După 30 de ani de la Revoluție, peste majoritatea orașelor mono-industriale de odinioară pare să se fi așezat liniștea. Orașul Călan, din județul Hunedoara, este unul dintre ele. Celor care cunoșteau odinioară zona și n-au mai vizitat-o de mult li s-ar putea părea, astăzi, că s-au rătăcit de-a binelea pe harta țării. Din fostul Combinat Siderurgic "Victoria" n-au mai rămas nici măcar ruinele. I-au luat locul un imens parc industrial și multă, foarte multă verdeață. Despre problemele de ieri și de azi ale urbei, am stat de vorbă cu Adrian Filip Iovănesc, primarul orașului Călan.
"Pentru orice, primarul e vinovat!"
- Pe vremuri, toată suflarea orașului dvs. lucra în combinatul siderurgic, rămas acum o amintire. Din ce anume mai trăiesc astăzi oamenii din Călan, domnule primar?
- La ora actuală, avem câțiva agenți economici, cu câte 150-250 de angajați, la o populație de 11500 de locuitori. Sigur, sunt mulți care fac naveta în orașele apropiate, Deva, Hunedoara sau Orăștie. Dar cred că viitorul orașului Călan e legat de Parcul Industrial, fosta zonă industrială, acum o zonă complet curățată și ecologizată. Acolo am pus la punct infrastructura, există utilități, o clădire mare de birouri, cu săli de conferințe și, desigur, sunt hale de producție. Trei dintre acestea sunt deja închiriate, existând perspective de dezvoltare. Așteptăm o firmă din Germania, care intenționează să amenajeze o hală-școală și, pe încă trei hectare, să construiască hale de producție, estimând angajarea a încă 130 de persoane. Din păcate, de 30 de ani, nu s-a făcut nimic cu sistemul de învățământ, nu s-a corelat oferta educațională cu cererea pieței de muncă, iar rezultatele sunt cele care se văd: e și la noi penurie de forță de muncă, mai ales calificată. Dar asta nu e o problemă care să intre în atribuțiile primarului, deși mulți încă își imaginează asta. Viața comunității e strâns legată de cel ales să o conducă. Poate asta e și o trăsătură de caracter a românilor, ne-a plăcut să ne raportăm mereu la conducători, să-i responsabilizăm sută la sută pentru orice. Și, din păcate, posibilitățile administrației locale de a face ceva sunt limitate de haosul legislativ, care, de multe ori, n-are nici o legătură cu realitatea cu care noi ne confruntăm zilnic.
- Adică?
- Să vă explic. Eu am lucrat în administrația locală din 1986, dar atunci, autoritatea, chiar dacă subordonată partidului unic, era incontestabilă. Acum s-a schimbat și mentalitatea oamenilor, toți așteaptă să vină primarul să le tundă iarba sau să le măture în fața casei. Primarul e de vină că se produc inundații, nu noi, că aruncăm gunoaie în pârâul din fața casei. E un caz concret, pe care l-am văzut într-unul din satele aparținătoare, Grid, un sat izolat, cu case pe dealuri, zonă superbă, pădure, iarbă verde. M-am înspăimântat când am văzut că pârâul de acolo e plin de peturi. Păi, dacă și în mijlocul pădurii vezi așa ceva, tot primarul e de vină? Pe de altă parte, ni se impune colectarea selectivă a deșeurilor, dar vine o singură mașină și ia toate cele cinci containere. Ce facem, ne ascundem după deget? Și ce plătim, de fapt? Licitația s-a făcut la nivelul Consiliului Județean Hunedoara, operatorul care a câștigat-o lucrează mult mai prost decât cel dinainte, prețurile aproape s-au dublat, serviciile s-au redus la jumătate. Iar repercusiunile vin asupra primarului, că omul nu știe cine a făcut licitația și cine a ales operatorul, dar vine la casierie, plătește și știe că trebuie să beneficieze de serviciul plătit. Simplu.
- Sunteți deja la al patrulea mandat. Ați sesizat, în timp, problemele cu care vă confruntați, la nivel mai înalt, în ideea unor modificări legislative coerente?
- Desigur! Discutăm de ani de zile cu parlamentarii că e greșită modalitatea în care se petrec lucrurile. Mie îmi place ca problemele să se rezolve, dar nu așa! Dacă apare o groapă în asfalt, până faci un proiect, până organizezi licitația, oamenii își strică mașinile și eu nu pot suporta asta! Intervin și rezolv, în limitele legii, dar rezonabil pentru toți. Sigur, aici nu vorbim de investițiile mari, ci de probleme dintr-acestea obișnuite, să le spunem. La nivelul decidenților, însă, vocile noastre nu sunt nici măcar auzite, darmite ascultate.
