O broscuţă în vişin

Natura nu încetează niciodată să ne ui­meas­că şi să ne înveţe, zi de zi, care sunt lu­crurile importante în viaţă, lucruri simple, pe care nu ne-am gândit vreodată că ne-ar fi dat să le cunoaştem.

Adevărata frumuseţe din jurul nostru este sim­pli­­tatea, naturaleţea. Ast­fel, ne este dat să vedem uneori ceea ce pen­tru un copil ar părea o mi­nu­ne, dar pen­tru "oa­me­nii mari" sunt mi­nuni de mult ui­tate: un curcubeu ră­sărit după ploa­ie, un po­rum­bel la fe­reas­tră, un pom în­flo­rit, o bros­cuţă în vişin...
Aceasta din urmă este mi­ca minu­ne pe care am des­co­perit-o într-o zi de va­ră, la bu­nici, la cules de vişine. Fi­ravă şi ne­vi­no­vată, stătea agăţată de o crenguţă, pă­rând la prima vedere o frunzuliţă uscată. Dar uitându-mă mai de aproape, i-am văzut picioruşele de un gal­ben crud, cu ghe­ru­ţele ascuţite, bine înfipte în frunza de vişin, care se clătina ameninţător la cea mai mică adiere a vân­tului. O parte din mine ar fi zis: "Ia-o aca­să!", dar ui­tându-mă la ochi­şorii timizi, bul­bu­caţi, şi la pi­­cio­ruşele firave, mi-am dat seama că, dacă ar fi putut, mi-ar fi răspuns: "Sunt aca­să!".
Pare banal să te uimească o simplă broscuţă, dar te face să te gândeşti că în jurul tău sunt lu­cruri minunate, pe care poate nu le vei ob­serva vreodată. Ele sunt peste tot, dar nu au nevoie de cuvinte pentru a ne atrage atenţia. Şi cum fiecare fiinţă, oricât de mică, are un scop anume, poate că, de fiecare dată când vom des­coperi o mică minune a naturii, va fi cu un scop şi vom învăţa o lecţie preţioasă.

ALEXANDRA G. - Bucureşti