Cum ne păstrăm inima puternică

- Nu cancerul, ci bolile cardiovasculare constituie principala cauză de mortalitate la nivel mondial, ca şi la noi în ţară. Potrivit raportului European Heart Network dat publicităţii în 2017, se înre­gistrau la acea dată în România 150.000 de decese provocate de afecţiuni ale inimii şi sistemului circulator, comparativ cu "numai" 50.000 survenite în urma unei boli maligne. Societatea Română de Cardiologie informează că în ţara noastră se produce un infarct mio­cardic la fiecare 30 de minute şi că 10% dintre ele se soldează cu un deznodământ fatal. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi-a propus o serie de măsuri prin care numărul cazurilor de afecţiuni cardiovasculare ar trebui să fie redus cu 25% până în anul 2025 -

Prevenţie: ce-şi doreşte inima?

Să ne mişcăm!

Un rol esenţial în sănătatea inimii îl deţin ali­mentaţia şi mişcarea. Antrenamentul de rezistenţă practicat consecvent pentru stimularea sistemului cardiovascular nu reprezintă o noutate, dar se cu­vine amintit, deoarece rămâne un element deosebit de important. Datorită sportului, vasele de sânge îşi menţin elasticitatea, ten­siunea se stabilizează, valorile crescute ale lipidelor sang­vine revin la nivelul normal, sistemul imunitar se consolidează şi riscul de diabet scade. Pentru pro­tecţia inimii se consideră optim să faceţi sport de trei până la de cinci ori pe săptămână, programul având o durată mi­nimă de 30 de minute. "Nu trebuie să avem ambiţia de a concura cu sportivii de performanţă", ne învaţă cardiologii. "Însă exerciţiul fizic este necesar. În fiecare zi, puţin efort ne face bine".

Să mâncăm sănătos!

Nu există dubii nici în privinţa dietei preferate a inimii. Nenumărate studii confirmă că riscul de afecţiuni cardiovasculare se reduce cu atât mai mult cu cât alimentaţia se orientează mai fidel spre tradiţiile gastronomice ale popu­laţiei din regiunea meditera­neană. Dar când spunem aceas­ta, nu ne gân­dim la paste, pizza şi pa­netone, ci la acea com­binaţie să­nătoasă de legume şi fructe proas­pete, peşte şi fructe de mare, gră­simi benefice, procurate din nuci, seminţe şi ulei de măsline. Peş­tele ma­rin gras, ca somonul sau scrumbiile, este o sursă bogată de acizi graşi Omega-3, de aceea ar trebui inclus în meniu de două ori pe săptămână. În schimb, se recomandă reţinere în ceea ce priveşte consumul de carne.

Să slăbim!

De asemenea, e necesar să ne ţinem permanent sub control greutatea corpului. Constituie o ame­ninţare reală pentru inimă nu atât zonele proble­matice cunoscute (şoldurile, coapsele şi fesele), cât mai ales depozitul de grăsime format pe abdomen, fiindcă el este activ hormonal. Fiecare kilogram adăugat sporeşte riscul de diabet sau dislipidemie.

Să nu fumăm!

Un alt mare beneficiu pentru inimă se obţine prin renunţarea la ţigări. Căci la fumători, riscul de infarct este de cinci sau şase ori mai ridicat decât la nefumători. Nicotina, o substanţă toxică agresivă, atacă masiv vasele de sânge, favorizând sclerozarea arterelor. "S-a dovedit că per­soanele care se abţin de la consumul de tutun îşi re­duc nu doar riscul de boli car­dio­vasculare, ci şi riscul de cancer sau de afecţiuni ale căilor respiratorii. Iar acest risc scade la foarte scurt timp după renunţarea hotărâtă la fumat", subliniază medicii.

