronica. Totusi, ce ar fi sa faci in asa fel incat sa-i cada sub ochi sotului tau articolul acesta?! Poate el chiar nu realizeaza cat de puternic afecteaza negativ mama lui casnicia voastra.
Eu i-as pune in fata revista deschisa la pagina cu articolul tau si i-as zice sa-l citeasca, sa se gandeasca si sa nu se grabeasca cu comentariile. As alege un moment favorabil, de calm, dar mai ales sa nu fie soacra acasa sau sa fie seara mai tarziu, cand n-ar avea cum sa dea buzna. Spune-i ca vrei doar sa stie care e situatia reala, dar in nici un caz sa nu comentezi cu el pe marginea articolului atunci, pe loc. Spune-i ca vrei sa se gandeasca bine ce e de facut si sa actioneze.
Si eu am locuit cu parintii dupa casatorie...am divortat de sotul meu intr-un tarziu, cand aveam deja 3 copii. Am sperat ca in timp cnflictele se vor aplana, dar a fost greseala vietii mele ca nu m-am mobilizat sa fac ordine in casnicia mea. Am platit scump, impreuna cu copiii, pentru ca viata noastra n-a fost tocmai usoara.
Nimic nu e mai pretios decat linistea in casnicie si un tata pentru copii. Curaj si numai bine.
10.03.2011, 09:24Simona Cer
Doamna melania in primul rand nu inteleg de ce tot insistati sa pastrati aparentele unei familii fericite in fata lumii.de ce?? cumva lumea sta intre voi doi in pat?cumva lumea va bate in usa sa va intrebe daca ati mancat,daca va doare ceva sau daca va poate oferii ceva?de ce sunteti slaba?de ce trebuie sa il vedeti pe tudor luandu-va apararea? de ce??? de ce nu stiti sau nu reusiti sa va impuneti in fata soacrei?v-as intelege daca ati fii o fetita micuta care nu se poate apara dar d-voastra? o s-o duceti asa mult si bine...ce atata neputinta? va este frica?o nuuuuu....frica doar de DUMNEZEU sa ne fie asa scrie in cartea sfanta si nu frica de muritori ca noi... si inca ceva... soacra sa inteleaga bine ca intr-o zi va avea nevoie de ceaiul cald pe care va va ruga sa il faceti pt ca se simta rau...credeti-ma... si eu am soacra si sunt familie bogata si recunoscuta iar eu o fata simpla si saraca dar cand i vorbesc tace si nu comenteaza.pt ca toti suntem egali doamna pe acesta lume...toti... va doresc sanatate.
10.03.2011, 10:41Constanta Szlavics
Idealul de viata frumoasa este sa dai cam ce-ti doresti tu sa primesti. Stiu ca poate ti se pare banal si imi vei spune ca e usor de dat sfaturi daca nu esti implicat,dar iti garantez ca asta este remediul.
Poate ar trebuii sa schimbi ceva in atitudinea ta
vis-a-vis de soacra sau poate legatura ta cu Dumnezeu nu este asa de trainica. EL bunul, ne ajuta chiar daca nu meritam de cate ori il invitam in viata noastra EL ne invata sa fim toleranti unul cu altul si sa nu cautam pricini de cearta din orice. Prin bunatate si iubire sunt sigura ca ti-ai dezarma soacra si ati putea fi prietene.
Nu ai nici un motiv sa fi nefericita.
Doar o clipa sa te gandesti, cum ar fi sa ai persoanele cele mai dragi din viata ta,copil,sot,cu boli incurabile?
Intr-un tarziu, dar am inteles, ca Dumnezeu ma iubeste si trec prin toate astea ca sa-mi aduc aminte de EL.
Acum ca il am cu mine nu-mi mai este teama de nimic, incerc sa fac voia lui cu toata dragostea, pentru ca asta imi aduce fericirea. Singura fercire durabila in viata asta este credinta in Dumnezeu, orice problema ai avea. Nimeni nu este de vina pentru viata pe care o traim, decat noi insine.Totul depinde de atitudinea noastra.
Bunatatea ne aduce fericirea,rautatea ne-o ia!
Iarta-ma daca am fost mai dura dar imi doresc din suflet sa ti se schimbe viata in bine si sa fii constienta de ce ai. Iubirea de sine prea multa te face sa pierzi ce ai dobandit pana acum si ar fi pacat. Ai o familie cum multi si-ar dori.
