Intrerup recomandarea lecturilor distractive, de vacanta, pentru a va semnala - cat se mai gaseste in librarii - cartea de si despre Vaclav Havel, o personalitate - reper pentru noi, cei ce am trait "calare pe doua secole" si trecerea de la comunism la capitalism, miscare unica in istorie. Daca in unele dintre tarile fostului "lagar comunist" tranzitia s-a incheiat deja, in altele, precum Romania, ea pare (vai) un proces de lunga durata. Evolutia diferita, desi e vorba de parcurgerea acelorasi etape, s-a datorat calitatii oamenilor veniti la putere dupa 1989. La Varsovia, Praga ori Budapesta, tranzitia a fost initiata de disidenti veritabili, aflati intr-un conflict indelungat cu partidul-stat comunist. La Bucuresti, Sofia sau Tirana, ea a fost asumata de activisti de rang secund ai fostelor partide comuniste. Diferenta a devenit repede vizibila. "Pe scurt, va rog!" reconstituie modul in care Havel, scriitorul disident inca de la sfarsitul anilor '60, transformat in politician de circumstanta in 1990, a blocat naparlirea comunista, a redus si limitat tentativele fostei nomenclaturi de a pune mana pe resursele statului prin privatizari controlate, dirijari preferentiale de fonduri, manipulare legislativa si parazitare a administratiei. Ca si Lech Walesa, ajuns din liderul primului sindicat liber dintr-o tara comunista - presedintele Poloniei, Havel a trebuit sa invete din mers cum se gestioneaza treburile statului, cum se armonizeaza forte politico-civice diferite, cum se modereaza excesele si - mai ales - cum se demonteaza mistificarile "mostenitorilor comunismului" deveniti peste noapte democrati. Cartea acopera perioada "revolutiei de catifea" din Cehoslovacia, cei 13 ani de presedintie ai lui Havel (ultimii 10 in fruntea Republiciii Cehe, dupa separarea amiabila de Slovacia) si primii doi ani de dupa retragerea din politica activa. E construita pe trei paliere intretesute: un jurnal al scriitorului de dupa retragere, o ampla convorbire cu jurnalistul Karel Hvizd'ala, reintors acasa dupa un exil in RFG care a durat intre 1978-90, si o selectie a notelor si observatiilor de cabinet din perioada presedintiei. Toate ne dau imaginea unui om extraordinar din toate punctele de vedere, care isi asuma cu bun simt si umor vicisitudinile rolului, se straduieste sa-si pastreze cumpatul in agresivitatea mediului si nu-si pierde normalitatea in fata tentatiilor puterii. Il vedem astfel pe Vaclav Havel in costum de protocol, dar si in halat si papuci, preocupat de jocul politic intern si extern, dar si de starea Castelului (Hrad-ul praghez), de maruntisuri cotidiene, dar si de manifestari artistice. Dramaturgul-presedinte nu-si menajeaza colaboratorii si competitorii, descifrandu-le intentiile dincolo de pozele si retorica aparitiilor publice, in portrete semnificative, precum cel al actualului presedinte al Cehiei, Vaclav Klaus, al fostului premier Milos Zeman, al slovacilor Alexander Dubcek (initiatorul "primaverii de la Praga" din 1968) sau Vladimir Meciar. Nevoit sa lucreze cu politicieni de tot soiul, le-a canalizat cu tact energiile si vanitatile spre tinta lui suprema: eradicarea mostenirii comuniste si a traumelor induse societatii in ansamblu. Lipsit de ambitii personale, el a acceptat sa se sacrifice, inclusiv ca scriitor, pentru a reduce efectele deformatoare ale deceniilor de comunism si pentru reinnodarea destinului european al Cehiei. Acelasi tact, aceeasi abilitate diplomatica a folosit si in relatiile cu fosta "putere tutelara", URSS-ul in descompunere (memorabila este descrierea primei intalniri cu Gorbaciov, la Kremlin). Exista in carte multe asemenea scene palpitante de intalniri cu personalitati politice ale vremii, pe care bunul simt neprotocolar, firescul si umorul, inteligenta si farmecul presedintelui ceh le fac sa lepede armura conventionala. Havel este in acelasi timp un observator extrem de critic al realitatilor din societatea tarii sale, comparandu-i excesele, incrancenarile si frustrarile (pe care le numeste "cehareala"), cu destinderea si implicarea benevola in propriul destin a lumii occidentale. Citind "Pe scurt, va rog!" - de fapt portretul complex al acestui om ce a marcat istoria vremurilor noastre - te gandesti mereu la presedintii Romaniei din ultimii 20 de ani...
Selectia Formula AS
Vaclav Havel, "Pe scurt, va rog!", traducere de Helliana Ianculescu, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.57.26), 384 pag., 26 lei.
