Băuturi energizante şi sănătoase

CAFEAUA

Războiul celor două roze

Cafeaua este, fără îndoială, una dintre cele mai îndrăgite licori din lume. Ea ne dezmeticeşte de-a binelea dimineaţa, îndată ce ne-am trezit din somn, iar apoi ne însoţeşte de-a lungul zilei, ca băutură energizantă sau, pur şi simplu, ca delica­tesă aromată. O ceaşcă de cafea are efect învio­rător, ne redă energia chel­tuită, stimulează di­ges­tia, activează siste­mul circulator, tonifică inima, alungă oboseala şi poate ameliora dure­rile de cap. Adversarii îi contestă însă aceste vir­tuţi, ba chiar afirmă sus şi tare contrariul: cofeina conţinută în cafea creşte frecvenţa bătăilor inimii, nu ne reface rezervele de energie, ci, dimpotrivă, le secătuieşte, nu favo­ri­zează buna digestie, ci ne constipă, scoate apa din ţesuturi, deci ne deshidratează, provoacă stări de epuizare, instabilitate emoţională şi insomnie, generează indispoziţii şi dureri de cap, creează un me­diu acid în organism şi poate da depen­denţă, cu alte cuvinte se comportă ca un drog. Este evident că nu se poate găsi o cale de recon­ciliere, aşadar căreia dintre taberele beligerante ar trebui să-i dăm crezare? Pe tema cafelei s-au realizat deja numeroase studii, care ne aduc la cu­noştinţă o serie de fapte rezultate din expe­rienţe concrete. Unele dintre ele se exclud reci­proc, pe când altele pot coexista ca elemente ce compun, precum piesele dintr-un mozaic, o ima­gine complexă. În cele ce urmează, vă vom pre­zenta în detaliu cele mai importante dintre con­statările specialiştilor.

Cafeaua creează adicţie

În organismul celor care consumă cafea în cantităţi mari, cofeina rămâne continuu la un nivel ridicat, ceea ce înseamnă că persoanele respective se află neîntrerupt în stare de stres. Corpul lor a dezvoltat o dependenţă în raport cu această substanţă şi declanşează diverse reacţii. Este vorba despre o intoxicaţie cu cofeină, cu­nos­­cută sub denumirea de "cafeinism". Ea se manifestă prin dereglări funcţionale ale siste­mului nervos central, care determină o pierdere parţială a controlului asupra mişcărilor şi a impulsurilor afective. Se pot observa atât simp­tome fizice, precum creşterea diurezei, crampe abdominale, înroşirea feţei, tremurături, cât şi psihice: labilitate emoţională, nelinişte, agitaţie, irascibilitate, mânie, deprimare şi tulburări de somn. Ca de obicei în dependenţe, acest com­portament se instalează treptat, pe nesimţite, pe măsură ce corpul se deprinde cu doza de cofeină primită şi cere mereu suplimentarea ei. În mo­mentul când nu i se satisface nevoia, apar mani­festările tipice de sevraj. Din acest punct de ve­dere, cofeina acţionează ca oricare altă sub­stanţă care creează adicţie.

Dureri de cap în weekend

Dureri de cap numai la sfârşitul săptămânii - vă este familiar acest tip de disconfort? De vină ar putea fi pasiunea dvs. pentru cafea. Cofeina produce o constricţie a va­selor de sânge din cre­ier, influenţând astfel ten­siunea şi alimentarea celulelor cu oxigen. Da­că v-aţi obişnuit să beţi multe ceşti din licoarea neagră în zilele de lucru, pentru a vă susţine cu ajutorul ei randamentul la muncă, iar în weekend consumul scade, lipsa de cofeină poate fi o cauză a durerilor de cap. Aveţi două soluţii pentru a scă­pa de ele: fie să beţi aceeaşi cantitate şi în weekend, fie s-o reduceţi pas cu pas pe cea con­sumată în cursul săptămânii. Evident că aceasta din urmă ar fi alternativa de preferat.

Sunteţi dependenţi de cofeină?