Doamne ajuta!
Cu mult drag,
C-ta Slavici
10.03.2011, 18:05Maya Ionescu
Draga Melania,
Cred ca intr-adevar, a fost o alegere extrem de gresita sa stati langa parintii lui, mai ales ca aveai deja o relatie spinoasa cu mama lui.
Sunt doua lucruri de care trebuie sa tii seama, in opinia mea.
Primul, faptul ca sotul tau, stand la doi pasi de mama, va fi mereu influentat si influentabil. Mai ales daca nu mai e atat de sigur pe sine si se simte un pic vinovat de cum au evoluat lucurile cu afacerea familiei. Sa nu mai pui la socoteala ca mama soacra, de la moartea socrului, nu mai are efectiv nimic altceva de facut decat sa va monitorizeze pe voi, sa va bata la cap si sa isi faca de lucru acuzandu-te pe tine de diverse vicii inchipuite. Intr-un cuvant, este o femeie greu de suportat. Dar nu e mai rea decat multe "mame de baieti" care nu ar fi multumite cu nici una din fetele care candideaza pentru atentia fiului preaiubit. Asa stau lucrurile, din pacate.
Faptul ca sotul tau nu are curaj sa o puna la punct agraveaza problema, dar nici daca s-ar certa cu ea ca la usa cortului, sa va lase in pace, nu s-ar schimba dintr-o data totul in bine. E adevarat, ca te-ai simti tu mai ok si l-ai respecta pe el pentru asta, dar problema ar ramane: voi i-ati "invadat" teritoriul ei. Nici nu stiu daca ea considera ca e casa "voastra" daca pamantul e cadou de la ea...se simte proprietara peste tot si sotul tau nu are de gand sa ii spuna altceva. Chiar daca va certati sau nu cu ea, amandoi sau separat, tot langa ea o sa stati si ea nu o sa invete niciodata sa va respecte intimitatea si "granitele."
Solutia? Mutati-va!
Al doilea aspect este cel legat de voi doi. Este evident ca prezenta sufocanta a mamei va ia tot elanul si va condamna la nefericire. Cred ca trebuie sa vb deschis cu el despre asta, sa ii explici cat de rau te simti, cat de mult te deranjeaza lipsa lui de reactie si cum simiti ca pierzi controlul asupra vietii voastre in doi, de cand traiti acolo. Nu va fi incantat, dar cred ca e mai bine decat sa fie pus in fata deciziei tale de a-l parasi, cand n-o sa mai suporti. Atunci chiar n-o sa mai inteleaga nimic, pentru ca el se pare ca nu observa si nu vrea sa vada nimic din tot ce face mama lui. Ba din contra, e de partea ei.
Deci...transparenta in abordarea problemei si pe cat posibili...aranjeaza mutarea. Altfel risiti sa iti pierzi ori casnicia ori sanatatea. Cat despre atasamentul de statut social, casa si gradina....chiar daca par importante, nu sunt. Te simti "acasa" intr-un loc in care nu ai pic de liniste si intimitate?
PS: Schimba yala, nu e posibil sa intre peste voi.:)
10.03.2011, 18:57Sonia Sonia Cepraga
In urmatorii 10 ani iti trece.....
11.03.2011, 06:51Dan Zamfir
Dna Floricel,
As dori sa cititi puntul de vedere al unui psihiatru intr-un caz ca acesta. As incepe cu mentiunea ca pe linga tratamentul bolilor psihiatrice sarcina noastra e de a face terapie de cuplu, terapie de familie, terapie de cunoastere si terapie individuala care au rolul de a face lumina in relatiile dintre parteneri, a le explica dece se intimpla ceea ce se intimpla si a-i invata cum sa procedeze ca pe viitor sa fie capabili sa evite conflicte inutile care le amarasc viata si/sau le distrug familia sau casnicia.
Din lunga mea experienta vreau sa mentionez de la inceput ca mai totdeauna cind pacientul iti spune povestea lui, adevarul e pe undeva pe la mijloc. Noi nu sintem computere, noi sintem fiinte umane cu sentimente si din acest motiv oricit de mult am incerca sa fim obiectivi 100% nu putem, mai ales atunci cind e vorba despre noi insine. Va spun acest lucru pentru ca in mod normal cind discutam un caz ca al Dv trebuie sa cunoastem si varianta soacrei dar si a sotului dv in interviuri separate. Dupa aceea incepem terapia intii separat cu fiecare in parte si apoi cu toata familia. Uneori si copiii sint implicati in acest proces.