Rolul echilibrului psihic

Inima reacţionează la toate emoţiile trăite de noi: frică, mânie sau fericire, deoarece între ea şi creier există o comunicare neîntreruptă, realizată prin intermediul impulsurilor electrice, al hormonilor şi neurotransmiţătorilor. În ultimii ani, cercetătorii au descoperit că la nivelul inimii există circa 40.000 de celule nervoase ce compun un sistem neuronal autonom, aflat în legătură cu creierul. Totodată, au fost identificaţi în creier neuroni care influenţează tensiunea arterială şi ritmul cardiac.
Conexiunea dintre cele două organe explică şi faptul că problemele psihice se repercutează ne­gativ asupra activităţii inimii. Cea mai cunoscută dintre afecţiunile ei, provocată de un stres ce depă­şeşte capacitatea pacientului de a-l ges­tiona, este cardiomiopatia de stres (aşa-numitul "sindrom al inimii frânte"). Ea e declanşată nu numai de o dezamă­gire su­ferită în dragoste, cum ar sugera denumirea sa uzuală, ci de orice şoc emo­ţional nega­tiv, cum ar fi şi un eşec profe­sional, dispa­riţia unei persoane apropiate sau altele asemănătoare. În astfel de situaţii, creşte enorm secreţia de hormoni ai stresului, ceea ce perturbă funcţionarea inimii. Un efect similar îl are şi mânia. Examinând 12.461 de cardiaci care se găseau în faza de recuperare după un infarct, autorii unui studiu realizat în SUA au constatat că ener­varea sporeşte de 2,4 ori riscul de infarct. Un alt studiu, de astă dată german, indică drept factor de risc şi expunerea prelungită la un nivel ridicat de zgomot. În final, specialiştii concluzio­nează: "E dificil să determinăm ştiinţific în ce măsură şi din care moment va fi afectată inima de emo­ţiile negative, întru­cât acesta este un proces strict individual. Fiecare om ar trebui să aibă mare grijă de calmul şi de echilibrul său lăuntric".


Pe scurt, despre principalele afecţiuni ale inimii


Boala coronariană

Mai des întâlnită sub denumirea de cardiopatie ischemică, boala coronariană constă în îngroşarea sau îngustarea arterelor coronare care irigă muş­chiul inimii. Aceasta se întâmplă din cauza plăcilor de aterom depuse pe pereţii lor, a inflamării, sclero­zării şi rigidizării pe unele segmente. Ca principal simptom, apare o durere în jumătatea stângă a piep­tului sau o senzaţie de apăsare dureroasă la nivelul toracelui (în termeni medicali: angină pectorală). Pentru îmbunătăţirea irigaţiei sangvine a miocar­dului, ameliorarea disconfortului resimţit de bolnav şi prevenirea unor consecinţe dramatice, cum ar fi infarctul, se apelează în anumite situaţii la un tra­tament medicamentos. O altă posibilitate este dila­tarea porţiunilor îngustate ale vaselor coronare, prin instalarea unor stenturi sau ocolirea lor printr-o operaţie de by pass. Cardiopatia ischemică apare de două ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Atât pentru persoanele sănătoase, cât şi pentru cele care au dezvoltat deja această afecţiune, schimbarea sti­lului de viaţă trebuie să reprezinte o prioritate.

Valvulopatiile

Inima este prevăzută cu patru valve, nişte pliuri membranoase care au rolul de a dirija fluxul sang­vin în interiorul ei, îndreptându-l într-o singură di­recţie. În majoritatea cazurilor, problemele apar în partea stângă a cordului, anume la valva aortică şi cea mitrală, fiindcă acestea două au de suportat o solicitare mecanică mai intensă. Poate surveni la un moment dat o stenoză valvulară, ceea ce înseamnă că valva prezintă o îngustare anormală, cauzată de sclerozare. Pe lângă tratamentul chirurgical clasic, constând în înlocuirea valvei defecte, se aplică în ultimii ani şi metoda implantării unei valve car­diace biologice. Aceasta este o tehnică modernă, avantajoasă, datorită faptului că se scurtează timpul de oprire a inimii, reducându-se astfel riscul ope­rator.
O altă afecţiune este insuficienţa valvulară: când valva nu mai închide perfect orificiul pentru a cărui etanşeitate este responsabilă, deci când nu-şi mai îndeplineşte corespunzător funcţia de supapă, ea permite apariţia unui reflux de sânge, respectiv inversarea direcţiei fluxului sangvin. Ca simptom caracteristic, se constată dificultatea de a respira (dispneea). Şi hipertensiunea poate indica prezenţa acestei afecţiuni. Deseori, suferinzii observă că le-a scăzut considerabil capacitatea de efort şi că obo­sesc foarte repede. În funcţie de starea valvei, se poate face o reconstrucţie chirurgicală a ei sau, în caz contrar, medicii vor opta pentru montarea unor proteze mecanice ori biologice. Fiindcă nu sunt ex­cluse complicaţiile ulterioare, pacienţii care poartă asemenea proteze vor fi monitorizaţi pentru tot restul vieţii.
Bolile valvelor cardiace pot fi ereditare, dar şi favorizate de înaintarea în vârstă sau intervenite ca o consecinţă a infarctului, a afecţiunilor miocardu­lui, a hipertensiunii arteriale severe sau a unei infecţii bacteriene.