Testaţi-vă singuri, pentru a răspunde la între­barea de mai sus. Timp de câteva zile, abţi­neţi-vă complet de la consumul de cafea. Dacă vă simţiţi dintr-odată epui­zaţi, depresivi şi vă sâcâie dure­rile de cap, este foarte probabil să vă fi format deja un comportament adictiv. Acum se ridică o a doua întrebare: cum ar trebui să procedaţi mai departe? Vă veţi permite în continuare cafeluţa dvs. de dimineaţă, pe care o doriţi atât şi de care este limpede că aveţi mare nevoie? La urma urmei, de ce nu? Însă dacă băgaţi de seamă că deveniţi nervoşi şi prost dispuşi în momentul când, din­tr-un motiv sau altul, tabietul dvs. mati­nal trebuie amânat puţin, ar fi totuşi cazul să luaţi unele măsuri. Încercaţi să reduceţi porţia zilnică de cafea. Nu brusc, ci gradual, cu blândeţe.

Hoţul de energie

Cine s-ar gândi la băutura sa preferată, ca la un hoţ de energie? Dar s-a constatat că un con­sum permanent şi exagerat de cafea ne sleieşte rezervele de forţă ale organismului, aşa încât după intervalul scurt în care se percepe influenţa stimulatoare a licorii, urmează unul mult mai lung de oboseală şi apatie. Responsabil pentru această stare de slăbiciune ar putea fi deficitul de fier, deoarece cofeina împiedică asimilarea fie­­rului, iar în timp se poate ajunge chiar la anemie. O supradoză de cofeină poate provoca, de ase­menea, carenţă de potasiu (cu simptome ca obo­seala extremă şi crampele musculare), însă aceasta poate fi compensată uşor, mâncând ba­nane şi roşii.
Deşi mulţi cunosc faptul că riscă să-şi ridice nivelul colesterolului, să-şi crească pulsul, să piardă o parte din vitaminele B, să-şi irite stoma­cul şi vezica biliară, continuă totuşi să consume cafea, pentru că ea le activează digestia. Rezi­duurile aflate în intestin şi toxinele conţinute în ele se elimină mai rapid, ceea ce poate reduce pericolul apariţiei unui cancer de colon, prote­jând în acelaşi timp şi ficatul. Există însă şi per­soane cărora cafeaua le produce constipaţie, fapt confirmat de o serie de studii.
Cofeina determină glandele suprarenale să scadă secreţia de hormon DHEA, şi concomitent s-o mărească pe cea de adrenalină. Pe termen lung, surplusul de hormon al stresului poate afec­ta sistemul cardiovascular. Pe de altă parte, un consum moderat de cafea dilată vasele, fa­cili­tând circulaţia sângelui. Ce înseamnă con­sum moderat? În accepţia generală, una sau două ceşti pe zi - cu toate că unii specialişti reco­mandă chiar şi patru (350 miligrame de cofeină).

Cafeaua şi apa din organism

Cafeaua mai are o reputaţie proastă: că eli­mină apa din organism. S-a observat că la anu­miţi oameni, consumul ei măreşte necesitatea de urinare, care duce şi la o pierdere de minerale. Prin urmare, poate fi cafeaua inclusă în bilanţul lichidelor din corpul omenesc? Da, răspund ex­perţii, pentru că şi cafeaua este un lichid, iar dacă după ea mai bei şi un pahar de apă, ingerarea de lichide creşte. În concluzie, 4 ceşti de cafea + 4 pa­hare de apă este un consum ideal pen­tru organism, care îşi primeşte o parte din lichidele necesare.

Cafeaua, stimulator sau calmant?

Şi una şi alta. Mulţi oameni cu­nosc doar efectul excitant al ca­felei. Dar după 30 de minute de la consumul ei, cafeaua calmează şi poate ajuta, chiar, la venirea mai uşoară a som­nului. Deci, dacă seara nu vreţi să renunţaţi la ceaşca dvs. de cafea, beţi liniştit o cană, chiar înainte de a vă culca. Studii recente arată că bău­tul cafelei n-are legătură cu insomniile.

Cafeaua fără cofeină protejează stomacul?

Nu. Problema stomacului nu este cofeina, ci acizii care apar la prăjirea boabelor de cafea. Ei provoacă nesuferitele arsuri la stomac.