Deci sa incepem intii cu "principalul vinovat", soacra Dv. Din descrierea pe care o faceti se pare ca dinsa e o femeie puternica, voluntara si dominanta care a condus familia si afacerile familiei. Se pare ca ea a fost cea care a luat decizii dar a purtat si grijile de zi cu zi. Datorita personalitatii ei puternice a reusit probabil sa se impuna familiei si nu numai, dar si sa asigure familiei satbilitate si prosperitate. Vezi facilitatile pe care vi-le-a creat si pe care Dv le-ati acceptat fara sa negociati condiile prealabile. Acest lucru a facut-o sa va perceapa ca pe copilul ei si sa va trateze ca pe Tudor, foarte logic. Daca ati fi fost din start o fire dirza si energica ca dinsa e foarte probabil ca v-ar fi tratat ca pe un egal. In felul acesta i-ati fi dat siguranta si linistea ca Tudor va fi pe miini bune. Dinsa nu-l vede pe Tudor dar nici pe Dv capabili de a ocupa pozitia Alfa in familie , iar acest lucru a generat din partea dinsii anxietate , nesiguranta, sentimentul de neimplinire care in final a dus la exacerbare a sentimentului matern care s-a exteriorizat prin comportamentul pe care-l descrieti. La o persoana cu o personalitate stearsa aceste sentimente s-ar fi exteriorizat prin izolare, episoade de plins si depresie care poate in final ar fi dus chiar la spitalizare. Nu este cazul soacrei Dv care e la polul opus, dinsa e o luptatoare.
Personajul numarlu doi, Tudor sotul dv. Din informatiile Dv pare sa fie o fire dependenta. Barbatii si femeile din aceasta categorie nu stau niciodata in linia intii. Nu le place sa ia decizii si lasa responsabilitatiile familiei pe seama partenerului sau a parintilor. Desi nu reiese, se pare ca este foarte neferict pentru ca este intr-o perioada de tranzitie cere poate dura ani si in care trece progresiv de sub aripa mamei sub cea a sotiei. El este cel mai stresat pentru ca el isi iubeste mama si nevasta si nu poate renunta la nici una. In sufletul lui totdeauna la un pol va fi mama si la celalalt sotia chiar daca balanta va inclina intr-o parte sau alta.
DV. Intii v-as intreba, daca ati stiut care e situatia in familia sotului si nu v-a placut , de ce ati acceptat ofertele pe care soacra vi-le-a facut? si daca tot le-ati aceptat dece nu ati pus niste conditii ferme prealabile peste care nu trebuia sa treceti cu nici un pret? Dv ati mers din compromis in compromis poate sa aplanati lucrurile dar atitudinea Dv a fost interpretata ca salbiciune si imaturitate si cum v-am spus soacra Dv a considerat ca Dv si Tudor nu sinteti capabili sa va autoguvernati . Dv incercati sa preluati rolul dinsii si sa o indepartati cit mai mult din viata sotului Dv. A-i prelua din atributii e cea mai buna metoda dar a o indeparta din sufletul sotului o greseala pentu ca acest lucru e imposibil. Mergind pe linia aceasta va distrugeti nervii in van si va periclitati stabilitatea familiei. Nu stiu multe despre voi dar iti recomand fermitate. Nu pari sa fi o persoana ferma pt ca o persoana ferma intii ar fi actionat si pe urma ar fi trimis o scrisore cu explicatii. Tu ai preferat sa scrii si sa strigi dupa ajutor inainte sa actionezi. Soacra ta a sesizat asta de-a lungul timpului si te-a pus in categoria lui Tudor, adica "astia tot copii au ramas si trebuie sa le port de grija cit oi trai". Cred ca ar fi timpul sa demostrezi dinsei dar si lui Tudor ca esti capabila sa fi "Alfa female" in casa ta ! Trebuie sa ai o discutie deschisa cudinsa si cu Tudor, fara nervi, fara pasiune, fara sa ridici tonul, fara sa vorbesti repede , fara sa raspunzi la intrebari. Discutia trebuie sa fie un monolog scurt in care sa explici clar ca tu esti stapina in casa ta si sa institui citeva reglui foarte ferme de la care nu trebuie sa te abati in nici un fel din momentul in care tu le-ai instituit. Cu oameni cu personalitatea soacrei tale nu trebuie sa fi flexibil, nu trebuie sa negociezi pentru ca pierzi. Nu trebuie sa-i interzici sa va viziteze dar trebuie sa ii fixezi anumite ore, nu trebuie sa rupi relatiile sau sa fugi cu copiii, trebuie sa fi tare si inflexibila pe pozitia ta. Fii tu barbatul in casa si ai sa vezi ca soacra te va respecta, pentru ca ea are respect numai pentru cei tari ! Problemele pe care le ai cu dinsa nu le mai discuta prin Tudor discuta-le direct. Dac ai intrat in hora joaca dar impune tu ritmul nu te lasa jucata!
