"Inainte de nunta, am aflat ca viitorul meu sot nu e singur"
Stimata doamna Sanziana Pop,
... Acum cativa ani m-am indragostit... intr-o clipa, de un barbat pe care cu cateva zile inainte nici nu-l placeam. Dar asa a vrut Domnul. Au urmat intalniri aproape zilnice, clipe deosebite, vorbe dulci, declaratii de dragoste, dar si necazuri, suferinte provocate unul altuia, despartiri... Si asa au trecut doi ani si jumatate, pana cand Sfintele Sarbatori de Pasti ale acestui an ne-au gasit logoditi. Acum suntem in febra pregatirilor de nunta. Dar... In urma cu trei saptamani, logodnicul imi spune ca "am castigat" in fata unei fete, Oana, si ca el m-a ales pe mine. Cu toate insistentele mele, atunci nu am aflat si altceva, dar a venit apoi dimineata zilei de 11 iulie, cand a sunat telefonul si o voce feminina imi spune ca "noi doua avem o problema". Apoi tace, se incurca in cuvinte, dar cu diplomatie o fac sa vorbeasca si aflu ca ea este Oana, ca sta la cateva sute de kilometri departare, ca viitorul meu sot a iubit-o, ca relatia lor dureaza exact de cand suntem noi impreuna, ca stie ca ne casatorim... Mi-am luat ramas bun, am inchis telefonul si mi-am spus ca visez. Dar nu era asa. El a recunoscut tot. Distanta prea mare a facut sa nu o intalneasca decat de 4-5 ori, dar intre ei a fost, totusi, o relatie, si nu tocmai platonica. Regreta totul, se simte vinovat, doreste sa ramanem impreuna, spune ca este convins de puterea iubirii dintre noi, ca Dumnezeu ne-a dat o astfel de incercare si accepta "sa-i fac viata un iad" (asta i-am spus-o eu, dar nu pot face asa ceva), numai sa nu ne despartim. Indiferent daca eu il accept sau nu, intre el si Oana nu va mai exista nimic, nici macar o relatie amicala. Il simt ca regreta, il cred, dar... Cum se poate sa tradezi o iubire pe care tocmai o construiesti? De ce n-a ramas doar cu mine? Da-ti-mi, va rog, un sfat: ce sa fac? Nu mai am incredere in el, desi il iubesc in continuare. Am plans, am suferit, sufletul ma mai doare inca. Ce sa fac?
MARIA
"Imi spune ca ma iubeste, dar ca nu poate trai fara alti barbati"
Am 50 de ani si sunt la o rascruce a vietii mele, drept pentru care va rog sa ma ajutati sa pot regasi drumul drept, drum pe care sigur l-am ratacit.
Sunt la a doua casatorie si am doi copii, de 7 si 9 ani, pe care ii iubesc mai mult ca orice pe lume si nu as putea concepe sa traiesc fara ei. M-am casatorit din dragoste cu mama lor si cred ca inca o mai iubesc, cu toate ca de multe ori am sentimentul de mila, stiind ca fara mine, ar ajunge destul de rau. Sunt un om bland si bun, insa aceasta nu a impiedicat-o pe sotia mea sa-si gaseasca mangaierea in bratele altor barbati. In zadar am incercat sa o aduc pe calea cea buna, pentru ca ea continua sa ma insele. Imi spune ca ma iubeste, dar ca nu poate sa faca altfel. Am ajuns chiar la tribunal, insa eu nu am fost de acord cu divortul, gandindu-ma la copii. Ne-am impacat, crezand in sufletul meu ca ea va aprecia hotararea mea si vom reusi sa ne refacem casnicia. N-a fost asa, ea continuandu-si modul ei de viata. Am acceptat aceasta umilinta si inca o accept pentru copii, insa nu demult a intervenit "un ceva" care m-a scos din starea in care eram, redandu-mi cat de cat dorinta de viata si increderea in mine. Am intalnit pe cineva la care am tinut foarte mult in tinerete si care a insemnat foarte mult pentru mine. Cred ca aceleasi sentimente le incerc si acum pentru aceasta fiinta care m-a inteles si mi-a redat increderea si demnitatea pierduta. Ceea ce ma doare este ca eu fiind casatorit, nu-i pot da locul pe care il merita si asta ma face sa sufar. Aceleasi complexe le traieste si ea, fiindca nu ne dorim sa ducem o viata in ilegalitate, dar deocamdata acceptam aceasta situatie, agatandu-ne efectiv unul de celalalt. Insa eu ce sa fac cu copiii? Nu pot nici sa-i pierd, nici sa-i despart Am dreptul la o noua iubire sacrificandu-i pe ei?