Tulburările de ritm cardiac

Când se abate de la ritmul ei normal, inima poa­te să bată prea lent - sub 60 de bătăi pe mi­nut (bradicardie), prea repede - peste 90 de bătăi pe minut (tahicardie) sau nere­gulat. Pe primul loc printre tulbu­rările de ritm cardiac se situează fibri­laţia atrială. Ea se manifestă prin con­tracţii haotice ale atriilor (care trebuie să ajute la alimentarea cu sânge a ventri­culelor). La fiecare bătaie a inimii, ajun­ge în ven­tricul o cantitate insufi­cientă de sânge, randamentul inimii scade, pulsul iese din ritm, sângele stagnează în atrii şi astfel creşte riscul formării de cheaguri, care pot provoca un accident vas­cular cerebral. Simp­tomele tulbură­rilor de ritm cardiac sunt foarte diferite. Bradicardia îşi anunţă deseori prezenţa prin extra­sistole, ameţeli, colapsuri cardiovas­culare de scurtă durată, stări de confuzie, eventual şi tulburări de vedere sau de vorbire. Ta­hicardia dă naştere la palpitaţii, ritm cardiac acce­lerat şi nervo­zitate.

Infarctul miocardic

Rareori se produce din senin, de obicei fiind precedat de reacţii în lanţ. El se declanşează în mo­mentul când un tromb obturează una dintre arterele coronare, care este deja îngustată. Acest accident limitează sau întrerupe total irigaţia sang­vină şi aprovizionarea cu oxigen pe o anu­mită porţiune a muşchiului cardiac. Simp­tomele tipice sunt: dureri în piept, o sen­zaţie puternică de apăsare şi de constricţie în tot coşul pieptului sau dureri înţepă­toare, care pot radia într-unul din braţe (mai frecvent stângul), în gât, umăr, spate sau abdomenul superior. Atenţie: spre deosebire de bărbaţi, femeile au adesea simptome difuze, ca dificultăţile de respi­raţie, starea de slăbiciune, durerile în zona gâtului şi a cefei, greaţa şi vărsăturile. În cazul când vă aflaţi într-o asemenea situa­ţie, trebuie să sunaţi neîntârziat la numărul pentru urgenţe. Fiecare minut contează şi vă poate salva viaţa.

Insuficienţa cardiacă

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, inima nu mai reuşeşte să pompeze în sistemul circu­lator o cantitate de sânge pe măsura necesităţilor organismului. Se ajunge aici din diverse motive: în urma unui infarct, a tulburărilor de ritm car­diac, ca şi din cauza unei afecţiuni a miocardului sau a unei anomalii cardiace congenitale. În funcţie de gravitatea bolii, disconfortul se ma­nifestă cu grade diferite de intensitate: la înce­put, dispneea este provocată doar de eforturile fizice excesive, apoi şi de cele mai uşoare. Când insuficienţa afectează ventriculul stâng, respi­raţia bolnavului se accelerează şi el evită să se întindă în pat, având tendinţa de a sta ridicat în şezut, pentru a putea să respire mai uşor. Are accese de tuse, transpiraţii reci şi este stăpânit de nelinişte. În timpul respiraţiei, se aud zgo­mote horcăitoare, provenite din plămîni. Dacă ventriculul care nu funcţionează normal este cel drept, se produce o retenţie de lichide în zona gleznei şi a tibiei. Într-un stadiu mai avansat al bolii, apar edeme cutanate pe coaste, fese şi orga­nele genitale. Netratată, boala evoluează în timp şi poate ameninţa chiar viaţa suferindului.
În prezent, insuficienţa cardiacă este diagnosti­cată de cele mai multe ori la scurtă vreme după de­but. În aceste condiţii, există posibilitatea de a ame­liora simptomele, fie printr-un tratament medica­mentos, fie printr-o intervenţie chirurgicală, în aşa fel încât pacienţii să poată duce o viaţă activă, în ciuda bolii.

