Cum ne păstrăm inima puternică

Gilda Fildan
- Nu cancerul, ci bolile cardiovasculare constituie principala cauză de mortalitate la nivel mondial, ca și la noi în țară. Potrivit raportului European Heart Network dat publicității în 2017, se înre­gistrau la acea dată în România 150.000 de decese provocate de afecțiuni ale inimii și sistemului circulator, comparativ cu "numai" 50.000 survenite în urma unei boli maligne. Societatea Română de Cardiologie informează că în țara noastră se produce un infarct mio­cardic la fiecare 30 de minute și că 10% dintre ele se soldează cu un deznodământ fatal. Organizația Mondială a Sănătății și-a propus o serie de măsuri prin care numărul cazurilor de afecțiuni cardiovasculare ar trebui să fie redus cu 25% până în anul 2025 -

Prevenție: ce-și dorește inima?

Să ne mișcăm!

Un rol esențial în sănătatea inimii îl dețin ali­mentația și mișcarea. Antrenamentul de rezistență practicat consecvent pentru stimularea sistemului cardiovascular nu reprezintă o noutate, dar se cu­vine amintit, deoarece rămâne un element deosebit de important. Datorită sportului, vasele de sânge își mențin elasticitatea, ten­siunea se stabilizează, valorile crescute ale lipidelor sang­vine revin la nivelul normal, sistemul imunitar se consolidează și riscul de diabet scade. Pentru pro­tecția inimii se consideră optim să faceți sport de trei până la de cinci ori pe săptămână, programul având o durată mi­nimă de 30 de minute. "Nu trebuie să avem ambiția de a concura cu sportivii de performanță", ne învață cardiologii. "Însă exercițiul fizic este necesar. În fiecare zi, puțin efort ne face bine".

Să mâncăm sănătos!

Nu există dubii nici în privința dietei preferate a inimii. Nenumărate studii confirmă că riscul de afecțiuni cardiovasculare se reduce cu atât mai mult cu cât alimentația se orientează mai fidel spre tradițiile gastronomice ale popu­lației din regiunea meditera­neană. Dar când spunem aceas­ta, nu ne gân­dim la paste, pizza și pa­netone, ci la acea com­binație să­nătoasă de legume și fructe proas­pete, pește și fructe de mare, gră­simi benefice, procurate din nuci, semințe și ulei de măsline. Peș­tele ma­rin gras, ca somonul sau scrumbiile, este o sursă bogată de acizi grași Omega-3, de aceea ar trebui inclus în meniu de două ori pe săptămână. În schimb, se recomandă reținere în ceea ce privește consumul de carne.

Să slăbim!

De asemenea, e necesar să ne ținem permanent sub control greutatea corpului. Constituie o ame­nințare reală pentru inimă nu atât zonele proble­matice cunoscute (șoldurile, coapsele și fesele), cât mai ales depozitul de grăsime format pe abdomen, fiindcă el este activ hormonal. Fiecare kilogram adăugat sporește riscul de diabet sau dislipidemie.

Să nu fumăm!

Un alt mare beneficiu pentru inimă se obține prin renunțarea la țigări. Căci la fumători, riscul de infarct este de cinci sau șase ori mai ridicat decât la nefumători. Nicotina, o substanță toxică agresivă, atacă masiv vasele de sânge, favorizând sclerozarea arterelor. "S-a dovedit că per­soanele care se abțin de la consumul de tutun își re­duc nu doar riscul de boli car­dio­vasculare, ci și riscul de cancer sau de afecțiuni ale căilor respiratorii. Iar acest risc scade la foarte scurt timp după renunțarea hotărâtă la fumat", subliniază medicii.

