Laura Honciuc
| Nume | Honciuc |
| Prenume | Laura |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | 1 mesaj |
Comentarii scrise de Laura Honciuc
Afisare: 1 - 4 din 4 comentarii
ptr. ga gabi12.05.2008, 22:20
Am sa incerc Gabi sa-ti spun parerea mea si sa-ti dau un sfat.
Din tot ce am citit nu pot trage decat o singura concluzie: pui enorma presiune asupra ta. Ai pus presiune sa faci o facultate si s-o termini cu note mari, ai pus presiune asupra ta sa duci o lupta grea ptr. a obtine un apartament si acum pui presiune sa vibrezi pur si simplu la vederea unui asfintit de soare. Din confesiunea ta eu nu trag decat o singura concluzie: esti prizoniera unei vieti conformiste. Ai vrut cu tot dinadinsul sa fi in rand cu lumea: ai facut o facultate, ti-ai cumparat o casa, ai sot. Ti-ai ales poate rigid coordonatele, ti-ai facut planul cum poti sa-ti atingi realist si eficient tinta si cu multa disciplina si hotarare ti-ai ales drumul si ai mers pana la capat. Insa nu degeaba se tot spune de ani intregi: nu destinatia conteaza ci calatoria in sine. Tu poate ptr. a avea acele note mari si acel apartament ti-ai inabusit sensibilitatea, vulnerabilitatea, partea creatoare din tine, aceea fata care poate mai degraba ar culege o floare decat sa invete cu atata disciplina si sarguinta la materia de curs. Si poate ca acum a sosit momentul constientizarii si al revoltei.
Un mare psiholog Guy Corneau afirma ca personalitetea umana e alcatuita din mai multe umbre care reprezinta tresaturi care ne definesc si care ne fac unici. Avem trasaturi dominante si secundare si de obicei dam ascultare celor dominante ptr. ca sunt mai puternice si le ignoram pe cele secundare dar care isi cer tributul mai devreme sau mai tarziu.
Sa sti ca si eu am fost ca tine. A fost o vreme cand puteam stabili foarte rigid un plan eficient care sa se intinda pe 2-3 ani si ptr. acel plan eram in stare sa sufar cu incapatanare, sa fac sacrificii personale si toate dorintele mici si insignifiante pe atunci le-am sacrificat ptr. altele mult mai materiale, mai realiste, mai eficiente si am platit pretul: depresie.
Cred ca tu acum esti in cautarea unor experinete de viata transformatoare ptr. ca simti femeia prizoniera din tine, femeia a carei dorinte si nevoi le-ai inabusit pe parcursul atator ani de munca, disciplina, conformism. Tanjesti sa te bucuri de lucrurile marunte ptr ca te-ai axat doar pe cele majore care ai crezut ca-ti vor asigura pe langa sentimentul de siguranta si stabilitate si fericirea, acea vibratie a sufletului. Eu nu cred ca esti prea departe de acea zi in care sa te trezesti simtind vazand soarele ceea ce acum doar tanjesti sa simti.
Sfatul meu e urmatorul: vei reusi sa te simti satisfacuta mai mult de 2 minute in momentul in care iti vei asculta fiinta interioara, cea pe care ai inabusit-o atata vreme. Acolo e sursa ta de fericire, e in interiorul tau si tu esti cea care o proiecteaza in exterior pe acea floare, pe acel rasarit de soare, pe acea banala ciocolata dar care capata atat de multa importanta ptr. tine ptr ca pur si simplu o mananci ptr. ca ceva in tine o cere iar tu alegi sa dai ascultare acelei dorinte mici dar generatoare de atatea satisfactii.