"Nu avem așteptări foarte mari de la nici un guvern"
- Și, totuși, cum vă descurcați în tot acest haos legislativ și financiar actual?
- Cel mai bine e să fii echilibrat în toate și realist. Să știi care-ți sunt resursele reale, să știi să te descurci cu ele și să le crești. E o ecuație foarte simplă: cel care sprijină bugetul local e cel care produce pentru el, respectiv agentul economic. Statul ar trebui să înțeleagă că agenții economici sunt cei ce țin pe palme statul ca să funcționeze, să înțeleagă problemele cu care se confruntă - și pe care, de cele mai multe ori, tot statul li le creează -, să caute să afle direct de la ei care sunt căile prin care aceste probleme se pot rezolva, să nu închidă porțile, să fie bine pentru toți. La nivelul primăriei orașului Călan, ne-am obișnuit și nu avem așteptări foarte mari de la nici un guvern, pentru că guvernul are o componentă politică ce trebuie satisfăcută prioritar, abia apoi vine rândul administrațiilor locale.
Ar mai fi un aspect care doare rău: guvernanții actuali au confundat cu bună știință un om gospodar, atent la resurse, cu unul indiferent. Cum poți face un buget național, în care să spui că diminuezi sumele alocate bugetelor locale, cu valoarea excedentului? Așa ceva n-am întâlnit de când lucrez în administrație! E și cazul nostru. Am tot adunat bani, de ani de zile, pentru proiecte mari, de milioane de euro, pe fonduri europene sau guvernamentale, la care trebuie să ne punem partea. Avem o strategie, știm că nu poți face un proiect de milioane de euro de azi pe mâine, trebuie să te gândești la ce se va întâmpla și cum, că banii trebuie puși. Iar banii aceia excedentari în bugetul meu local nu vin de la Guvern, ci sunt adunați de noi. Dar știe cineva care e strategia națională a României? Că eu mă tot întreb de ani de zile și nu mi-am dat seama încă...
"Am fost pro-european, dar tind să devin cel puțin sceptic"
- Orașul Călan este cunoscut și datorită apelor sale termale tămăduitoare. Care mai e situația Băilor Călan?
- Băile Călan, deși au o vechime considerabilă, au aceeași soartă ca și cea a orașelor mici, posibilitățile de dezvoltare sunt limitate. Perimetrul bazinelor este concesionat unui investitor privat. Din păcate, s-a încercat, cu mulți ani în urmă, să se foreze în apropierea băilor, la o mai mare adâncime, pentru a se extinde capacitatea de utilizare a apelor termale de aici. Dar aceste forări de prospecțiune au afectat nivelul pânzei freatice și al izvoarelor termale existente deja, așa că s-a renunțat.
- Cum stați cu accesarea fondurilor europene?
- Avem în primărie o echipă care se ocupă de accesarea fondurilor europene și am implementat câteva proiecte mari: Parcul Industrial, care a costat 17 milioane de euro, infrastructura de apă, vreo 3 milioane de euro, iar acum avem în derulare un alt proiect mare, de reabilitare termică a blocurilor de locuințe din oraș, care se ridică la 6-7 milioane de euro. Personal, sunt cam sătul de poveștile cu fonduri europene! Accesul la aceste fonduri este mult prea greoi și, la fel, implementarea lor. Știm cine le face, cum le face și de ce, dar se pare că nu avem nici un cuvânt de spus. Am fost pro-european, dar tind să devin cel puțin sceptic, dacă nu anti-european, pentru că am văzut multe. Și tare cred că și aceste ajutoare, financiare sau nu, sunt, mai degrabă, cu două tăișuri pentru români.
- Cu ani în urmă, s-a discutat de realizarea unei conurbații Deva-Hunedoara-Simeria-Călan, ideea agreată de unii, contestată de alții. Ce s-a mai întâmplat cu acest proiect?
- Ca idee, o agreez, scopul e unul nobil, dar ca modalitate de punere în aplicare e aproape o utopie, nu are șanse de perspectivă. În fapt, o reorganizare administrativ-teritorială s-ar impune, e o problemă foarte importantă, pe care o discutăm de mult. Dar nu se poate face o schimbare peste noapte, printr-o lege sau printr-o înțelegere între câțiva conducători, cum ar fi fost cazul acestei conurbații. Trebuie să existe o perspectivă în care să se creeze o anume funcționalitate administrativ-teritorială. Căci primarul de nu știu unde nu va fi de acord să nu mai fie primar și orașul lui să devină cartier. Dar dacă-i spui că acel cartier, legat de oraș, va fi egal în venituri și în drepturi cu acel oraș, că accesul la servicii și utilități al cetățenilor va fi unul singur pentru toți, poate-l convingi că această reorganizare e un lucru bun.