Rolul echilibrului psihic

Inima reacționează la toate emoțiile trăite de noi: frică, mânie sau fericire, deoarece între ea și creier există o comunicare neîntreruptă, realizată prin intermediul impulsurilor electrice, al hormonilor și neurotransmițătorilor. În ultimii ani, cercetătorii au descoperit că la nivelul inimii există circa 40.000 de celule nervoase ce compun un sistem neuronal autonom, aflat în legătură cu creierul. Totodată, au fost identificați în creier neuroni care influențează tensiunea arterială și ritmul cardiac.
Conexiunea dintre cele două organe explică și faptul că problemele psihice se repercutează ne­gativ asupra activității inimii. Cea mai cunoscută dintre afecțiunile ei, provocată de un stres ce depă­șește capacitatea pacientului de a-l ges­tiona, este cardiomiopatia de stres (așa-numitul "sindrom al inimii frânte"). Ea e declanșată nu numai de o dezamă­gire su­ferită în dragoste, cum ar sugera denumirea sa uzuală, ci de orice șoc emo­țional nega­tiv, cum ar fi și un eșec profe­sional, dispa­riția unei persoane apropiate sau altele asemănătoare. În astfel de situații, crește enorm secreția de hormoni ai stresului, ceea ce perturbă funcționarea inimii. Un efect similar îl are și mânia. Examinând 12.461 de cardiaci care se găseau în faza de recuperare după un infarct, autorii unui studiu realizat în SUA au constatat că ener­varea sporește de 2,4 ori riscul de infarct. Un alt studiu, de astă dată german, indică drept factor de risc și expunerea prelungită la un nivel ridicat de zgomot. În final, specialiștii concluzio­nează: "E dificil să determinăm științific în ce măsură și din care moment va fi afectată inima de emo­țiile negative, întru­cât acesta este un proces strict individual. Fiecare om ar trebui să aibă mare grijă de calmul și de echilibrul său lăuntric".


Pe scurt, despre principalele afecțiuni ale inimii


Boala coronariană

Mai des întâlnită sub denumirea de cardiopatie ischemică, boala coronariană constă în îngroșarea sau îngustarea arterelor coronare care irigă muș­chiul inimii. Aceasta se întâmplă din cauza plăcilor de aterom depuse pe pereții lor, a inflamării, sclero­zării și rigidizării pe unele segmente. Ca principal simptom, apare o durere în jumătatea stângă a piep­tului sau o senzație de apăsare dureroasă la nivelul toracelui (în termeni medicali: angină pectorală). Pentru îmbunătățirea irigației sangvine a miocar­dului, ameliorarea disconfortului resimțit de bolnav și prevenirea unor consecințe dramatice, cum ar fi infarctul, se apelează în anumite situații la un tra­tament medicamentos. O altă posibilitate este dila­tarea porțiunilor îngustate ale vaselor coronare, prin instalarea unor stenturi sau ocolirea lor printr-o operație de by pass. Cardiopatia ischemică apare de două ori mai frecvent la bărbați decât la femei. Atât pentru persoanele sănătoase, cât și pentru cele care au dezvoltat deja această afecțiune, schimbarea sti­lului de viață trebuie să reprezinte o prioritate.

Valvulopatiile

Inima este prevăzută cu patru valve, niște pliuri membranoase care au rolul de a dirija fluxul sang­vin în interiorul ei, îndreptându-l într-o singură di­recție. În majoritatea cazurilor, problemele apar în partea stângă a cordului, anume la valva aortică și cea mitrală, fiindcă acestea două au de suportat o solicitare mecanică mai intensă. Poate surveni la un moment dat o stenoză valvulară, ceea ce înseamnă că valva prezintă o îngustare anormală, cauzată de sclerozare. Pe lângă tratamentul chirurgical clasic, constând în înlocuirea valvei defecte, se aplică în ultimii ani și metoda implantării unei valve car­diace biologice. Aceasta este o tehnică modernă, avantajoasă, datorită faptului că se scurtează timpul de oprire a inimii, reducându-se astfel riscul ope­rator.
O altă afecțiune este insuficiența valvulară: când valva nu mai închide perfect orificiul pentru a cărui etanșeitate este responsabilă, deci când nu-și mai îndeplinește corespunzător funcția de supapă, ea permite apariția unui reflux de sânge, respectiv inversarea direcției fluxului sangvin. Ca simptom caracteristic, se constată dificultatea de a respira (dispneea). Și hipertensiunea poate indica prezența acestei afecțiuni. Deseori, suferinzii observă că le-a scăzut considerabil capacitatea de efort și că obo­sesc foarte repede. În funcție de starea valvei, se poate face o reconstrucție chirurgicală a ei sau, în caz contrar, medicii vor opta pentru montarea unor proteze mecanice ori biologice. Fiindcă nu sunt ex­cluse complicațiile ulterioare, pacienții care poartă asemenea proteze vor fi monitorizați pentru tot restul vieții.
Bolile valvelor cardiace pot fi ereditare, dar și favorizate de înaintarea în vârstă sau intervenite ca o consecință a infarctului, a afecțiunilor miocardu­lui, a hipertensiunii arteriale severe sau a unei infecții bacteriene.