O inimă de femeie bate altfel decât o inimă de bărbat

Datorită estrogenului, femeile sunt în principiu mult mai bine protejate până la menopauză, împo­triva aterosclerozei şi a infarctului. Însă, o dată cu intrarea în menopauză, riscul creşte enorm. Îngri­jorător este mai ales faptul că primul infarct face de două ori mai multe victime printre femei decât în rândurile bărbaţilor. Explicaţia: în general, femeile apelează la serviciul de urgenţă cu o întârziere de 15-30 de minute, deoarece nu-şi iau în serios simp­tomele. Nu-şi dau seama de gravitatea situaţiei, pur şi simplu pentru că infarctul se manifestă la ele în alt mod. Pe lângă simptomele clasice, cum sunt durerile în piept, femeile acuză dificultăţi de respiraţie, senzaţii de greaţă, vărsături, dureri de spate, ceafă şi maxilare.
Şi medicamentele acţionează altfel, sunt meta­bolizate şi stocate în mod diferit în organismul femeii. De aceea, dozele mai mici sunt adesea su­ficiente. Însă nu toţi medicii ţin seama de această particularitate.

Inima primită de la un donator şi cea artificială

În momentul când tratamentele nu se mai do­vedesc capabile să-i ofere o ameliorare bolnavu­lui ajuns în faza unei insuficienţe cardiace avansate, unica variantă terapeutică de luat în considerare ră­mâne transplantul. Astăzi, rata de supravieţuire după cinci ani de la această intervenţie chirurgicală se ridică la 70%. Din păcate, numărul donatorilor fiind insuficient, timpul de aşteptare se prelun­geşte - iar pentru unii bolnavi, donatorul se iveşte prea târziu. Cei ce nu au probleme de sănătate la alte organe pot fi ajutaţi, cel puţin temporar, prin implantarea unei inimi artificiale. Este vorba de un dispozitiv acţionat electric, care preia în locul inimii funcţia de pompare a sângelui, dispunând de o ba­terie exterioară reîncărcabilă, ce trebuie reali­men­tată la intervale de circa 6 ore. În acelaşi timp, "uti­li­zatorii" vor trebui să-şi administreze permanent anticoagulante şi medicamente pentru controlul tensiunii. Chiar dacă se confruntă cu inconvenientul de a avea un cablu care le iese din corp pentru a fi conectat la bateria pe care sunt obligaţi s-o poarte pretutindeni cu sine, pacienţii par să se acomodeze foarte bine cu inima artificială, beneficiind astfel de şansa de a-şi prelungi viaţa cu mulţi ani. De altfel, specialiştii continuă să perfecţioneze dispozitivul, reuşind să creeze modele cu dimensiuni din ce în ce mai reduse. La noi în ţară, primul implant de acest tip a fost realizat la Institutul de Boli Cardio­vasculare din Târgu Mureş, în anul 2015.
Actualmente, în lume, şi metodele operatorii evoluează, devenind tot mai puţin invazive. Iar o specialitate medicală nou apărută, psihocardio­logia, se ocupă de asistenţa psihologică specială, necesară persoanelor traumatizate de un infarct re­cent sau de o operaţie pe cord. Ele sunt ajutate să-şi depăşească deznădejdea şi spaimele, izbutind să se reintegreze într-o existenţă normală. De ase­menea, o veste încurajatoare ne vine din SUA: un cercetător de la Harvard Medical School a găsit modalitatea de a bloca o anumită genă, responsabilă pentru creşterea nivelului de colesterol din sânge. Dacă testele ce urmează a fi efectuate cu concursul unui mare număr de voluntari îi confirmă descope­rirea, înseamnă că peste câţiva ani va fi posibil ca o simplă injecţie preventivă să ofere multor oameni protecţie contra pericolului de a dezvolta o afec­ţiune cardiovasculară.

Ajutor de la farmacie

* Magneziul produce efecte benefice asupra tensiunii arteriale şi a sănătăţii inimii. Ca surse din cele mai consistente, putem aminti nucile, orezul natur şi fulgii de ovăz. Dacă există efectiv o carenţă, se poate apela şi la suplimente nutriţionale.
* Ciupercile Mu-Err, deosebit de apre­ciate în bucătăria chinezească, sunt nu numai foarte bogate în proteine, ci şi valoroase prin eficienţa lor terapeutică: ele subţiază sângele şi previn formarea trombilor, scăzând astfel riscul de infarct şi de accident vascular cere­bral.
* Păducelul dilată arterele coronare, prin urmare îmbunătăţeşte irigaţia sangvină a muşchiului cardiac.
* Pacienţii cu hipertensiune şi tulburări ale irigaţiei sangvine au deseori un necesar crescut de vitamine din complexul B şi ar­ginină. Acestea pot fi procurate din comerţ, în nenumărate variante.