Cautand sa asculti nevoile tuturor "umbrelor" care intra in alcatuirea personalitatii tale vei cladi incet dar sigur o sursa de fericire interioara care va gasi in acel albastru perfect al cerului un intermediar, un mijlocitor de manifestare si nu un creator in sine de feicire. Natura nu iti poate pune in suflet pur si simplu un kg. de bucurie pura, natura e doar calea prin care se manifesta o bucurie deja existenta in tine, iar fericirea ti-o vei crea in interiorul tau doar daca lasi fiinta creatoare din tine sa se manifeste. Cauta sa te eliberezi, sa te accepti si mai ales inceteaza sa mai pui presiune. Fa o revolta personala, asterne pe o hartie ce ai visat mereu sa faci dar ai tot amanat, fi nebunatica, elibereaza-te si doar asa iti vei gasi propria reteta de fericire.
Succes
21.03.2008, 15:40
In momentul in care m-am indragostit a aparut si la mine intrebarea ce as face daca m-ar insela? as avea puterea sa iert sau as avea puterea sa plec? Folosesc cv putere ptr. ambele varinate ptr. ca ele sunt la fel de grele, presupun aceasi suferinta, aceasi lupta cu tine insati si ptr. ambele e nevoie de hotarare si bineinteles ..putere.
Inselatul e unul din marile cosmaruri ale indragostitului in special al celui care se stie dedicat trup si suflet celui pe care-l iubeste. De ce? ptr. ca atunci cand iubesti pe cineva devii teribil de vulnerabil fata de acea persoana si prin iubire iti dezvelesti acea particica mica din fiinta ta unde se afla doua nevoi primordiale: nevoia de a fi iubit si de a fi acceptat asa cum esti. Aceseta sunt nevoile care ne caracterizeaza pe noi ca fiinte umane, toti tanjim sa fim validati prin implinirea lor si toti atingem fericirea prin ele.
Inselarea e grea tocmai ptr. ca aici loveste, in locul cel mai sensibil cu putinta al fiintei noastre, in pornirea irezistibila de a ne deschide sufletul in cautarea iubirii dar si a unor dovezi clare ca suntem iubiti, acceptati si apreciati ptr. noi insine (calitati defecte) si ca din multitudinea de oameni noi suntem cei alesi, cei pretuiti, cei cautati si doriti. Aceasta e o tendinta narcisista existenta in fiecare dintre noi.
Simtindu-ne alesi putem fi dezinvolti. optimisti, puternici, veseli, increzatori ca putem face fata oricaror incercari ale vietii ptr. ca exista cineva pe lumea asta care are incredere in noi, in calitatile noastre, ne valideaza, ne accepta.
Noi oamenii avem nevoie sa fim admirati de altii ptr. a ne putea admira pe noi insine, avem nevoie sa ne simtim acceptati si iubiti ptr. a ne simti puternici. Insa ce te faci cand tocmai cel in care tu te oglindeai si de la care iti trageai forta si bucuria, te inseala? ce te faci cand el dintr-o data te aduce atat de brusc cu picioarele pe pamant si iti arata atat de dureros de clar ca nu esti unica, ca nu esti cea mai dorita, cea mai pretuita, ca el a avut dorinta de a cauta o alta in timp ce tu lui ii daruiai ce era mai de pret in fiinta ta: vise, ganduri, sperante, dorinte?
Si aici intervine decizia cea grea: plec de langa el cel care prin iubirea lui m-a facut sa ma simt unica, un fel de mica zeita sau stau si caut sa lupt cu mine insami, sa ma prefac ca nu sunt chiar atat de ranita in adancul fiintei mele, in identitetea mea de om si ca mai ales fapta lui nu oglindeste valoarea mea ca femeie?
Atunci cand unul din parteneri inseala, cel inselat tinde sa priveasca episodul ca o dovada ca ceea ce era ascuns in sufletul sau si reprezenta unicitatea sa ca persoana si ii dadea incredere in sine insusi si-a pierdut valoarea, puterea de atractie, ca ceea ce era vital ptr. el ca fiinta umana ptr. ca il forma un tot complet, celalat a ales sa calce in picioare si atunci inselarea te loveste in propria parare pe care o ai despre tine ca om. Ceea ce o data iti dadea putere sa muti si muntii acum te doboara printr-o simpla lovitura.