Ce pot sa-ti spun in incheiere? pe lumea asta orice se poate remedia. Gindeste bine inainte sa actionezi iar dupa ce ai fact-o nu mai da inapoi !!
Dr Dan Zamfir
dzamfir53@yahoo.com
11.03.2011, 10:52Andre L
De cand m-am imbolnavit vad viata cu alti ochi, daca continui asa cred ca vei patii ca mine, problema este ca sanatatea nu cred ca o recuperezi .. nu exista croitor sa te repare, soacra ta te baga in mormant, sotul tau nu stie pe ce lume se afla si cat de grava este situatia, dupa ce crapi te va inlocui cu alta, copii tai vor fi crescuti si educati de soacra si persoane straine, nervii astia care ii ai de atatia ani iti vor veni de hac sau mai exact soacra iti va veni de hac, ia o decizie si spunei sotului prin ce treci, pune-l sa citeasca site-ul si comentarile oamenilor, eu stiu cel mai bine despre ce vorbesc, cred ca ar trebuii sa afle sotul ce se intampla cu tine inainte de a fi prea tarziu, daca o sa-si dea seama va crea o anumita distanta intre voi doua, soacra trebuie sa stea la distanta de tine, este bine ptr tine si viitorul copiilor tai, copii trebuie sa vada o mama fericita, tin minte ce zile naspa erau cand parintii se certau, nu suportam zilele alea chiar ma afectau .. copil fiind..
Cand te imbolnavesti va trece si sotul printr-un calvar si copii tai la fel.. mai bine feriti-va de prostii din-astea.. doar ptr ca soacra nu isi vede de ograda ei.. de parca tu nu ai avea nici un cuvant de spus in casa ta si in familia ta..
11.03.2011, 18:09Andreea Sepi
Mi se pare singura solutie in conditiile in care nu va puteti intelege omeneste si in mod evident doamna nu cunoaste notiunile de limite, intimitate, respect, etc.
favorurile gratuite sunt prea adesea un cadou otravit, o modalitate perversa a parintilor de tip balcanic de a-si cumpara copiii, de a-i controla, de a-si justifica la nesfarsit rolul pe lume numai si numai prin intermediul lor. te indatoreaza pe viata si apoi te calca dupa cum are chef. mutati-va si scapati de influenta nefasta. dupa o perioada de detasare, sotul tau va ajunge sa iti dea dreptate. e o prostie mitul femeii martire si teatrul (nu spune nimic, nu lasa sa se vada, linguseste-o pe fata si pe spate fa ca tine - cine poate trai atat de schizofrenic?!). discutati deschis si fii politicoasa dar ferma.
iar regulile de crestere a copiilor le fac parintii. e prerogativa lor. sigur, bunicii ii mai rasfata, insa sabotajul acesta zilnic al ei, cu incercarile de a si-i atrage pe nepoti cu trucuri ieftine (ciocolata, cola, televizor - tot ce e nociv pentru ei) denota ca se iubeste pe sine mai mult poate decat pe ei. iar chestia asta (coroborata cu un tata slab) mai degraba le va afecta caracterul decat faptul ca mama lucreaza full-time si e implinita.
si mi se pare inadmisibil sa dea buzna peste voi oriunde si sa va mai si critice, sa iti darame si tie self-esteem-ul (dupa ce ca al sotului e jos din cauza jobului, dar si a interferentei ei). poate crede ca lupta pentru cauza fiului, ca ii face lui o favoare prin interventiile ei constante, dar de fapt prin asta doar il desconsidera si ii arata ca il percepe slab si incapabil sa isi conduca viata cu cine si cum crede el de cuviinta.
