Teatru

O intrebare, un raspuns

VLAD IVANOV
"La Cannes, la Roma sau Calarasi,
filmul lui Cristi Mungiu impresioneaza la fel de puternic spectatorii"

- Calatoriti mult in ultima vreme, d-le Ivanov. Nici nu v-ati intors bine de la Varsovia, unde, in calitatea dvs. de interpret principal masculin, ati prezentat filmul "Patru luni, trei saptamani si doua zile", distins cu Palm d`Or la Cannes, si ati si pornit intr-un lung periplu cu el prin orasele si oraselele din Romania. O initiativa a producatorului ori distribuitorului laudabila, de a duce in cele mai indepartate colturi ale tarii o realizare de o asemenea valoare. Cum a fost primit filmul nostru in Polonia si ce reactii au avut spectatorii romani la Iasi, Cluj, Timisoara, Resita sau Calarasi, unde a fost prezentat recent?

- La Calarasi eu n-am ajuns, dar mi s-a spus ca reactia a fost aceeasi ca in marile capitale europene: adica maximum de interes si participare emotionala pe tot parcursul vizionarii. E uimitor cum intalnesti aceeasi emotie si implicare sentimentala a publicului, atunci cand iti prezinti o poveste filmata cu sinceritate, simplitate si mult adevar psihologic. Oriunde, la premierele oficiale sau la festivalurile internationale unde am fost invitati, povestea noastra a tinut salile arhipline cu sufletul la gura. Lumea a fost impresionata de drama psihologica scrisa si regizata de Cristi Mungiu, interpretata de noi si filmata extraordinar de operatorul Oleg Mutu, care, asa cum au apreciat multi experti - "a reusit sa faca din camera de filmat un adevarat personaj dramatic". Si stati, ca lunga calatorie a filmului "4, 3, 2" (cum au scurtat titlul francezii) continua. In curand va fi vazut si la Helsinki, apoi la Montreal, iar in cele din urma in America, unde concureaza la premiul Oscar.
Cine ar fi crezut, cand am inceput filmul, ca el se va bucura de un asemenea interes, ca va starni pretutindeni valuri de admiratie! Sigur ca citind scenariul si urmarind migala si exigenta cu care regizorul repeta cu actorii cea mai mica nuanta, fiecare gest si expresie a fetei, stiam ca lucram la ceva foarte serios. Simteam ca participam la nasterea unui lucru deosebit, dar nu speram sa aiba atata succes. Acum suntem mandri si fericiti ca un mare regizor european, care a primit in 1983 un Oscar, Szabo Istvan, ne-a marturisit emotionat: "Rareori mai vezi astazi o poveste atat de zguduitoare ca a voastra, care sa-ti puna atatea intrebari esentiale, sa te marcheze si chiar sa te modifice in timp."
V-as povesti mai multe despre lunga calatorie si calda primire a filmului nostru in lume, dar ma grabesc, ca sunt inainte de o premiera importanta la Teatrul National, cu piesa lui Shakespeare "Regele Eduard al III-lea", in regia lui Alexandru Tocilescu. Rolul principal e jucat de Ion Caramitru, iar eu sunt rivalul lui (doar pe scena), regele Ioan al Frantei. Pana acum, am avut parte doar de rolurile unor printi mostenitori ce ravnesc la tronul tatalui. Fiul lui Tamerlan, din piesa cu acelasi nume, m-a ajutat sa fiu angajat pe prima scena a tarii, iar un alt print uneltitor, din "Leul in iarna" (spectacol care a tinut afisul stagiuni intregi), mi-a adus multe aprecieri.
In stagiunea asta voi relua la Teatrul "Bulandra", tot in regia lui Tocilescu, musicalul "Elisabeta Baum", premiat de UNITER. Si ca sa inchei tot cu un musical pe care-l iubesc foarte mult, cateva vorbe despre "Lysistrata". Piesa lui Aristofan a fost adusa in scena la Atena, de marele regizor grec Kakoianis. Spectacolul a avut mare succes si am ajuns cu el in SUA, impreuna cu Maia Morgenstern, partenera mea, insotiti si de regizor. Din pacate, Kakoianis nu a mai putut fi de fata si la prezentarea spectacolului nostru de la Sibiu, din cadrul zilelor festivalului european.