Pentru nimeni nu e clar ce alternativa ar trebui sa aleaga insa ce e sigur e ca inselatul zdruncina din temeli structuri interioare si ca rana poate fi atat de adanca inca putem sa o purtam nevindecata toata viata.
Bunica mea a fost o femeie remarcabila, cu multa putere de caracter si intelepciune. A avut o casnicie lunga de aproape 50 de ani in care bunicul, mai zvapaiat, a mai si calcat pe alaturi. Si mereu m-am intrebat cum a putut sa treaca peste acele episoade, de unde a gasit forta? Acum e prea tarziu s-o mai
intreb ptr. ca de Craciun a plecat de langa noi insa singura concluzie la care ajung aducandu-mi aminte cum era ca om si ca femeie este ca nu a lasat niciodata comportamnetul bunicului meu s-o oglindeasca pe ea ca femeie. Adica ea a stiut mereu si cu tarie care e valoarea ei, a stiut ce poate accepta si intelege rational si a stiut ce poate ierta emotional. Si pe bunicul l-a iertat mereu.
L-a iubit cu toata forta sufletului ei insa i-a luat puterea de a o rani, nu avea nevoie de dedicarea lui totala ca ea ca femeie sa se simta implinita. A stiut sa se detaseze de slabiciunea lui ca om, ca barbat si i-a acceptat doar iubirea care o facea sa se simta pretuita ca sotie si ca mama.
Cu alte cuvinte ea a inteles ca exista oameni care fac foarte clar distinctia dintre sexualitate si iubire. In special barbatii sunt cei care fac acest lucru mai des insa exista si femei dornice de nou si aventura si isi asuma riscul stricarii unor relatii.
Eu cred ca ar trebi sa cobori foarte adanc in sufletul tau, sa-ti plangi zdravan toate frustrarile si apoi sa te intrebi catre ce varinata te indrepti: catre iertare (nu cred ca sotul tau considera ca te-a inselat ptr. ca el cu inima te iubeste insa el nu subordoneaza sexualitatea iubirii) sau catre un nou start.
Ambele variante sunt posibile si demne de respect.
Scrisori de la marginea suferintei
01.02.2008, 11:24
Maria, cand am citit povestea ta paca mi-am retrait anii adolescentei. Si eu ca si tine am fost o fata studioasa, serioasa, o fata perceputa de ceilalti ca avand calitati dar pe care o admiri de la distanta.La inceput nu mi-am dat seama cat sunt de retrasa si inchisa in mine sunt pana cand dupa terminarea liceului am esuat din cauza presiunii la care m-am supus nu o data ci de doua ori la examenul la facultate. Si uite asa de pe-o zi pe alta m-am tranformat din preminata studioasa si cuminte in calcatoreasa la o fabrica de confectii. Nici nu pot sa-ti descriu ce a fost in sufletul meu atunci insa treptat mi-am dat seama cat sunt de singura. M-am gandit ca o data ce imi voi vedea visul implinit ma voi deschide, voi deveni mai sigura pe mine insami, facultatea imi va dovedi mie insami ca sunt valoroasa, ca sunt in stare de ceva.
Am perseverat, am continuat cu aceasi viata inchisa pe care o cunosteam deja atat de bine, de la munca veneam direct acasa si ma apucam sa studiez si intr-o buna zi mi-am vazut visul implinit, am intrat la facultate. Insa lucrurile nu s-au schimbat prea mult, continuam sa fiu aceasi fata retrasa, timida, inchisa si mereu ma gandeam ca trebuie sa apara baiatul potrivit si el ca prin minune imi va rezolva problemele, adica asa cum peste noapte ma transformasem in calcatoreasa tot asa peste noapte ajutata de el eu voi deveni o fata deschisa, optimista, vesela.