din pacate, multi parinti practica genul asta de santaj sentimental, iar barbatii (mai ales fiii) nu prea isi dau seama ca sunt victima lui. se simt datori mamei, in fond o iubesc, dar nu stiu sa traga linia si sa demarcheze clar teritoriile. treaba lui ca mascul e sa isi apere sotia si copiii. nu degeaba zice pana si in Biblie ca isi va lasa mama si tatal si se va lipi de sotia lui. in fond, poate ca soacra are o problema: nu stie nici ea sa traiasca independent. criticandu-va pe voi si facandu-si mereu de lucru pe unde nici nu e nevoie se simte importanta. e trist, dar adevarat.
pune distanta fizica intre cele doua familii, a ta si a soacrei. te vei simti mult mai in siguranta si mai echilibrata.
12.03.2011, 02:40Bebe Soledad
Iti inteleg nefericirea,dat fiind ca si eu am cunoscut un barbat care ulterioe a devenit sotul meu,ca fiind ''neintarcat''.Cand eram inca prieteni toate zilele de nastere,Revelioanele,Craciunurile sau Pastile trebuia sa le petrecem la parinti lui,ca''erau singuri''desi avea o sora pe care n-o preocupa singuratatea parintilor si era mai tot timpul plecata la distractii.Dupa ce ne-am casatorit ne trezeam cu ei la usa-casa era a soacrei mele si noi locuiam acolo pentru ca nu aveam incotro.Au existat nenumarate discutii despre parintii lui,inca mai exista dupa 15 ani de casnicie-e adevarat ,destul de rare.Dupa o perioada de timp am avut posibilitatea de a pleca din tara datorita serviciului sotului meu si am locuit departe socrii mei ani intregi-dupa aceea si ei au plecat la sora lui in Canada si cand veneam noi in concediu ei erau plecati.Intre timp ne-am castigat''independenta''luandu-ne propria casa in cartiere departate unii de ceilalti,am evitat sa-i dau soacrei mele o cheie si cand doreste sa vina trebuie sa sune inainte,altfel risca sa nu ne gaseasca acasa.Asa am reusit sa il ''intarc' pe sotul meu,departarea de ei l-au facut sa nu mai fie asa de ingriorat de singuratatea familiei lui si acum doar uneori fac mici sesiuni de chat,dar asta nu ma deranjeaza,atata vreme cat nu stau ei cu ochii pe noi,atata vreme cat avem propria noastra inimitate fara niciun intrus,fie el din familie sau nu.Deci prima ta/voastra greseala a fost mutarea langa ea-e adevarat,oferta prezentata sub o forma atat de imbietoare era greu de refuzat,dar stii ca si diavolul ia deseori forme frumoase,dar tot diavol ramane-asa ca nu stiu daca o gradina si o mana de ajutor intinsa cu ipocrizie merita sacrificiul fericirii tale sau,mai rau,al unei casnicii.Ganditi-va la posibilitatea unei vanzari/inchirieri a casei si mutarea in alta zona sau cel putin,puneti-va un gard despartitor si o cheie noua la poarta-respectiv,asa cum a sugerat un alt cititor,o alta cheie si la usa.Am o prietena care a facut aceeasi greseala,locuind cu sora sotului ei si a ajuns la nebunie,deoarece acea femeie o sabota in toate imprejurarile,inclusiv in relatie ei cu proprii copii.Nimic nu merita asta!Numai bine si sper sa fii fericita pe viitor-sau poate,intre timp,se hotaraste si soacra ta sa treaca in lumea celor drepti-si poate atunci vei putea fi fericita:-).
12.03.2011, 22:35Eva Iacob
Draga Melania,
Fara nici o suparare, mariajul tau nu e deloc fericit si oricat ar fi de greu, trebuie sa te pregatesti sufleteste pentru ca se va incheia mai repede decat ai dori! Inca mai crezi ca sotul tau e un om bun care ar face orice pentru a pastra pacea in familie.... da, face, dar nu orice, ci trece peste sentimentele si fericirea ta cu buldozerul! Si o face in numele pacii, baietelul lui mama!