Intrerup recomandarea lecturilor distractive, de vacanta, pentru a va semnala - cat se mai gaseste in librarii - cartea de si despre Vaclav Havel, o personalitate - reper pentru noi, cei ce am trait "calare pe doua secole" si trecerea de la comunism la capitalism, miscare unica in istorie. Daca in unele dintre tarile fostului "lagar comunist" tranzitia s-a incheiat deja, in altele, precum Romania, ea pare (vai) un proces de lunga durata. Evolutia diferita, desi e vorba de parcurgerea acelorasi etape, s-a datorat calitatii oamenilor veniti la putere dupa 1989. La Varsovia, Praga ori Budapesta, tranzitia a fost initiata de disidenti veritabili, aflati intr-un conflict indelungat cu partidul-stat comunist. La Bucuresti, Sofia sau Tirana, ea a fost asumata de activisti de rang secund ai fostelor partide comuniste. Diferenta a devenit repede vizibila. "Pe scurt, va rog!" reconstituie modul in care Havel, scriitorul disident inca de la sfarsitul anilor '60, transformat in politician de circumstanta in 1990, a blocat naparlirea comunista, a redus si limitat tentativele fostei nomenclaturi de a pune mana pe resursele statului prin privatizari controlate, dirijari preferentiale de fonduri, manipulare legislativa si parazitare a administratiei. Ca si Lech Walesa, ajuns din liderul primului sindicat liber dintr-o tara comunista - presedintele Poloniei, Havel a trebuit sa invete din mers cum se gestioneaza treburile statului, cum se armonizeaza forte politico-civice diferite, cum se modereaza excesele si - mai ales - cum se demonteaza mistificarile "mostenitorilor comunismului" deveniti peste noapte democrati. Cartea acopera perioada "revolutiei de catifea" din Cehoslovacia, cei 13 ani de presedintie ai lui Havel (ultimii 10 in fruntea Republiciii Cehe, dupa separarea amiabila de Slovacia) si primii doi ani de dupa retragerea din politica activa. E construita pe trei paliere intretesute: un jurnal al scriitorului de dupa retragere, o ampla convorbire cu jurnalistul Karel Hvizd'ala, reintors acasa dupa un exil in RFG care a durat intre 1978-90, si o selectie a notelor si observatiilor de cabinet din perioada presedintiei. Toate ne dau imaginea unui om extraordinar din toate punctele de vedere, care isi asuma cu bun simt si umor vicisitudinile rolului, se straduieste sa-si pastreze cumpatul in agresivitatea mediului si nu-si pierde normalitatea in fata tentatiilor puterii. Il vedem astfel pe Vaclav Havel in costum de protocol, dar si in halat si papuci, preocupat de jocul politic intern si extern, dar si de starea Castelului (Hrad-ul praghez), de maruntisuri cotidiene, dar si de manifestari artistice. Dramaturgul-presedinte nu-si menajeaza colaboratorii si competitorii, descifrandu-le intentiile dincolo de pozele si retorica aparitiilor publice, in portrete semnificative, precum cel al actualului presedinte al Cehiei, Vaclav Klaus, al fostului premier Milos Zeman, al slovacilor Alexander Dubcek (initiatorul "primaverii de la Praga" din 1968) sau Vladimir Meciar. Nevoit sa lucreze cu politicieni de tot soiul, le-a canalizat cu tact energiile si vanitatile spre tinta lui suprema: eradicarea mostenirii comuniste si a traumelor induse societatii in ansamblu. Lipsit de ambitii personale, el a acceptat sa se sacrifice, inclusiv ca scriitor, pentru a reduce efectele deformatoare ale deceniilor de comunism si pentru reinnodarea destinului european al Cehiei. Acelasi tact, aceeasi abilitate diplomatica a folosit si in relatiile cu fosta "putere tutelara", URSS-ul in descompunere (memorabila este descrierea primei intalniri cu Gorbaciov, la Kremlin). Exista in carte multe asemenea scene palpitante de intalniri cu personalitati politice ale vremii, pe care bunul simt neprotocolar, firescul si umorul, inteligenta si farmecul presedintelui ceh le fac sa lepede armura conventionala. Havel este in acelasi timp un observator extrem de critic al realitatilor din societatea tarii sale, comparandu-i excesele, incrancenarile si frustrarile (pe care le numeste "cehareala"), cu destinderea si implicarea benevola in propriul destin a lumii occidentale. Citind "Pe scurt, va rog!" - de fapt portretul complex al acestui om ce a marcat istoria vremurilor noastre - te gandesti mereu la presedintii Romaniei din ultimii 20 de ani...