Tarziu pe la 23 de ani am cunoscut prima mangaiere si primul sarut insa nu a durat mult si dupa 2 luni el a decis sa ne despartim. Dupa aceasta ruptura devenisem si mai inchisa in mine, priveam ruptura ca pe un nou esec care imi dovedeste ca nu sunt in stare de mare lucru, ca nu merit sa fiu iubita si i-am reprosat de multe ori lui Dumnezeu ca m-a uitat si ca am devenit asa cum spui si tu"' orfana de dragoste''.
Apoi l-am cunoscut pe cel de care aveam sa ma indragostesc profund si care avea sa-mi transforme complet viata insa si pe el l-am pierdut. In acel moment mi-am dat seama ca vina o port eu, ca e ceva in mine care ii face pe acesi barbati sa ma paraseasca asa ca mi-am facut o analiza amanuntita a caracterului meu, a felului meu de a fi nu doar cu amicii sau la locul de munca ci mai ales in relatia mea cu un barbat cand suntem doar noi doi singuri.
Si apoi m-am intrebat de ce m-am agatat tot timpul de cateva lucruri care mie mi s-au parut de o importanta capitala ptr. evolutia mea ca om. De ce m-am inversunat atat de tare sa fac o facultate, ce anume mi-a dovedit esecul si ce anume a insemnat ptr. mine reusita? De ce am vrut cu atata inversunare sa am un iubit? Raspunsul meu la aceste intrebari a fost: lipsa pretuirii de sine, lipsa increderii in propria mea valoare, in capacitatea mea de a iubi si de a fi iubita. Ideea e ca nu ma respectam deloc pe mine insami fara niste repere exterioare, adica eu vedeam ca in plan social tinde sa fie respectat cel care are o anumita pozitie, un anumit titlu iar in plan personal eu tindeam sa respect fata care era iubita si care avea o relatie frumoasa sau o casnicie. Deci eu ceea ce faceam fara sa-mi dau seama a fost ca doream sa obtin din exterior ceea ce nu aveam in interior. Faculatatea mi-ar fi spus: linisteste-te, ai dovedit ca valorezi ceva iar un iubit mi-ar fi spus: meriti sa fii iubita.
Insa nu poti primi ceva atat de frumos cum e darul iubirii daca tu pe tine insati nu te iubesti. Eram in continuare singura insa mi-am propus sa folosesc acel timp liber intr-un mod constructiv penrtu mine insami si anume sa incerc sa ma cunosc, sa imi dau seama care imi sunt anxietatile, complexele care ma tin prizoniera, de ce anume imi e teama sa ma deschid, sa fiu vesela, optimista, de ce anume imi e rusine de mine, de sentimentele mele si mai ales de impactul pe care ele il pot avea asupra celorlalti. Stiu ca nu e drept, unele femei cunosc iubirea fara a cunoate relatii dureroase, neimplinite, ele au darul de a iubi si de a fi iubite neconditionat insa suntem si noi celelalte femei care trebuie sa invatam, sa suferim si abia apoi sa cunoastem iubirea. Si eu fac parte din aceasta categorie, a trebuit sa lupt ptr. mine insami si asa am decis ca am nevoie de un nou start, de o noua viata care sa-mi ofere noi sanse de a fi fericita insa ce aveam sa descopar a fost ca daca nu ai fericirea in suflet nu o vei avea nici daca schimbi tara. Acum au trecut 2 ani de cand sunt in Olanda, vreau sa raman aici inca un an si apoi vreau sa ma intorc acasa unde e viata mea insa experianta strainatatii mi-a dovedit cat sunt de puternica, acum am un grup larg de amici de diverse nationalitati, am devenit o femeie deschisa, constienta de valoarea mea, nu accept situatii care nu ma multumesc, sunt capabila sa selectez, sa aleg ce e bun ptr. mine si mai ales de cand am devenit o femeie sigura pe sine si deschisa sunt o femeie curtata, eu cea care acum 2 ani sufeream ca eram parasita, acum prin transformarile care provin din interiorul meu am inceput sa fiu eu cea care refuza si-l astepta pe cel care mi se potriveste.
