PLANTELE VERII - Năpraznicul (Geranium ro­ber­tianum)

Ilie Tudor
- O "vedetă" din farmacia naturii, în luptă cu cancerul și cu alte boli -

Năpraznicul nu este o plantă prea spec­taculoasă, poate doar în afara numelui, care îi laudă puterea deosebită, și a miro­sului, destul de respingător. Această plantă a deve­nit, însă, o adevărată vedetă în lumea medicinii, în ulti­mii ani afirmându-se și pe plan internațional, în Cana­da, Ger­mania, Statele Unite, unde este una dintre plan­tele de căpătâi în trata­mentul cancerului.

Culegerea plantei

Năpraznicul se culege de la înce­putul verii și până târziu, înspre toamnă, lunile septembrie - oc­tombrie. Se iau tulpinile înflorite cu tot cu frunze, dar fără rădă­cini, așa încât planta să se poată rege­nera după cule­gere. Tulpinile sunt foarte moi și se rup cu multă ușu­rință, așa încât nu este nevoie de cuțit la cules. Planta se poate fo­losi proaspătă (din frunze și tulpini se extra­ge sucul) sau, mai frecvent, uscată. Usca­rea se face în strat sub­țire, în poduri umbroase și foarte bine aerisite. O dată pe zi, planta trebuie întoarsă, mai ales dacă lo­cul de uscare nu este prea bine aerisit. Terme­nul de va­la­bilitate al plantei uscate este de maxi­mum doi ani.

Câteva rețete

În medicina populară românească există nenu­mă­rate leacuri pe bază de năpraznic, plantă renu­mită în zo­nele de munte, mai ales pentru puterea sa revigo­ran­tă atât pentru femei, cât și pentru băr­bați. Iată, pe scurt, câteva modalități de preparare a nă­praz­nicului, preluate din medicina populară și actua­lizate:

Sucul

O mână de frunze și tulpini proaspăt culese se pun într-un mojar și se pisează bine până devin ca o pastă. Apoi se filtrează printr-un tifon, iar sucul rezultat se combină imediat cu lapte sau se consu­mă ca atare. O metodă mai modernă folosește mi­xe­rul de bucătărie cu care se mărunțesc fin frun­zele înmuiate în puțină apă, după care stoarcerea se face mai ușor.
Se administrează 6 linguri de suc de năpraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atâta lapte proaspăt.

Ceaiul

O mână de frunze și flori uscate, nemăcinate, se pun cu o cană (250 ml) de apă la înmuiat de seara până dimi­neața. Dimineața se filtrează licoa­rea re­zultată (care nu este altceva decât un mace­rat), iar planta rămasă se opărește cu încă o cană de apă. După ce se lasă să se ră­cească vreme de jumătate de oră la temperatura ca­merei, această infuzie se fil­trează. La sfârșit se com­bină ma­ce­ratul cu infu­zia răcită.
Se beau 3-4 căni din acest ceai pe zi, pe sto­macul gol. Ceaiul se bea înghițitură cu înghiți­tură (unii tera­peuți recomandă să se bea cu lingura).
Atenție! Pentru ceaiul de năpraznic nu se folo­sește apă de la robinet, ci doar apă plată sau, mai bine, apă de izvor care nu trebuie să fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea

Planta uscată se mărunțește bine într-un mojar sau cu o râșniță electrică, după care se face o cernere cu sita pentru făină albă. Se ia o linguriță rasă de plantă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Înainte de a înghiți cu puțină apă planta, o vom ține timp de câteva minute sub lim­bă.

