"Inainte de nunta, am aflat ca viitorul meu sot nu e singur"
Stimata doamna Sanziana Pop,
... Acum cativa ani m-am indragostit... intr-o clipa, de un barbat pe care cu cateva zile inainte nici nu-l placeam. Dar asa a vrut Domnul. Au urmat intalniri aproape zilnice, clipe deosebite, vorbe dulci, declaratii de dragoste, dar si necazuri, suferinte provocate unul altuia, despartiri... Si asa au trecut doi ani si jumatate, pana cand Sfintele Sarbatori de Pasti ale acestui an ne-au gasit logoditi. Acum suntem in febra pregatirilor de nunta. Dar... In urma cu trei saptamani, logodnicul imi spune ca "am castigat" in fata unei fete, Oana, si ca el m-a ales pe mine. Cu toate insistentele mele, atunci nu am aflat si altceva, dar a venit apoi dimineata zilei de 11 iulie, cand a sunat telefonul si o voce feminina imi spune ca "noi doua avem o problema". Apoi tace, se incurca in cuvinte, dar cu diplomatie o fac sa vorbeasca si aflu ca ea este Oana, ca sta la cateva sute de kilometri departare, ca viitorul meu sot a iubit-o, ca relatia lor dureaza exact de cand suntem noi impreuna, ca stie ca ne casatorim... Mi-am luat ramas bun, am inchis telefonul si mi-am spus ca visez. Dar nu era asa. El a recunoscut tot. Distanta prea mare a facut sa nu o intalneasca decat de 4-5 ori, dar intre ei a fost, totusi, o relatie, si nu tocmai platonica. Regreta totul, se simte vinovat, doreste sa ramanem impreuna, spune ca este convins de puterea iubirii dintre noi, ca Dumnezeu ne-a dat o astfel de incercare si accepta "sa-i fac viata un iad" (asta i-am spus-o eu, dar nu pot face asa ceva), numai sa nu ne despartim. Indiferent daca eu il accept sau nu, intre el si Oana nu va mai exista nimic, nici macar o relatie amicala. Il simt ca regreta, il cred, dar... Cum se poate sa tradezi o iubire pe care tocmai o construiesti? De ce n-a ramas doar cu mine? Da-ti-mi, va rog, un sfat: ce sa fac? Nu mai am incredere in el, desi il iubesc in continuare. Am plans, am suferit, sufletul ma mai doare inca. Ce sa fac?
MARIA
"Imi spune ca ma iubeste, dar ca nu poate trai fara alti barbati"
Am 50 de ani si sunt la o rascruce a vietii mele, drept pentru care va rog sa ma ajutati sa pot regasi drumul drept, drum pe care sigur l-am ratacit.
Sunt la a doua casatorie si am doi copii, de 7 si 9 ani, pe care ii iubesc mai mult ca orice pe lume si nu as putea concepe sa traiesc fara ei. M-am casatorit din dragoste cu mama lor si cred ca inca o mai iubesc, cu toate ca de multe ori am sentimentul de mila, stiind ca fara mine, ar ajunge destul de rau. Sunt un om bland si bun, insa aceasta nu a impiedicat-o pe sotia mea sa-si gaseasca mangaierea in bratele altor barbati. In zadar am incercat sa o aduc pe calea cea buna, pentru ca ea continua sa ma insele. Imi spune ca ma iubeste, dar ca nu poate sa faca altfel. Am ajuns chiar la tribunal, insa eu nu am fost de acord cu divortul, gandindu-ma la copii. Ne-am impacat, crezand in sufletul meu ca ea va aprecia hotararea mea si vom reusi sa ne refacem casnicia. N-a fost asa, ea continuandu-si modul ei de viata. Am acceptat aceasta umilinta si inca o accept pentru copii, insa nu demult a intervenit "un ceva" care m-a scos din starea in care eram, redandu-mi cat de cat dorinta de viata si increderea in mine. Am intalnit pe cineva la care am tinut foarte mult in tinerete si care a insemnat foarte mult pentru mine. Cred ca aceleasi sentimente le incerc si acum pentru aceasta fiinta care m-a inteles si mi-a redat increderea si demnitatea pierduta. Ceea ce ma doare este ca eu fiind casatorit, nu-i pot da locul pe care il merita si asta ma face sa sufar. Aceleasi complexe le traieste si ea, fiindca nu ne dorim sa ducem o viata in ilegalitate, dar deocamdata acceptam aceasta situatie, agatandu-ne efectiv unul de celalalt. Insa eu ce sa fac cu copiii? Nu pot nici sa-i pierd, nici sa-i despart Am dreptul la o noua iubire sacrificandu-i pe ei?
