Năpraznicul nu este o plantă prea spectaculoasă, poate doar în afara numelui, care îi laudă puterea deosebită, și a mirosului, destul de respingător. Această plantă a devenit, însă, o adevărată vedetă în lumea medicinii, în ultimii ani afirmându-se și pe plan internațional, în Canada, Germania, Statele Unite, unde este una dintre plantele de căpătâi în tratamentul cancerului.
Culegerea plantei
Năpraznicul se culege de la începutul verii și până târziu, înspre toamnă, lunile septembrie - octombrie. Se iau tulpinile înflorite cu tot cu frunze, dar fără rădăcini, așa încât planta să se poată regenera după culegere. Tulpinile sunt foarte moi și se rup cu multă ușurință, așa încât nu este nevoie de cuțit la cules. Planta se poate folosi proaspătă (din frunze și tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscată. Uscarea se face în strat subțire, în poduri umbroase și foarte bine aerisite. O dată pe zi, planta trebuie întoarsă, mai ales dacă locul de uscare nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.
Câteva rețete
În medicina populară românească există nenumărate leacuri pe bază de năpraznic, plantă renumită în zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigorantă atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Iată, pe scurt, câteva modalități de preparare a năpraznicului, preluate din medicina populară și actualizate:
Sucul
O mână de frunze și tulpini proaspăt culese se pun într-un mojar și se pisează bine până devin ca o pastă. Apoi se filtrează printr-un tifon, iar sucul rezultat se combină imediat cu lapte sau se consumă ca atare. O metodă mai modernă folosește mixerul de bucătărie cu care se mărunțesc fin frunzele înmuiate în puțină apă, după care stoarcerea se face mai ușor.
Se administrează 6 linguri de suc de năpraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atâta lapte proaspăt.
Ceaiul
O mână de frunze și flori uscate, nemăcinate, se pun cu o cană (250 ml) de apă la înmuiat de seara până dimineața. Dimineața se filtrează licoarea rezultată (care nu este altceva decât un macerat), iar planta rămasă se opărește cu încă o cană de apă. După ce se lasă să se răcească vreme de jumătate de oră la temperatura camerei, această infuzie se filtrează. La sfârșit se combină maceratul cu infuzia răcită.
Se beau 3-4 căni din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea înghițitură cu înghițitură (unii terapeuți recomandă să se bea cu lingura).
Atenție! Pentru ceaiul de năpraznic nu se folosește apă de la robinet, ci doar apă plată sau, mai bine, apă de izvor care nu trebuie să fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea
Planta uscată se mărunțește bine într-un mojar sau cu o râșniță electrică, după care se face o cernere cu sita pentru făină albă. Se ia o linguriță rasă de plantă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Înainte de a înghiți cu puțină apă planta, o vom ține timp de câteva minute sub limbă.
Boli vindecate cu năpraznic
* Cancerul. Fără îndoială că năpraznicul și-a câștigat celebritatea datorită cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu năpraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se află și cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostată, cancerul la intestin și cancerul gastric. În toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de năpraznic a fost însoțit de un regim alimentar sever cu sucuri și crudități sau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
* Cancer ovarian. Se beau în fiecare zi, lingură cu lingură, 4 căni cu ceai de năpraznic. În paralel, se consumă 200 ml pe zi de suc de sfeclă roșie, se mănâncă numai hrană vegetariană și în cea mai mare parte netrecută prin foc.
* Cancer la sân. Se bea aceeași cantitate de ceai de năpraznic și de suc de sfeclă roșie ca la cancerul ovarian, se urmează același regim alimentar sever și în plus se mai face o aplicație externă. În fiecare zi, se pune pe sân vreme de 2-3 ore o cataplasmă cu rădăcină de tătăneasă și iarbă de rostopască obținută astfel: cele două plante mărunțite se amestecă, adăugându-se apă călduță, până se formează o pastă moale; această pastă se aplică învelită în tifon pe locul afectat.
* Leucemie. La sucul de sfeclă roșie se adaugă sucul de morcov și mere - în total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consumă zilnic un litru de ceai de năpraznic și încă un litru dintr-un ceai obținut din pulberea a patru plante combinate în părți egale: coada-calului, troscot, urzică și sunătoare. Se prepară la fel ca cel de năpraznic.
* Sterilitate la femei și bărbați. Povestea adevărată spune că un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat într-o lună opt cupluri căsătorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacienții au fost puși să bea ceai de năpraznic și cam la un an după aceea, toate cele opt femei au născut prunci frumoși și sănătoși. Pe lângă ceaiul de năpraznic preparat după metoda de mai sus, femeilor le este recomandat să mai bea în fiecare zi și ceai de crețișoară (Alchemilla vulgaris) - frunze și flori.
* Impotență. Atunci când aceasta apare din cauze hormonale sau din cauza uzurii prea mari a organismului, ceaiul și mai ales sucul de năpraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspăt de capră (la nevoie poate fi și de vacă) poate face minuni.
* Frigiditate. În popor se spune că o cană de ceai de năpraznic făcut vârtos (concentrat), în care s-au pus și câteva vârfuri de busuioc, are efecte... năpraznice. Totul este să suportați acest ceai cu un miros mai puțin delicat.
* Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slăbiciune în timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de năpraznic (2-3 căni pe zi) și se iau 3-4 lingurițe pe zi cu pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu puțină apă. Efectele sunt mai puternice dacă tratamentul este început cu trei zile înaintea ciclului. Dacă ciclul menstrual este neregulat, faceți tratamentul acesta vreme de trei luni.
* Iradiere. Ceaiul de năpraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum și pentru a îndepărta anumite sechele. Se bea ceai de năpraznic minimum o jumătate de litru pe zi. Se consumă, mai ales imediat după iradiere, cantități mari de: ceai negru, ulei de cătină și cătină, afine și coacăze (uscate sau crude).
* Diabet. Ceaiul de năpraznic și troscot în părți egale, preparat după metoda descrisă mai sus, băut cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, duce la scăderea valorilor glicemiei și, în multe cazuri, oprește evoluția bolii, mai ales dacă este respectat și regimul alimentar prescris de medic.
* Tuberculoză, infecții pulmonare în general. Ceaiul de năpraznic este folosit mai ales în fazele avansate ale bolii, având rolul de a întări organismul, de a stopa hemoragia și chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se folosește ceaiul în cure de 2-3 săptămâni, în care se beau 3-4 căni pe zi; vara se bea sucul combinat în părți egale cu lapte de capră.
* Herpes, herpes genital. Se fac spălături locale cu un decoct concentrat de năpraznic. Se prepară ca și ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri cu pulbere de năpraznic, care nu se opăresc cu apă, ci se fierb 5 minute.
Ceaiul și tinctura de năpraznic pot fi găsite la vindecătorii cu plante din Munții Apuseni. Iată două adrese: "Casa de ceaiuri Albuț", tel. 0745/56.26.53 și Ion Bonchiș, tel. 0722/32.88.36.