Năpraznicul nu este o plantă prea spectaculoasă, poate doar în afara numelui, care îi laudă puterea deosebită, şi a mirosului, destul de respingător. Această plantă a devenit, însă, o adevărată vedetă în lumea medicinii, în ultimii ani afirmându-se şi pe plan internaţional, în Canada, Germania, Statele Unite, unde este una dintre plantele de căpătâi în tratamentul cancerului.
Culegerea plantei
Năpraznicul se culege de la începutul verii şi până târziu, înspre toamnă, lunile septembrie - octombrie. Se iau tulpinile înflorite cu tot cu frunze, dar fără rădăcini, aşa încât planta să se poată regenera după culegere. Tulpinile sunt foarte moi şi se rup cu multă uşurinţă, aşa încât nu este nevoie de cuţit la cules. Planta se poate folosi proaspătă (din frunze şi tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscată. Uscarea se face în strat subţire, în poduri umbroase şi foarte bine aerisite. O dată pe zi, planta trebuie întoarsă, mai ales dacă locul de uscare nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.
Câteva reţete
În medicina populară românească există nenumărate leacuri pe bază de năpraznic, plantă renumită în zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigorantă atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Iată, pe scurt, câteva modalităţi de preparare a năpraznicului, preluate din medicina populară şi actualizate:
Sucul
O mână de frunze şi tulpini proaspăt culese se pun într-un mojar şi se pisează bine până devin ca o pastă. Apoi se filtrează printr-un tifon, iar sucul rezultat se combină imediat cu lapte sau se consumă ca atare. O metodă mai modernă foloseşte mixerul de bucătărie cu care se mărunţesc fin frunzele înmuiate în puţină apă, după care stoarcerea se face mai uşor.
Se administrează 6 linguri de suc de năpraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atâta lapte proaspăt.
O mână de frunze şi flori uscate, nemăcinate, se pun cu o cană (250 ml) de apă la înmuiat de seara până dimineaţa. Dimineaţa se filtrează licoarea rezultată (care nu este altceva decât un macerat), iar planta rămasă se opăreşte cu încă o cană de apă. După ce se lasă să se răcească vreme de jumătate de oră la temperatura camerei, această infuzie se filtrează. La sfârşit se combină maceratul cu infuzia răcită.
Se beau 3-4 căni din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea înghiţitură cu înghiţitură (unii terapeuţi recomandă să se bea cu lingura).
Atenţie! Pentru ceaiul de năpraznic nu se foloseşte apă de la robinet, ci doar apă plată sau, mai bine, apă de izvor care nu trebuie să fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea
Planta uscată se mărunţeşte bine într-un mojar sau cu o râşniţă electrică, după care se face o cernere cu sita pentru făină albă. Se ia o linguriţă rasă de plantă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Înainte de a înghiţi cu puţină apă planta, o vom ţine timp de câteva minute sub limbă.
Boli vindecate cu năpraznic
* Cancer ovarian. Se beau în fiecare zi, lingură cu lingură, 4 căni cu ceai de năpraznic. În paralel, se consumă 200 ml pe zi de suc de sfeclă roşie, se mănâncă numai hrană vegetariană şi în cea mai mare parte netrecută prin foc.
* Cancer la sân. Se bea aceeaşi cantitate de ceai de năpraznic şi de suc de sfeclă roşie ca la cancerul ovarian, se urmează acelaşi regim alimentar sever şi în plus se mai face o aplicaţie externă. În fiecare zi, se pune pe sân vreme de 2-3 ore o cataplasmă cu rădăcină de tătăneasă şi iarbă de rostopască obţinută astfel: cele două plante mărunţite se amestecă, adăugându-se apă călduţă, până se formează o pastă moale; această pastă se aplică învelită în tifon pe locul afectat.
* Leucemie. La sucul de sfeclă roşie se adaugă sucul de morcov şi mere - în total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consumă zilnic un litru de ceai de năpraznic şi încă un litru dintr-un ceai obţinut din pulberea a patru plante combinate în părţi egale: coada-calului, troscot, urzică şi sunătoare. Se prepară la fel ca cel de năpraznic.
* Sterilitate la femei şi bărbaţi. Povestea adevărată spune că un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat într-o lună opt cupluri căsătorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacienţii au fost puşi să bea ceai de năpraznic şi cam la un an după aceea, toate cele opt femei au născut prunci frumoşi şi sănătoşi. Pe lângă ceaiul de năpraznic preparat după metoda de mai sus, femeilor le este recomandat să mai bea în fiecare zi şi ceai de creţişoară (Alchemilla vulgaris) - frunze şi flori.
* Impotenţă. Atunci când aceasta apare din cauze hormonale sau din cauza uzurii prea mari a organismului, ceaiul şi mai ales sucul de năpraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspăt de capră (la nevoie poate fi şi de vacă) poate face minuni.
* Frigiditate. În popor se spune că o cană de ceai de năpraznic făcut vârtos (concentrat), în care s-au pus şi câteva vârfuri de busuioc, are efecte... năpraznice. Totul este să suportaţi acest ceai cu un miros mai puţin delicat.
* Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slăbiciune în timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de năpraznic (2-3 căni pe zi) şi se iau 3-4 linguriţe pe zi cu pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu puţină apă. Efectele sunt mai puternice dacă tratamentul este început cu trei zile înaintea ciclului. Dacă ciclul menstrual este neregulat, faceţi tratamentul acesta vreme de trei luni.
* Iradiere. Ceaiul de năpraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum şi pentru a îndepărta anumite sechele. Se bea ceai de năpraznic minimum o jumătate de litru pe zi. Se consumă, mai ales imediat după iradiere, cantităţi mari de: ceai negru, ulei de cătină şi cătină, afine şi coacăze (uscate sau crude).
* Diabet. Ceaiul de năpraznic şi troscot în părţi egale, preparat după metoda descrisă mai sus, băut cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, duce la scăderea valorilor glicemiei şi, în multe cazuri, opreşte evoluţia bolii, mai ales dacă este respectat şi regimul alimentar prescris de medic.
* Tuberculoză, infecţii pulmonare în general. Ceaiul de năpraznic este folosit mai ales în fazele avansate ale bolii, având rolul de a întări organismul, de a stopa hemoragia şi chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se foloseşte ceaiul în cure de 2-3 săptămâni, în care se beau 3-4 căni pe zi; vara se bea sucul combinat în părţi egale cu lapte de capră.
Ceaiul şi tinctura de năpraznic pot fi găsite la vindecătorii cu plante din Munţii Apuseni. Iată două adrese: "Casa de ceaiuri Albuţ", tel. 0745/56.26.53 şi Ion Bonchiş, tel. 0722/32.88.36.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