Anti-Parkinson, anti-Alzheimer

Autorii câtorva studii recente au ajuns la con­cluzia că, în condiţiile unui consum regulat, cafeaua ar micşora riscul îmbolnăvirii de diabet tip 2, Parkinson şi Alzheimer. Explicaţia: acidul clorogenic din compoziţia ei, cel care provoacă neplăceri oamenilor cu stomacul sensibil, oferă în acelaşi timp protecţie anumitor organe interne.
În încheiere, să încercăm o sistematizare su­mară.

Proprietăţi benefice:
* conţine antioxidanţi
* stimulează digestia
* creşte capacitatea de concentrare
* reduce riscul diabetului de tip 2
* previne îmbolnăvirea de Alzheimer şi Par­kinson
* poate proteja împotriva cancerului renal, hepatic şi intestinal
* are efect stimulator şi calmant.

Proprietăţi negative:
* irită mucoasa gastrică
* reprezintă un factor de risc al osteoporozei
* activează producţia de acid gastric
* provoacă pierderi de potasiu şi calciu
* favorizează tulburările de ritm cardiac.


CEAIUL

Efectul lui este mai blând şi mai durabil

Ceaiurile sunt de un real folos pentru sănă­tate. Ele sting setea, sunt complet lipsite de calorii şi pot avea un efect stimulator, dar şi cal­mant. În plus, multe dintre ele conţin substanţe bioactive - vitamine, minerale şi oligoelemente. Totuşi, nu pot fi considerate efectiv surse de vita­mine, deoarece acestea se pierd în mare parte prin infuzarea în apă fierbinte. În schimb, sub­stanţele vegetale secundare şi, în primul rând, polifenolii din frunzele de ceai negru şi verde nu se distrug, ci continuă să acţioneze ca antioxi­danţi, neutralizând radicalii liberi, blocând pro­cesele inflamatorii şi prevenind bolile maligne.

Băutorii de ceai nu sunt nervoşi

Ceaiul negru şi cel verde conţin teină, o sub­stanţă foarte asemănătoare cofeinei, diferenţa dintre ele constând mai ales în modul cum sunt procesate în organism. Concentraţia este şi ea similară cu a cofeinei din cafea: între 3% şi 4%, în funcţie de varietatea de ceai. Dar, spre deo­sebire de cofeină, teina este eliberată treptat, ceea ce face ca efectul ei înviorător să fie mai blând şi să se manifeste vreme mai îndelungată. Din acest motiv, băutorii de ceai sunt rareori nervoşi. Iar prezenţa polifenolilor alături de teină contribuie la calmarea mucoa­selor digestive şi conferă ceaiului o proprietate foarte importantă: aceea de a nu crea dependenţă.

Cum se infuzează corect

Un alt avantaj al ceaiului în raport cu cafeaua constă în faptul că acţiunea lui stimulatoare poate fi modulată ca intensitate prin timpul de infuzare. Când frunzele sunt infuzate numai două minute, apa va conţine în final mai multă teină. Dacă timpul de infuzare se prelungeşte la patru sau cinci minute, creşte ponderea deţinută de poli­fenoli, iar ceaiul are mai degrabă un efect liniş­titor decât energizant. El măreşte capacitatea de concentrare, dar totodată relaxează, fără a pro­duce somnolenţă.
O recomandare utilă pentru persoanele diag­nosticate cu carenţă de fier: ar fi bine ca ele să renunţe la obiceiul de a bea ceai negru sau cafea imediat după masă. Între ultimul fel de mâncare şi ceaşca de cafea sau de ceai negru ar trebui lăsate să treacă în jur de două ore. Altfel, orga­nismul nu va beneficia decât de o parte din fierul provenit, de exemplu, dintr-o friptură de vită.