Tulburările de ritm cardiac

Când se abate de la ritmul ei normal, inima poa­te să bată prea lent - sub 60 de bătăi pe mi­nut (bradicardie), prea repede - peste 90 de bătăi pe minut (tahicardie) sau nere­gulat. Pe primul loc printre tulbu­rările de ritm cardiac se situează fibri­lația atrială. Ea se manifestă prin con­tracții haotice ale atriilor (care trebuie să ajute la alimentarea cu sânge a ventri­culelor). La fiecare bătaie a inimii, ajun­ge în ven­tricul o cantitate insufi­cientă de sânge, randamentul inimii scade, pulsul iese din ritm, sângele stagnează în atrii și astfel crește riscul formării de cheaguri, care pot provoca un accident vas­cular cerebral. Simp­tomele tulbură­rilor de ritm cardiac sunt foarte diferite. Bradicardia își anunță deseori prezența prin extra­sistole, amețeli, colapsuri cardiovas­culare de scurtă durată, stări de confuzie, eventual și tulburări de vedere sau de vorbire. Ta­hicardia dă naștere la palpitații, ritm cardiac acce­lerat și nervo­zitate.

Infarctul miocardic

Rareori se produce din senin, de obicei fiind precedat de reacții în lanț. El se declanșează în mo­mentul când un tromb obturează una dintre arterele coronare, care este deja îngustată. Acest accident limitează sau întrerupe total irigația sang­vină și aprovizionarea cu oxigen pe o anu­mită porțiune a mușchiului cardiac. Simp­tomele tipice sunt: dureri în piept, o sen­zație puternică de apăsare și de constricție în tot coșul pieptului sau dureri înțepă­toare, care pot radia într-unul din brațe (mai frecvent stângul), în gât, umăr, spate sau abdomenul superior. Atenție: spre deosebire de bărbați, femeile au adesea simptome difuze, ca dificultățile de respi­rație, starea de slăbiciune, durerile în zona gâtului și a cefei, greața și vărsăturile. În cazul când vă aflați într-o asemenea situa­ție, trebuie să sunați neîntârziat la numărul pentru urgențe. Fiecare minut contează și vă poate salva viața.

Insuficiența cardiacă

La pacienții cu insuficiență cardiacă, inima nu mai reușește să pompeze în sistemul circu­lator o cantitate de sânge pe măsura necesităților organismului. Se ajunge aici din diverse motive: în urma unui infarct, a tulburărilor de ritm car­diac, ca și din cauza unei afecțiuni a miocardului sau a unei anomalii cardiace congenitale. În funcție de gravitatea bolii, disconfortul se ma­nifestă cu grade diferite de intensitate: la înce­put, dispneea este provocată doar de eforturile fizice excesive, apoi și de cele mai ușoare. Când insuficiența afectează ventriculul stâng, respi­rația bolnavului se accelerează și el evită să se întindă în pat, având tendința de a sta ridicat în șezut, pentru a putea să respire mai ușor. Are accese de tuse, transpirații reci și este stăpânit de neliniște. În timpul respirației, se aud zgo­mote horcăitoare, provenite din plămîni. Dacă ventriculul care nu funcționează normal este cel drept, se produce o retenție de lichide în zona gleznei și a tibiei. Într-un stadiu mai avansat al bolii, apar edeme cutanate pe coaste, fese și orga­nele genitale. Netratată, boala evoluează în timp și poate amenința chiar viața suferindului.
În prezent, insuficiența cardiacă este diagnosti­cată de cele mai multe ori la scurtă vreme după de­but. În aceste condiții, există posibilitatea de a ame­liora simptomele, fie printr-un tratament medica­mentos, fie printr-o intervenție chirurgicală, în așa fel încât pacienții să poată duce o viață activă, în ciuda bolii.