IOAN
"De ce ne inselam partenerii, daca-i iubim?"
Lucrez la o firma ca secretara si am un coleg de birou care este contabil. Lucram impreuna de aproximativ trei ani. Faptul ca petrecem impreuna cel putin 8 ore pe zi, uneori si 10 (stam peste program), ne-a apropiat si am inceput sa ne intelegem din ce in ce mai bine. Atmosfera din biroul nostru era placuta si calda chiar, ajungand sa ne facem confidente, sfatuindu-ne unul pe altul, in relatiile noastre de cuplu (am omis sa specific ca suntem amandoi casatoriti). Faptul ca eu am o casnicie fericita, un sot bun si intelegator, un copil minunat, iar el, colegul, la fel, are o sotie minunata (cu care sunt prietena) ne impiedica sa ne dam frau liber sentimentelor care ne incearca acum. Adica, am constatat ca ne-am indragostit unul de celalalt; dar ne iubim si partenerii de viata, iar in sufletele noastre se da o lupta acerba intre dragostea neimplinita si dragostea de familie. Daca as fi pusa in situatia sa aleg, n-as sti ce sa fac. Ma framant zi si noapte. Multa vreme, iubirea noastra a fost doar platonica. Dar odata, patronul fiind plecat din localitate, am ramas numai noi doi peste program, sa facem bilantul contabil. Eram foarte obositi, eu am facut o cafea, el a desfacut o sticla de whisky si a turnat in pahare. Am facut o mica pauza si am inceput sa discutam ca de obicei despre una, alta. La un moment dat, poate si datorita atmosferei, ne-am trezit imbratisati, sarutandu-ne cu pasiune. Ne-am iubit. A fost ceva de nedescris, minunat. Acum suntem intr-o dilema, ce sa facem? Sufletul mi-e ravasit, sunt vinovata fata de sotul meu, dar in adancul sufletului nu simt decat implinirea dragostei. Ce sa fac? Ce sa facem? Ce se intampla cu noi? De ce nu ne-am putut respecta casniciile? De ce sa ne inselam partenerii daca-i iubim?
"A fost iubirea vietii mele, dar totul s-a terminat"
Va salut cu respect din Tulcea. Ma numesc Irina, va citesc de 7 ani si va spun cu sinceritate ca sunteti singura publicatie pe care o mai cumpar din mass-media romaneasca. Sa nu va schimbati profilul niciodata. Sunteti obiectivi, tratati orice subiect cu un inalt profesionalism, aveti coloana vertebrala, intr-o lume in care snobismul si subiectele soc sunt postate peste tot. V-as ruga sa ma ajutati cu un sfat. Cum ati proceda daca ati avea o deceptie din dragoste? Am iubit enorm pe cineva timp de doi ani, sentimentul a fost reciproc, dar acum totul s-a terminat. A fost iubirea vietii mele, ma obisnuisem cu el si, cum se spune, obisnuinta e a doua natura. Acum, nu imi revin. Ce ar trebui sa fac? Nu mai mananc, nu mai pot dormi, inghit calmante, plang tot timpul, imi vin si ganduri necurate uneori si nu ma pot destainui nimanui. Ajutati-ma, va rog! Noaptea ma pun in fata icoanei in genunchi si ma rog la Dumnezeu sa nu imi pierd mintile. Sunt prea tanara ca sa trag concluzia ca viata e un chin. Oare ce s-a-ntamplat cu iubirea mea? De ce-a fugit? Nu ma ocoliti, va rog mult. Sanatate si liniste sufleteasca.