IOAN
"De ce ne inselam partenerii, daca-i iubim?"
Lucrez la o firma ca secretara si am un coleg de birou care este contabil. Lucram impreuna de aproximativ trei ani. Faptul ca petrecem impreuna cel putin 8 ore pe zi, uneori si 10 (stam peste program), ne-a apropiat si am inceput sa ne intelegem din ce in ce mai bine. Atmosfera din biroul nostru era placuta si calda chiar, ajungand sa ne facem confidente, sfatuindu-ne unul pe altul, in relatiile noastre de cuplu (am omis sa specific ca suntem amandoi casatoriti). Faptul ca eu am o casnicie fericita, un sot bun si intelegator, un copil minunat, iar el, colegul, la fel, are o sotie minunata (cu care sunt prietena) ne impiedica sa ne dam frau liber sentimentelor care ne incearca acum. Adica, am constatat ca ne-am indragostit unul de celalalt; dar ne iubim si partenerii de viata, iar in sufletele noastre se da o lupta acerba intre dragostea neimplinita si dragostea de familie. Daca as fi pusa in situatia sa aleg, n-as sti ce sa fac. Ma framant zi si noapte. Multa vreme, iubirea noastra a fost doar platonica. Dar odata, patronul fiind plecat din localitate, am ramas numai noi doi peste program, sa facem bilantul contabil. Eram foarte obositi, eu am facut o cafea, el a desfacut o sticla de whisky si a turnat in pahare. Am facut o mica pauza si am inceput sa discutam ca de obicei despre una, alta. La un moment dat, poate si datorita atmosferei, ne-am trezit imbratisati, sarutandu-ne cu pasiune. Ne-am iubit. A fost ceva de nedescris, minunat. Acum suntem intr-o dilema, ce sa facem? Sufletul mi-e ravasit, sunt vinovata fata de sotul meu, dar in adancul sufletului nu simt decat implinirea dragostei. Ce sa fac? Ce sa facem? Ce se intampla cu noi? De ce nu ne-am putut respecta casniciile? De ce sa ne inselam partenerii daca-i iubim?
LETITIA
"A fost iubirea vietii mele, dar totul s-a terminat"
Va salut cu respect din Tulcea. Ma numesc Irina, va citesc de 7 ani si va spun cu sinceritate ca sunteti singura publicatie pe care o mai cumpar din mass-media romaneasca. Sa nu va schimbati profilul niciodata. Sunteti obiectivi, tratati orice subiect cu un inalt profesionalism, aveti coloana vertebrala, intr-o lume in care snobismul si subiectele soc sunt postate peste tot. V-as ruga sa ma ajutati cu un sfat. Cum ati proceda daca ati avea o deceptie din dragoste? Am iubit enorm pe cineva timp de doi ani, sentimentul a fost reciproc, dar acum totul s-a terminat. A fost iubirea vietii mele, ma obisnuisem cu el si, cum se spune, obisnuinta e a doua natura. Acum, nu imi revin. Ce ar trebui sa fac? Nu mai mananc, nu mai pot dormi, inghit calmante, plang tot timpul, imi vin si ganduri necurate uneori si nu ma pot destainui nimanui. Ajutati-ma, va rog! Noaptea ma pun in fata icoanei in genunchi si ma rog la Dumnezeu sa nu imi pierd mintile. Sunt prea tanara ca sa trag concluzia ca viata e un chin. Oare ce s-a-ntamplat cu iubirea mea? De ce-a fugit? Nu ma ocoliti, va rog mult. Sanatate si liniste sufleteasca.
IRINA