Imi pare rau sa-ti spun, am fost in locul tau si din tot sufletul nu-ti doresc sa ajungi in locul meu! Casnicia mea a durat 13 ani, cu ghinion, asa e! Acelasi motiv: o vipera de soacra in fata careia nimic nu era bun. In timp, ca si tine, am inceput sa vad ca sotul nu ma sprijinea si incet, incet lucrurile au inceput sa scartie. Chiar daca tu nu-i reprosezi sotului ca nu face nimic pentru a schimba situatia, nemultumirea pe care tu o aduni in suflet legata de el o va simti si veti ajunge sa va instrainati si apoi, inevitabil totul se va sfarsi.
Incearca sa discuti cu el si sa vezi daca e dispus sa puna familia lui pe primul plan, adica pe tine si copiii vostri. Daca il simti ca ezita catusi de putin, e prea tarziu. Daca nu, PLECATI! FACETI-VA O VIATA A VOASTRA DEPARTE DE SOACRA!
Iti doresc succes si fie ca tot norocul pe care eu nu l-am avut sa poposeasca asupra ta! (Fostul meu sot tot operator tv este ... nu prea inteleg cum sotul tau nu are de lucru, ceva, ceva se gaseste mereu in meseria lor!)
Numai bine!
Eva Iacob
08.09.2011, 13:32Andreea Clau
1. Nu mai puneti responsabilitatea vietii pe seama credintei in Dumnezeu. Am observat prostul obicei al persoanelor auto/proclamate apropiate de Dumnezeu sau crediincioase sa accepte in viata lor nefericirea, invidia, ura, manipularea, furia si tot ce e mai urat doar pentru ca asa vrea Dumnezeu. Ceea ce e mai grav este ca incearca sa-i convinga si pe altii ca asa stau lucrurile.
Noi suntem responsabili de viata noastra, daca nu vream astfel se sentimente in jurul nostru spunem NU sau STOP si lucram, lucram, lucram sa ne fie mai bine.
2. Foarte bun sfat si prognostic din partea d-nei Eva Iacob; Melania in primul rand problema sta in Tudor, nu in soacra. Acolo trebuie sa lucrezi! Mergeti la un consilier de cuplu, adica un specialist in astfel de probleme, daca nu te descurci singura.
3. Degeaba schimbi yala sau te muti. Tudor o sa-i dea cheia noua si s-ar putea s-o mute in locuinta noua (ca sarmana e in varsta, cine sa aibe grija de ea)
PS: Eu am zis stop unei relatii care ducea catre altar pentru ca iubitul meu de atunci avea o dependenta decizionala fata de parintii lui. Cum sa am incredere in noi ca si cuplu si viitoare familie, cand eu nu luam deciziile impreuna cu el, ci cu parintii lui. NU regret nimic, ma simt libera si fericita. Dar nu am asteptat sa ma marit sau sa fac copii!
Andreea, Bucuresti
23.02.2012, 13:35Vizitator Anonim
Am doi baieti , deci pot spune ca sunt o viitoare soacra(unul are 26, altul 23).Nu am avut putere si calmul necesar sa citesc totul cu atentie.In anii nostrii , eu cred ca nu ar mai trebuii sa existe , rautatile soacrei...
Daca baietii mei nu m-ar mai iubi, as muri...dar daca as ajunge o asfel de soacra m-as omora singura
Draga mea, doamna, tin sa te anunt ca ai o singura viata si aia nu destul de lunga ca sa o traiesti nefericita si facand compromisuri, asta nu inseamna ca nu trebuie sa fi diplomata
Pune-ti pe o foaie tot ce te nemultumeste si de ce.Pune-ti ideile si visele cum vezi tu viata voastra mai frumoasa, nu uita sa le spui sotului si la copii ca ii iubesti, pt ca numai asa iti vor spune si ei tie.Scrieti dorintele si ce ai vrea tu sa le oferi dar nu poti pt ca esti stresata...apoi da sotului sa citeasca
Cand ai un dialog, la nervi sau calm, nu ajungi sa spui tot, nu poti sa intelegi ce vrea cel din fata ta...Asa e mult mai simplu.Lasa biletul sa citeasca cand nu esti acasa , ca sa aive timp de ,, avorbi singur<<
Toata viata mea am facut cum am crezut ca e bine, si daca nu am fost ascultat am pus mereu problema-Te rog sa nu ma pui in sitoatia de a renunta la familia noastra frumoasa pt....
te pup
Omul numai ce nu vrea nu poate face.Iar daca iti doresti mul un lucru, SIGUR se va implinii