IRINA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
21.11.2007, 10:41Marina Pop
Retrage-te pentru o perioada inauntrul tau cu tine insuti,daca s-a terminat ,incearca sa accepti ca s-a terminat si ca a suferi este normal.Dragostea are multa valoare deci si pretul e pe masura.Fii fericita ca ai iubit si ai fost iubita si ca toate au un inceput si un sfirsit ,probabil nu ti-a fost destinat si cel destinat asteapta undeva .Acuma gindesti numai emotional ,e normal sa fie asa dar timpul le va aseza toate la locul lor,ai nevoie doar de timp.
21.11.2007, 12:01Popescu Mircea
Buna sunt Mircea si as dori sa-ti dau un sfat daca imi este permis.Maria ai gresit ca te-ai indragostit la secunda de acel barbat.spui ca asa a vrut domnul.te contrazic.Domnul nu ia decizii in numele tau tu le ei si tu suporti consecintele.Sfatul meu este sa musti din carnea ta si sa-l parasesti pe acel barbat.ti-a tradat visul tau de a fi fericita.daca nu o sa o faci acest barbat este posibil sa te mai insele in viitor.fii puternica paraseste-l si ia-o de la capat.trebuie sa gasesti un barbat pe placul tau.iti doresc sa fii fericita!
21.11.2007, 12:14Popescu Mircea
Buna Irina!sunt Mircea.un sfat daca imi permiti.
Dragostea voastra nu a fost reciproca.te imbeti cu apa rece.Tu ai investit prea mult in acea relatie si el prea putin.daca imi ingadui sa fiu fara inima ti-as recomanda sa privesti iubirea si dragostea ca pe o afacere.sa fii ca un investitor.sa vezi daca persoana respectiva merita investitia ta.sa analizezi la rece calitatile si defectele acelei persoane.sa le pui in balanta.sa fii fara mila cand judeci.sa fii rece cand alegi.sa alegi cu creierul.fii tare te rog si treci peste acest soc.nu esti prima si nici ultima cu vise spulberate.daca te-a parasit inseamna ca nu a fost pt tine.capul sus incepe din nou sa mananci normal,nu mai plange(doar nu a murit nimeni nu-i asa?),nu mai lua calmante iti fac mai mult rau.arunca gandurile de sinucidere la gunoi.te-ai gandit vreodata ca poate el sta si rade cu alta femeie si tu iti pierzi energia pt nimic?gata.sterge cu buretele si ia-o de la capat.o sa-ti gasesti alt barbat care sa te merite.fa-ti prieteni nu sta izolata.izolarea e cumplita iesi in lume.sucess capul sus lupta cu viata si va fi bine!
21.11.2007, 17:49Stefania M
Eu am fost aproape in ac situatie ca tine. Am ajuns sa am sentimente puternici pt un coleg; si noi ne sfatuim, suntem apropiati, 2 prieteni buni; eu i-am zis ce simt, insa el nu a avut aceleasi sentimente si am ramas doar prieteni; nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla dc ar fi simtit la fel.
Acest coleg seamana cu mine, in sensul ca nu e prae hotarat, are putina intarziere atunci cand reactioneaza, e mai sensibil etc, simteam ca as duce o viata linistita cu el.
I-am spus ce simt si de asemeni l-am asigurat ca-mi voi reprima acele sent, ceea ce am si facut. Nu mi-a venit sa cred ce intorsatura au putut lua lucrurile, in sensul ca nu ma mai gandeam la el atat de des si cu atatea intensitate. Bineinteles ca tot mai imi vin ceva ganduri, nu sunt atat de intense, sunt inofensive, in sensul ca pot sa le combat mult mai usor.
Azi chiar l-am jignit pe acel coleg, chiar m-a enervat destul de tare si de...
Mi-am dat seama ca f om are pr "psihice" si la inceput gustam dulceata pacatului iar apoi ne trezim la realitate si nu mai suntem multumiti.
tu si acel coleg nu sunteti total multumiti de parteneri, de aceea ati ajuns pana aici.Da, aveti o viata frumoasa, dar e ceva care nu va implineste.
