O broscuță în vișin

Natura nu încetează niciodată să ne ui­meas­că și să ne învețe, zi de zi, care sunt lu­crurile importante în viață, lucruri simple, pe care nu ne-am gândit vreodată că ne-ar fi dat să le cunoaștem.

Adevărata frumusețe din jurul nostru este sim­pli­­tatea, naturalețea. Ast­fel, ne este dat să vedem uneori ceea ce pen­tru un copil ar părea o mi­nu­ne, dar pen­tru "oa­me­nii mari" sunt mi­nuni de mult ui­tate: un curcubeu ră­sărit după ploa­ie, un po­rum­bel la fe­reas­tră, un pom în­flo­rit, o bros­cuță în vișin...
Aceasta din urmă este mi­ca minu­ne pe care am des­co­perit-o într-o zi de va­ră, la bu­nici, la cules de vișine. Fi­ravă și ne­vi­no­vată, stătea agățată de o crenguță, pă­rând la prima vedere o frunzuliță uscată. Dar uitându-mă mai de aproape, i-am văzut piciorușele de un gal­ben crud, cu ghe­ru­țele ascuțite, bine înfipte în frunza de vișin, care se clătina amenințător la cea mai mică adiere a vân­tului. O parte din mine ar fi zis: "Ia-o aca­să!", dar ui­tându-mă la ochi­șorii timizi, bul­bu­cați, și la pi­­cio­rușele firave, mi-am dat seama că, dacă ar fi putut, mi-ar fi răspuns: "Sunt aca­să!".
Pare banal să te uimească o simplă broscuță, dar te face să te gândești că în jurul tău sunt lu­cruri minunate, pe care poate nu le vei ob­serva vreodată. Ele sunt peste tot, dar nu au nevoie de cuvinte pentru a ne atrage atenția. Și cum fiecare ființă, oricât de mică, are un scop anume, poate că, de fiecare dată când vom des­coperi o mică minune a naturii, va fi cu un scop și vom învăța o lecție prețioasă.

ALEXANDRA G. - București