Ceaiul verde

Dintre toate, cel mai cunoscut şi apreciat este ceaiul verde. Descoperit întâmplător, potrivit legendei, de un împărat chinez, cu trei mii de ani în urmă, el a fost cultivat în China începând din secolul IV î. Hr., fiind preţuit atât pentru gust şi aromă, cât şi pentru calităţile sale terapeutice. Ulterior a fost adoptat şi de alte popoare din Extremul Orient, apoi a pătruns în ţările arabe şi, abia din secolul XVII, în Europa. Frunzele cea­iului verde nece­sită o infuzare deli­cată, de exact două minute, timp în care ele vor ceda 85% din conţinutul lor de tei­nă. Prelungind infu­zarea, va trece în apă o cantitate mai mare de taninuri. Un alt fac­tor esenţial în pre­pararea ceaiului ver­de este şi tempera­tura corectă a apei. Ea ar trebui să fie pu­ţin mai mică de 60oC. Dacă scade sub 50oC, infuzia va avea o pondere disproporţionat de ridicată de teină, în schimb alte componente, im­por­tante mai ales pentru valoarea lor terapeutică, vor fi reduse la minimum sau absente. Când tem­peratura apei depăşeşte 60oC, se pierd acele substanţe care fac teina mai uşor de tolerat de către mucoasa digestivă. Spre deosebire de cele­lalte plante, ceaiul verde n-ar trebui infuzat niciodată cu apă clocotită, deoarece se distrug anumiţi compuşi bioactivi şi se compromite aro­ma. De altfel, indiferent cu ce plan­tă l-aţi prepara, consumul re­gulat de ceai foarte fierbinte afec­tează esofagul şi poate provoca leziuni. Specialiştii aver­tizează că o temperatură mai mare de 70oC multiplică de opt ori riscul de can­cer esofagian.

Ridică imunitatea şi fereşte de cancer

Se discută mult despre virtuţile ceaiului verde. Mineralele din compoziţia lui, cum sunt fluorul, zincul, fierul, calciul şi potasiul, contribuie din plin la întărirea sistemului imunitar şi la menţi­nerea unei stări satisfăcătoare a sănătăţii, iar oligoelementul man­gan participă la reglarea glicemiei. O sumă de studii clinice acredi­tează chiar ideea că un consum con­stant şi masiv ar putea reduce considerabil riscul de cancer. Numai că, pentru a ne asigura această protecţie, ar trebui să bem zilnic minimum zece căni. În schimb, cu o sin­gură cană pe zi, putem reduce cu până la 50% riscul de apariţie a cariilor dentare - datorită fluorurilor care consolidează smalţul dinţilor, astfel încât el devine mai rezistent la atacul neobosit al bacteriilor. Şi valorile coleste­rolului, în primul rând cea a fracţiei LDL (supranumită "coles­terolul rău"), responsabilă pentru acci­dentele vasculare cerebrale şi infarcturi, pot fi scăzute cu apro­ximativ 16%, în condiţiile unui consum susţinut. De aseme­nea, vitamina C şi mi­neralele din ceaiul verde au un efect anti-aging dove­dit, reuşind să întârzie forma­rea ridurilor. Însă există un amănunt pe care ar fi bine să-l reţineţi: infuzia trebuie băută în circa zece mi­nute de la prepararea ei, căci în caz contrar, efec­tele se vor diminua, din cauză că unele substanţe active, mai puţin stabile chimic, tind să se des­compună.

Precauţii

Există şi situaţii care impun prudenţă în privinţa consumu­lui de ceai verde - din pricina teinei. În cele nouă luni de sarcină, femeile ar trebui să renunţe în general la orice băuturi energi­zan­te, deci şi la infu­zia de ceai verde. Re­co­mandarea este în egală măsură valabilă şi pentru mamele afla­te în perioada de alăptare, fiindcă orga­nismul sensibil al be­be­luşului nu poate me­taboliza teina. Res­tricţia se va prelungi până la zece săptă­mâni după naştere. Şi pacienţii cu afecţiuni gastrice, ca de pildă ulcerul, dar şi cei cu infla­maţii ale intestinelor, respectiv ale mucoaselor intestinale, ar trebui să fie extrem de precauţi, deoarece în unele împrejurări este posibilă agra­varea acestor suferinţe. Trebuie să aveţi mare gri­jă şi atunci când vă administraţi medicamentele cu ceai verde, întrucât teina poate slăbi sau dim­potrivă, poate accentua acţiunea preparatelor far­maceutice. De exemplu, în cazul unui tratament cu beta-blocante, riscaţi să vă crească tensiunea.