22.11.2007, 15:08Laura Honciuc
Sunt de acord cu parerea lui Mircea de a privi iubirea ca o relatie de afaceri, adica sa investesti in ea atat cat sa supravietuiesti in caz de esec, de faliment, ceva din fiinta ta mereu sa tii pentru tine si sa nu imparti cu nimeni, insa nu sunt de acord cu el ca fostul tau prieten nu te-a iubit. E clar ca si el a fost atasat de tine insa iubirea ta a depasit-o cu mult pe a lui in intensitate. La un moment dat drumurile voastre au luat-o in directii diferite. Iubirea ta ptr. el iti dadea suficiente motive sa faci parte din cuplul vostru dar atasamentul lui ptr. tine nu a fost unul foarte puternic asa ca el acum a facut o alta alegere.
Ce trebuie tu sa faci e sa iti cauti pacea in natura, roaga-te la Dumnezeu dar nu uita ca totul incepe in primul rand de la tine. Am trecut si eu exact prin ce treci tu acum si rana e inca proaspata insa am inteles pe cand ma gandeam si eu la sinucidere ca daca eu chiar nu mai vreau sa traiesc nimeni nu ma va impiedica sa fac acel lucru necugetat, adica nu astepta o minune, nu cauta o solutie rapida de anesteziere a inimii ptr. ca ea nu exista. Iti va lua foarte mult timp pana sa ajungi sa-l ierti pe el si poate chiar pe tine insa nu uita ca adevarata putere nu e undeva in exteriorul nostru ci e in interior. La mine au trecut un an si 4 luni de cand el a decis ca nu ma mai vrea in viata lui, au urmat luni grele in care am plans foarte mult, in care fiecare zi era un chin si doar noaptea gaseam un pic de liniste ptr. ca adormeam si ptr. cateva ore nu mai stiam de mine dar apoi urma dimineata si durerea , dorul, mania,autocompatimirea, intrebarile reveneau. Dar uite ca sunt inca aici, incerc sa iti dau sfaturi si sa te asigur ca suntem milioane de femei care trec exact prin ce treci tu unele poate exact in acest moment ca si tine.
Ce pot sa-ti spun cu siguranta e ca acum sunt mult mai puternica decat am fost vreodata. Suferinta prin care am trecut m-a facut mult mai sensibila in special fata de mine insami,m-a ajuta sa ma cunosc in profunzime, sa imi dau seama unde am gresit eu in relatie, unde a gresit el si sa-l inteleg si iert.
Nu te speria de suferinta, corpul si sufletul au o mare putere de regenerare, de fapt prin suferinta am avut acces la zone atat de ascunse in fiinta mea incat fara ea nu as fi ajuns la ele, mi-ar fi ramas ascunse si as fi fost mai saraca. Asa cum corpul se regenereaza dupa o boala asa se va intampla si cu inima ta insa trebuie sa ai grija de corp, lasa calmantele la o parte, ele nu te ajuta ba chiar te vor imbolnavi, acorda-i timp inimii sa se refaca singura ptr. ca te asigur aceea zi va veni.Eu sunt un exemplu clar.
te salut, Laura
24.11.2007, 16:42Cristina-Gabriela Romaniuc
- spune o vorba din popor. Pe masura ce trece timpul si lumea se emancipeaza, imi pare ca oamenii din vremurile de odinioara erau mai echilibrati, apreciau mai mult valorile umane si erau recunoscatori pentru tot ce aveau.
Azi... am uitat sa fim iubitori, am uitat sa fim recunoscatori, am uitat sa fim... buni. In schimb, am devenit haini si ranchiunosi si, mai ales, credem ca ni se cuvine tot ce avem.
Fii recunoscatoare ca ai avut sansa de a iubi si de a fi iubita! Fii recunoscatoare pentru tot ce ai si mai ales, zambeste; chiar si atunci cand iti simti sufletul greu. Un gand frumos naste un sentiment frumos, un sentiment frumos naste o fapta frumoasa! Da si vei primi! Crede si vei reusi!
Viata este asa cum vrei sa o vezi, iar fericirea nu este la capatul unui drum ci este chiar...insusi drumul!
Nu sunt simple vorbe, atunci cand vei intelege si constientiza aceste lucruri, situatia se va schimba radical, vei privi viata dintr-o alta perspectiva!
