După 30 de ani de la Revoluţie, peste majoritatea oraşelor mono-industriale de odinioară pare să se fi aşezat liniştea. Oraşul Călan, din judeţul Hunedoara, este unul dintre ele. Celor care cunoşteau odinioară zona şi n-au mai vizitat-o de mult li s-ar putea părea, astăzi, că s-au rătăcit de-a binelea pe harta ţării. Din fostul Combinat Siderurgic "Victoria" n-au mai rămas nici măcar ruinele. I-au luat locul un imens parc industrial şi multă, foarte multă verdeaţă. Despre problemele de ieri şi de azi ale urbei, am stat de vorbă cu Adrian Filip Iovănesc, primarul oraşului Călan.
"Pentru orice, primarul e vinovat!"
- Pe vremuri, toată suflarea oraşului dvs. lucra în combinatul siderurgic, rămas acum o amintire. Din ce anume mai trăiesc astăzi oamenii din Călan, domnule primar?
- La ora actuală, avem câţiva agenţi economici, cu câte 150-250 de angajaţi, la o populaţie de 11500 de locuitori. Sigur, sunt mulţi care fac naveta în oraşele apropiate, Deva, Hunedoara sau Orăştie. Dar cred că viitorul oraşului Călan e legat de Parcul Industrial, fosta zonă industrială, acum o zonă complet curăţată şi ecologizată. Acolo am pus la punct infrastructura, există utilităţi, o clădire mare de birouri, cu săli de conferinţe şi, desigur, sunt hale de producţie. Trei dintre acestea sunt deja închiriate, existând perspective de dezvoltare. Aşteptăm o firmă din Germania, care intenţionează să amenajeze o hală-şcoală şi, pe încă trei hectare, să construiască hale de producţie, estimând angajarea a încă 130 de persoane. Din păcate, de 30 de ani, nu s-a făcut nimic cu sistemul de învăţământ, nu s-a corelat oferta educaţională cu cererea pieţei de muncă, iar rezultatele sunt cele care se văd: e şi la noi penurie de forţă de muncă, mai ales calificată. Dar asta nu e o problemă care să intre în atribuţiile primarului, deşi mulţi încă îşi imaginează asta. Viaţa comunităţii e strâns legată de cel ales să o conducă. Poate asta e şi o trăsătură de caracter a românilor, ne-a plăcut să ne raportăm mereu la conducători, să-i responsabilizăm sută la sută pentru orice. Şi, din păcate, posibilităţile administraţiei locale de a face ceva sunt limitate de haosul legislativ, care, de multe ori, n-are nici o legătură cu realitatea cu care noi ne confruntăm zilnic.
- Adică?
- Să vă explic. Eu am lucrat în administraţia locală din 1986, dar atunci, autoritatea, chiar dacă subordonată partidului unic, era incontestabilă. Acum s-a schimbat şi mentalitatea oamenilor, toţi aşteaptă să vină primarul să le tundă iarba sau să le măture în faţa casei. Primarul e de vină că se produc inundaţii, nu noi, că aruncăm gunoaie în pârâul din faţa casei. E un caz concret, pe care l-am văzut într-unul din satele aparţinătoare, Grid, un sat izolat, cu case pe dealuri, zonă superbă, pădure, iarbă verde. M-am înspăimântat când am văzut că pârâul de acolo e plin de peturi. Păi, dacă şi în mijlocul pădurii vezi aşa ceva, tot primarul e de vină? Pe de altă parte, ni se impune colectarea selectivă a deşeurilor, dar vine o singură maşină şi ia toate cele cinci containere. Ce facem, ne ascundem după deget? Şi ce plătim, de fapt? Licitaţia s-a făcut la nivelul Consiliului Judeţean Hunedoara, operatorul care a câştigat-o lucrează mult mai prost decât cel dinainte, preţurile aproape s-au dublat, serviciile s-au redus la jumătate. Iar repercusiunile vin asupra primarului, că omul nu ştie cine a făcut licitaţia şi cine a ales operatorul, dar vine la casierie, plăteşte şi ştie că trebuie să beneficieze de serviciul plătit. Simplu.
- Sunteţi deja la al patrulea mandat. Aţi sesizat, în timp, problemele cu care vă confruntaţi, la nivel mai înalt, în ideea unor modificări legislative coerente?
- Desigur! Discutăm de ani de zile cu parlamentarii că e greşită modalitatea în care se petrec lucrurile. Mie îmi place ca problemele să se rezolve, dar nu aşa! Dacă apare o groapă în asfalt, până faci un proiect, până organizezi licitaţia, oamenii îşi strică maşinile şi eu nu pot suporta asta! Intervin şi rezolv, în limitele legii, dar rezonabil pentru toţi. Sigur, aici nu vorbim de investiţiile mari, ci de probleme dintr-acestea obişnuite, să le spunem. La nivelul decidenţilor, însă, vocile noastre nu sunt nici măcar auzite, darmite ascultate.