Mesajul meu este sa te bucuri de viata ta, cauta sa te descoperi pe tine insati, sa iti cunosti calitatile nu doar defectele, cauta sa incepi sa te pretuiesti pe tine insati.
De ce nu iti reiei studiile? De fapt poate exact de asta ai nevoie pentru a te convinge pe tine insati ca esti valoroasa si asa vei incepe sa ai incredere in tine insati.
NIMENI NU E SORTIT SA FIE SINGUR, insa ce e sigur e ca noi toti avem niste lectii de invatat in viata asta si poate lectia ta exact asta e: invata sa te apreciezi pe tine insati, ofera-ti tu ce ai nevoie: mangaiere, iertare, iubire, respect si daca le vei avea in interirul tau tu pentru tine insati le vei inspira si altuia si le vei primi din exterior din partea celui care va aparea intr-o buna zi si ti se va portivi.
Laura
Povesti de dragoste prin scrisori
22.11.2007, 15:08
Sunt de acord cu parerea lui Mircea de a privi iubirea ca o relatie de afaceri, adica sa investesti in ea atat cat sa supravietuiesti in caz de esec, de faliment, ceva din fiinta ta mereu sa tii pentru tine si sa nu imparti cu nimeni, insa nu sunt de acord cu el ca fostul tau prieten nu te-a iubit. E clar ca si el a fost atasat de tine insa iubirea ta a depasit-o cu mult pe a lui in intensitate. La un moment dat drumurile voastre au luat-o in directii diferite. Iubirea ta ptr. el iti dadea suficiente motive sa faci parte din cuplul vostru dar atasamentul lui ptr. tine nu a fost unul foarte puternic asa ca el acum a facut o alta alegere.
Ce trebuie tu sa faci e sa iti cauti pacea in natura, roaga-te la Dumnezeu dar nu uita ca totul incepe in primul rand de la tine. Am trecut si eu exact prin ce treci tu acum si rana e inca proaspata insa am inteles pe cand ma gandeam si eu la sinucidere ca daca eu chiar nu mai vreau sa traiesc nimeni nu ma va impiedica sa fac acel lucru necugetat, adica nu astepta o minune, nu cauta o solutie rapida de anesteziere a inimii ptr. ca ea nu exista. Iti va lua foarte mult timp pana sa ajungi sa-l ierti pe el si poate chiar pe tine insa nu uita ca adevarata putere nu e undeva in exteriorul nostru ci e in interior. La mine au trecut un an si 4 luni de cand el a decis ca nu ma mai vrea in viata lui, au urmat luni grele in care am plans foarte mult, in care fiecare zi era un chin si doar noaptea gaseam un pic de liniste ptr. ca adormeam si ptr. cateva ore nu mai stiam de mine dar apoi urma dimineata si durerea , dorul, mania,autocompatimirea, intrebarile reveneau. Dar uite ca sunt inca aici, incerc sa iti dau sfaturi si sa te asigur ca suntem milioane de femei care trec exact prin ce treci tu unele poate exact in acest moment ca si tine.
Ce pot sa-ti spun cu siguranta e ca acum sunt mult mai puternica decat am fost vreodata. Suferinta prin care am trecut m-a facut mult mai sensibila in special fata de mine insami,m-a ajuta sa ma cunosc in profunzime, sa imi dau seama unde am gresit eu in relatie, unde a gresit el si sa-l inteleg si iert.
Nu te speria de suferinta, corpul si sufletul au o mare putere de regenerare, de fapt prin suferinta am avut acces la zone atat de ascunse in fiinta mea incat fara ea nu as fi ajuns la ele, mi-ar fi ramas ascunse si as fi fost mai saraca. Asa cum corpul se regenereaza dupa o boala asa se va intampla si cu inima ta insa trebuie sa ai grija de corp, lasa calmantele la o parte, ele nu te ajuta ba chiar te vor imbolnavi, acorda-i timp inimii sa se refaca singura ptr. ca te asigur aceea zi va veni.Eu sunt un exemplu clar.
te salut, Laura
Recomandari