Numai bine! :)
24.11.2007, 21:27Diana Chivu
Buna Irina
Comentariul pe care ti l-a facut Mircea, se cunoaste clar ca este dat de un barbat, dar inauntrul tau poate simti ceva ce nici nu poti exprima in cuvinte, ce numai femeile pot simti in aceste momente si nu este asa usor. Eu nu pot sa-ti dau sfaturi, eu poate am trait aceste momente doar in liceu, in acei ani apar aceste iubiri si aceste despartiri suferinde si m-am calit, dar mai apoi mi-am dorit din tot sufletul meu sa gasesc cel mai potrivit om pentru mine si sa fie tatal copiilor mei. Si intradevar l-am gasit. Asa doreste-ti si tu si vei vedea ca-l vei gasi.
In iubire nu trebuie sa te obisnuiesti cu nimic, trebuie sa fie mereu schimbatoare ca o floare : azi infloreste, miine se vestejeste, daca o uzi infloreste iarasi, dar tu ai lasat-o sa se usuce. Pentru asta trebuie sa-ti iei alta floare de care sa ai grija. Si uneori poti pune o picatura de cerneala ca floarea sa capete nuante albastrui, alteori te vei intepa la deget si-ti va curge o picatura de singe, iar floarea ta va capata nuante rosii, totul depinde de tine cum cresti floarea. Ii trebuie multa diversitate, o poti muta de la soare la umbra, de la geam pe masa, sau de la bucatarie la tine la servici. Gasesteti floarea preferata si ingrijeste-o cu drag. O poti lua cu tine oriunde, are nevoie de multa admiratie, mingiiere, tandrete si in special de multa iubire. Nu suferi, priveste din afara ca si cind tu ar trebui sa-mi dai mie sfaturi.
Cu ocazia asta te vei maturiza, vei capata experienta, tu singura spui ca esti "prea tanara ca sa trag concluzia ca viata e un chin". Viata este minunata si frumoasa. Cel mai urit este sa suferi, si suferinte sunt multe in aceasta lume. Priveste-le si comparale cu suferinta ta. Vei intelege mult mai mult si vei trece cu bine peste aceasta perioada.
24.11.2007, 23:13Dima Ilinca
E greu, cunosc sentimentul.............. Nu ma pricep in a da sfaturi, pentru cu eu insami am gresit foarte mult. Am iubit si eu un om minunat, bun, atent, respectuos, care ma iubea la randul lui nespus de mult. Insa distanta si teama ca eu il fac sa sufar prea mult fiind departe m-a impins sa iau decizia sa ma despart de el. A fost cumplit!!! M-am rugat bunului Dumnezeu sa-l aibe in paza. La nici un an de la despartirea noastra s-a casatorit. Am simtit atunci cum totul s-a prabusit atunci cu mine. Am plans de bucurie pentru el si am plans de tristete pentru mine. E trist, e cumplit de trist. Eu iti doresc curaj din inima si multa liniste in suflet. Doamne ajuta!
25.11.2007, 17:17Nicolae Olteanu
Buna ziua ! Te rog nu uita ca si maine este o zi , si probabil ca o sa rasara soarele si pe strada ta , este greu cea ce simti cred ca nu mai tu stii ce ai pe suflet.
Nu conteaza mergi mai departe viata este frumoasa , ridica capul sus si lupta sunt atatia oameni minunati in lumea aceasta . Stiu ca o rana nu se vindeca asa de usor si de la sine , dar incearca sa nu te mai gandesti acolo , si cand te vei trezi dimineata sa spui doamne ajuta ,ca pot sa ma privesc in oglinda , ca pot sa merg , pot sa ma hranesc cu mainile mele ,pot sa aud ciripitul pasarelelor,si cu siguranta si sa te gandesti ca poate multi oameni au nevoie de ajutorul tau.
As dori sa aud de la tine ca esti bine si ca te-ai indragostit din nou.
Te rog nu mai lua calmante nu iti vor face bine;
Incearca sa mergi la biserica ,sa te spovedesti si sa te impartasesti la un preot.
Tine postul daca sanatatea iti permite si ai sa vezi ca vei uita cu siguranta de probleme
Vorbeste cu prieteni ,care sunt ADEVARATI si incerca sa iti descarci sufletul .
te salut cu respect !
si nu uita ca nu esti singura