"Nu avem aşteptări foarte mari de la nici un guvern"
- Şi, totuşi, cum vă descurcaţi în tot acest haos legislativ şi financiar actual?
- Cel mai bine e să fii echilibrat în toate şi realist. Să ştii care-ţi sunt resursele reale, să ştii să te descurci cu ele şi să le creşti. E o ecuaţie foarte simplă: cel care sprijină bugetul local e cel care produce pentru el, respectiv agentul economic. Statul ar trebui să înţeleagă că agenţii economici sunt cei ce ţin pe palme statul ca să funcţioneze, să înţeleagă problemele cu care se confruntă - şi pe care, de cele mai multe ori, tot statul li le creează -, să caute să afle direct de la ei care sunt căile prin care aceste probleme se pot rezolva, să nu închidă porţile, să fie bine pentru toţi. La nivelul primăriei oraşului Călan, ne-am obişnuit şi nu avem aşteptări foarte mari de la nici un guvern, pentru că guvernul are o componentă politică ce trebuie satisfăcută prioritar, abia apoi vine rândul administraţiilor locale.
Ar mai fi un aspect care doare rău: guvernanţii actuali au confundat cu bună ştiinţă un om gospodar, atent la resurse, cu unul indiferent. Cum poţi face un buget naţional, în care să spui că diminuezi sumele alocate bugetelor locale, cu valoarea excedentului? Aşa ceva n-am întâlnit de când lucrez în administraţie! E şi cazul nostru. Am tot adunat bani, de ani de zile, pentru proiecte mari, de milioane de euro, pe fonduri europene sau guvernamentale, la care trebuie să ne punem partea. Avem o strategie, ştim că nu poţi face un proiect de milioane de euro de azi pe mâine, trebuie să te gândeşti la ce se va întâmpla şi cum, că banii trebuie puşi. Iar banii aceia excedentari în bugetul meu local nu vin de la Guvern, ci sunt adunaţi de noi. Dar ştie cineva care e strategia naţională a României? Că eu mă tot întreb de ani de zile şi nu mi-am dat seama încă...
"Am fost pro-european, dar tind să devin cel puţin sceptic"
- Băile Călan, deşi au o vechime considerabilă, au aceeaşi soartă ca şi cea a oraşelor mici, posibilităţile de dezvoltare sunt limitate. Perimetrul bazinelor este concesionat unui investitor privat. Din păcate, s-a încercat, cu mulţi ani în urmă, să se foreze în apropierea băilor, la o mai mare adâncime, pentru a se extinde capacitatea de utilizare a apelor termale de aici. Dar aceste forări de prospecţiune au afectat nivelul pânzei freatice şi al izvoarelor termale existente deja, aşa că s-a renunţat.
- Cum staţi cu accesarea fondurilor europene?
- Avem în primărie o echipă care se ocupă de accesarea fondurilor europene şi am implementat câteva proiecte mari: Parcul Industrial, care a costat 17 milioane de euro, infrastructura de apă, vreo 3 milioane de euro, iar acum avem în derulare un alt proiect mare, de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe din oraş, care se ridică la 6-7 milioane de euro. Personal, sunt cam sătul de poveştile cu fonduri europene! Accesul la aceste fonduri este mult prea greoi şi, la fel, implementarea lor. Ştim cine le face, cum le face şi de ce, dar se pare că nu avem nici un cuvânt de spus. Am fost pro-european, dar tind să devin cel puţin sceptic, dacă nu anti-european, pentru că am văzut multe. Şi tare cred că şi aceste ajutoare, financiare sau nu, sunt, mai degrabă, cu două tăişuri pentru români.
- Cu ani în urmă, s-a discutat de realizarea unei conurbaţii Deva-Hunedoara-Simeria-Călan, ideea agreată de unii, contestată de alţii. Ce s-a mai întâmplat cu acest proiect?
- Ca idee, o agreez, scopul e unul nobil, dar ca modalitate de punere în aplicare e aproape o utopie, nu are şanse de perspectivă. În fapt, o reorganizare administrativ-teritorială s-ar impune, e o problemă foarte importantă, pe care o discutăm de mult. Dar nu se poate face o schimbare peste noapte, printr-o lege sau printr-o înţelegere între câţiva conducători, cum ar fi fost cazul acestei conurbaţii. Trebuie să existe o perspectivă în care să se creeze o anume funcţionalitate administrativ-teritorială. Căci primarul de nu ştiu unde nu va fi de acord să nu mai fie primar şi oraşul lui să devină cartier. Dar dacă-i spui că acel cartier, legat de oraş, va fi egal în venituri şi în drepturi cu acel oraş, că accesul la servicii şi utilităţi al cetăţenilor va fi unul singur pentru toţi, poate-l convingi că această reorganizare e un lucru bun.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