O inimă de femeie bate altfel decât o inimă de bărbat

Datorită estrogenului, femeile sunt în principiu mult mai bine protejate până la menopauză, împo­triva aterosclerozei și a infarctului. Însă, o dată cu intrarea în menopauză, riscul crește enorm. Îngri­jorător este mai ales faptul că primul infarct face de două ori mai multe victime printre femei decât în rândurile bărbaților. Explicația: în general, femeile apelează la serviciul de urgență cu o întârziere de 15-30 de minute, deoarece nu-și iau în serios simp­tomele. Nu-și dau seama de gravitatea situației, pur și simplu pentru că infarctul se manifestă la ele în alt mod. Pe lângă simptomele clasice, cum sunt durerile în piept, femeile acuză dificultăți de respirație, senzații de greață, vărsături, dureri de spate, ceafă și maxilare.
Și medicamentele acționează altfel, sunt meta­bolizate și stocate în mod diferit în organismul femeii. De aceea, dozele mai mici sunt adesea su­ficiente. Însă nu toți medicii țin seama de această particularitate.

Inima primită de la un donator și cea artificială

În momentul când tratamentele nu se mai do­vedesc capabile să-i ofere o ameliorare bolnavu­lui ajuns în faza unei insuficiențe cardiace avansate, unica variantă terapeutică de luat în considerare ră­mâne transplantul. Astăzi, rata de supraviețuire după cinci ani de la această intervenție chirurgicală se ridică la 70%. Din păcate, numărul donatorilor fiind insuficient, timpul de așteptare se prelun­gește - iar pentru unii bolnavi, donatorul se ivește prea târziu. Cei ce nu au probleme de sănătate la alte organe pot fi ajutați, cel puțin temporar, prin implantarea unei inimi artificiale. Este vorba de un dispozitiv acționat electric, care preia în locul inimii funcția de pompare a sângelui, dispunând de o ba­terie exterioară reîncărcabilă, ce trebuie reali­men­tată la intervale de circa 6 ore. În același timp, "uti­li­zatorii" vor trebui să-și administreze permanent anticoagulante și medicamente pentru controlul tensiunii. Chiar dacă se confruntă cu inconvenientul de a avea un cablu care le iese din corp pentru a fi conectat la bateria pe care sunt obligați s-o poarte pretutindeni cu sine, pacienții par să se acomodeze foarte bine cu inima artificială, beneficiind astfel de șansa de a-și prelungi viața cu mulți ani. De altfel, specialiștii continuă să perfecționeze dispozitivul, reușind să creeze modele cu dimensiuni din ce în ce mai reduse. La noi în țară, primul implant de acest tip a fost realizat la Institutul de Boli Cardio­vasculare din Târgu Mureș, în anul 2015.
Actualmente, în lume, și metodele operatorii evoluează, devenind tot mai puțin invazive. Iar o specialitate medicală nou apărută, psihocardio­logia, se ocupă de asistența psihologică specială, necesară persoanelor traumatizate de un infarct re­cent sau de o operație pe cord. Ele sunt ajutate să-și depășească deznădejdea și spaimele, izbutind să se reintegreze într-o existență normală. De ase­menea, o veste încurajatoare ne vine din SUA: un cercetător de la Harvard Medical School a găsit modalitatea de a bloca o anumită genă, responsabilă pentru creșterea nivelului de colesterol din sânge. Dacă testele ce urmează a fi efectuate cu concursul unui mare număr de voluntari îi confirmă descope­rirea, înseamnă că peste câțiva ani va fi posibil ca o simplă injecție preventivă să ofere multor oameni protecție contra pericolului de a dezvolta o afec­țiune cardiovasculară.

Ajutor de la farmacie

* Magneziul produce efecte benefice asupra tensiunii arteriale și a sănătății inimii. Ca surse din cele mai consistente, putem aminti nucile, orezul natur și fulgii de ovăz. Dacă există efectiv o carență, se poate apela și la suplimente nutriționale.
* Ciupercile Mu-Err, deosebit de apre­ciate în bucătăria chinezească, sunt nu numai foarte bogate în proteine, ci și valoroase prin eficiența lor terapeutică: ele subțiază sângele și previn formarea trombilor, scăzând astfel riscul de infarct și de accident vascular cere­bral.
* Păducelul dilată arterele coronare, prin urmare îmbunătățește irigația sangvină a mușchiului cardiac.
* Pacienții cu hipertensiune și tulburări ale irigației sangvine au deseori un necesar crescut de vitamine din complexul B și ar­ginină. Acestea pot fi procurate din comerț, în nenumărate variante.