Boli vindecate cu năpraznic

* Cancerul. Fără îndoială că năpraznicul și-a câștigat ce­le­britatea datorită cazurilor specta­culoase de vin­de­care a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu năpraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vin­decate se află și cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostată, cancerul la in­testin și cancerul gastric. În toate cazurile vindecate, tra­ta­mentul cu ceai de năpraznic a fost însoțit de un re­gim ali­mentar sever cu sucuri și crudități sau cu ce­reale inte­grale (re­gimul Oshawa).
* Cancer ovarian. Se beau în fiecare zi, lingură cu lin­gură, 4 căni cu ceai de năpraznic. În paralel, se con­su­mă 200 ml pe zi de suc de sfeclă roșie, se mă­nân­că nu­mai hrană vegeta­riană și în cea mai mare parte netre­cută prin foc.
* Cancer la sân. Se bea aceeași cantitate de ceai de nă­praznic și de suc de sfeclă roșie ca la can­cerul ova­rian, se urmează același regim alimentar sever și în plus se mai face o aplicație externă. În fiecare zi, se pune pe sân vreme de 2-3 ore o cata­plasmă cu rădăcină de tătă­neasă și iarbă de ros­topască obținută astfel: cele două plante mărunțite se amestecă, adăugându-se apă căl­duță, până se formează o pastă moale; această pastă se aplică învelită în tifon pe locul afectat.
* Leucemie. La sucul de sfeclă roșie se adau­gă sucul de morcov și mere - în total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consumă zilnic un litru de ceai de năpraznic și încă un litru dintr-un ceai obți­nut din pulberea a patru plan­te combinate în părți egale: coada-calului, troscot, ur­zică și sună­toare. Se prepară la fel ca cel de năpraz­nic.
* Sterilitate la femei și băr­bați. Povestea adevărată spune că un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat într-o lună opt cupluri căsă­torite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pa­cienții au fost puși să bea ceai de năpraz­nic și cam la un an după aceea, toate cele opt femei au născut prunci frumoși și sănătoși. Pe lângă ceaiul de nă­praznic preparat după metoda de mai sus, fe­meilor le este recomandat să mai bea în fiecare zi și ceai de crețișoară (Alchemilla vulgaris) - frunze și flori.
* Impotență. Atunci când aceasta apare din cauze hor­monale sau din cauza uzurii prea mari a organismului, ceaiul și mai ales sucul de năpraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspăt de ca­pră (la nevoie poate fi și de vacă) poate face mi­nuni.
* Frigiditate. În popor se spune că o cană de ceai de năpraznic făcut vârtos (concentrat), în care s-au pus și câteva vârfuri de busuioc, are efec­te... năpraznice. To­tul este să suportați acest ceai cu un miros mai puțin de­li­cat.
* Hipermenoree (ciclu menstrual a­bun­­dent), stare de slă­biciune în timpul ci­clului menstrual. Se bea ceaiul de nă­praznic (2-3 căni pe zi) și se iau 3-4 lingurițe pe zi cu pul­bere de salvie (Salvia officinalis) cu puțină apă. Efec­tele sunt mai puternice dacă tratamentul este în­ce­put cu trei zile înaintea ciclului. Dacă ciclul men­strual este neregulat, faceți tratamentul acesta vre­me de trei luni.
* Iradiere. Ceaiul de năpraznic este foarte fo­lositor pen­tru a combate imediat efectele iradie­rii, precum și pentru a îndepărta anumite sechele. Se bea ceai de nă­praz­nic minimum o jumătate de litru pe zi. Se consu­mă, mai ales imediat după ira­diere, cantități mari de: ceai ne­gru, ulei de cătină și cătină, afine și coacăze (us­cate sau crude).
* Diabet. Ceaiul de năpraznic și troscot în părți egale, preparat după metoda descrisă mai sus, băut cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, duce la scăderea valo­rilor glicemiei și, în multe cazuri, oprește evoluția bolii, mai ales dacă este respectat și regimul alimentar prescris de medic.
* Tuberculoză, infecții pulmonare în ge­neral. Ceaiul de năpraznic este folosit mai ales în fazele avansate ale bolii, având rolul de a întări organismul, de a stopa he­mo­ragia și chiar de a inhiba dezvoltarea microor­ga­nismelor patogene. Se folosește ceaiul în cure de 2-3 săptămâni, în care se beau 3-4 căni pe zi; vara se bea sucul com­binat în părți egale cu lapte de capră.
* Herpes, herpes genital. Se fac spălături locale cu un decoct concentrat de năpraznic. Se prepară ca și ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri cu pulbere de năpraznic, care nu se opăresc cu apă, ci se fierb 5 minute.


Ceaiul și tinctura de năpraznic pot fi găsite la vindecătorii cu plante din Munții Apuseni. Iată două adrese: "Casa de ceaiuri Albuț", tel. 0745/56.26.53 și Ion Bonchiș, tel. 0722/32.88.36.