Intrerup recomandarea lecturilor distractive, de vacanta, pentru a va semnala - cat se mai gaseste in librarii - cartea de si despre Vaclav Havel, o personalitate - reper pentru noi, cei ce am trait "calare pe doua secole" si trecerea de la comunism la capitalism, miscare unica in istorie. Daca in unele dintre tarile fostului "lagar comunist" tranzitia s-a incheiat deja, in altele, precum Romania, ea pare (vai) un proces de lunga durata. Evolutia diferita, desi e vorba de parcurgerea acelorasi etape, s-a datorat calitatii oamenilor veniti la putere dupa 1989. La Varsovia, Praga ori Budapesta, tranzitia a fost initiata de disidenti veritabili, aflati intr-un conflict indelungat cu partidul-stat comunist. La Bucuresti, Sofia sau Tirana, ea a fost asumata de activisti de rang secund ai fostelor partide comuniste. Diferenta a devenit repede vizibila. "Pe scurt, va rog!" reconstituie modul in care Havel, scriitorul disident inca de la sfarsitul anilor '60, transformat in politician de circumstanta in 1990, a blocat naparlirea comunista, a redus si limitat tentativele fostei nomenclaturi de a pune mana pe resursele statului prin privatizari controlate, dirijari preferentiale de fonduri, manipulare legislativa si parazitare a administratiei. Ca si Lech Walesa, ajuns din liderul primului sindicat liber dintr-o tara comunista - presedintele Poloniei, Havel a trebuit sa invete din mers cum se gestioneaza treburile statului, cum se armonizeaza forte politico-civice diferite, cum se modereaza excesele si - mai ales - cum se demonteaza mistificarile "mostenitorilor comunismului" deveniti peste noapte democrati. Cartea acopera perioada "revolutiei de catifea" din Cehoslovacia, cei 13 ani de presedintie ai lui Havel (ultimii 10 in fruntea Republiciii Cehe, dupa separarea amiabila de Slovacia) si primii doi ani de dupa retragerea din politica activa. E construita pe trei paliere intretesute: un jurnal al scriitorului de dupa retragere, o ampla convorbire cu jurnalistul Karel Hvizd'ala, reintors acasa dupa un exil in RFG care a durat intre 1978-90, si o selectie a notelor si observatiilor de cabinet din perioada presedintiei. Toate ne dau imaginea unui om extraordinar din toate punctele de vedere, care isi asuma cu bun simt si umor vicisitudinile rolului, se straduieste sa-si pastreze cumpatul in agresivitatea mediului si nu-si pierde normalitatea in fata tentatiilor puterii. Il vedem astfel pe Vaclav Havel in costum de protocol, dar si in halat si papuci, preocupat de jocul politic intern si extern, dar si de starea Castelului (Hrad-ul praghez), de maruntisuri cotidiene, dar si de manifestari artistice. Dramaturgul-presedinte nu-si menajeaza colaboratorii si competitorii, descifrandu-le intentiile dincolo de pozele si retorica aparitiilor publice, in portrete semnificative, precum cel al actualului presedinte al Cehiei, Vaclav Klaus, al fostului premier Milos Zeman, al slovacilor Alexander Dubcek (initiatorul "primaverii de la Praga" din 1968) sau Vladimir Meciar. Nevoit sa lucreze cu politicieni de tot soiul, le-a canalizat cu tact energiile si vanitatile spre tinta lui suprema: eradicarea mostenirii comuniste si a traumelor induse societatii in ansamblu. Lipsit de ambitii personale, el a acceptat sa se sacrifice, inclusiv ca scriitor, pentru a reduce efectele deformatoare ale deceniilor de comunism si pentru reinnodarea destinului european al Cehiei. Acelasi tact, aceeasi abilitate diplomatica a folosit si in relatiile cu fosta "putere tutelara", URSS-ul in descompunere (memorabila este descrierea primei intalniri cu Gorbaciov, la Kremlin). Exista in carte multe asemenea scene palpitante de intalniri cu personalitati politice ale vremii, pe care bunul simt neprotocolar, firescul si umorul, inteligenta si farmecul presedintelui ceh le fac sa lepede armura conventionala. Havel este in acelasi timp un observator extrem de critic al realitatilor din societatea tarii sale, comparandu-i excesele, incrancenarile si frustrarile (pe care le numeste "cehareala"), cu destinderea si implicarea benevola in propriul destin a lumii occidentale. Citind "Pe scurt, va rog!" - de fapt portretul complex al acestui om ce a marcat istoria vremurilor noastre - te gandesti mereu la presedintii Romaniei din ultimii 20 de ani...
Alte articole din acest numar
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra
Recomandari
20.08.2009, 19:19Veronica Lerner
Inca nu am citit cartea, dar o voi comanda, asa cum am facut cu multe din cartile recomandate de Adriana Bittel la aceasta rubrica.
Parerea mea despre Vaclav Havel coincide intru totul cu descrierea facuta de autoarea acestui excelent (ca de obicei) articol. Am urmarit, in decursul anilor, cateva interviuri luate lui Vaclav Havel si am citit, in traducere franceza, cateva din piesele lui. Si, pe masura ce "cunosteam" acest om, ii admiram mai mult calitatile.
Si acuma cateva cuvinte despre rubrica: de cativa ani buni, nu numai ca urmaresc aceasta rubrica, dar, cum spuneam, imi fac rost de o buna parte din cartile recomandate. Am avut satisfactia sa primesc in vizita, zilele trecute, pe cineva din Boston care, vazandu-mi si cotrobaind prin colectia de carti, una mai buna ca alta, m-a admirat pentru gustul cu care le aleg. I-am declarat, razand, ca nu e nici pe departe meritul meu, ci al revistei "Formul As" care-mi pune la dispozitie, saptamanal, recomandari mai mult decat pertinente!
Multumesc, deci si revistei Formula As dar si (mai ales) autoarei acestei rubrici, Adrianei Bittel!
Veronica Pavel Lerner
Toronto-Canada.