Pe stradă cu Formula AS: Dacă Eminescu ar trăi astăzi, cum credeţi că ar arăta?

- Răspund cei mai tineri jurnalişti ai ziarului "Buzz" din Botoşani -

Ioana Ivaş, clasa a 4-a
"Mi-l imaginez pe Mihai Eminescu ca pe un om tăcut, îmbrăcat obişnuit"

(Are privirea aceea neînfricată, de amazoană tâ­nără. Mă priveşte în ochi, sincer, fără teamă şi fără să clipească, şi răspunde dezinvolt, ca pe apă.)
"Dacă Eminescu ar trăi astăzi, s-ar putea să trec pe lân­gă el, pe strada 1 de­cem­brie, de exemplu, şi să nici nu ştiu cine este. Pentru că, de multe ori, nu ne uităm cu aten­ţie la oamenii care trec pe lângă noi. Iar eu mi-l ima­gi­nez pe Mihai Eminescu ca pe un om tăcut, îm­bră­cat obişnuit, care nu-şi doreşte să iasă în evidenţă prin haine, cum se întâmplă astăzi.De asta spun că e înşelător să judeci un om doar după imagine. Dar dacă m-aş uita atent, mi-aş da sigur seama că este el. Pentru că, dincolo de hai­nele modeste, aş vedea că este visător, că merge tăcut şi se uită la fiecare lucru în parte. Eu cred că ar studia mult ce e în jurul lui şi i-ar plăcea ceea ce vede: parcurile pline cu flori, feţele oamenilor... Sunt sigură că ar avea o sensibilitate aparte. Cred asta mai ales datorită poeziilor lui, pentru că a scris foarte mult despre natură. Şi mai sunt sigură că ori­cine l-ar privi atent, ar vedea că este un om profund şi bun. El ar avea mai multe perspective asupra vieţii, nu doar una singură. Şi ar fi o persoană care apreciază frumu­seţea şi oamenii din jur, indiferent de aspect sau de modul în care gândesc ei. Sunt sigură-sigură că nu i-ar judeca uşor pe ceilalţi. Nu ştiu dacă ar sta de vorbă cu mine, pentru că ar fi timid, dar, de la un astfel de om, aş avea foarte multe de învăţat."


Alesia Ţurcanu, clasa a 5-a
"N-ar scrie pe tabletă sau pe laptop, ci numai de mână, cu creionul,
pe foi dictando"


(E o plăcere să-i asculţi pe copii vorbind, mai ales când îşi caută cuvintele privind atent la lu­cru­rile din jur, şi când îţi răspund, serioşi şi plini de candoare, ca Alesia.)
"Eu cred că Eminescu ar fi un om foarte, foarte în­ţelept şi nu i-ar plăcea aşa mult oraşul. Cred că ar avea o maşină, una mai veche, nu aşa modernă şi scumpă, şi ar pleca foarte des la Ipo­teşti, în satul lui, pentru că acolo ar găsi liniştea şi inspiraţia pentru scris. Ar scrie şi astăzi multe poezii şi ar fi destul de mulţi oameni care să-l aprecieze pentru ceea ce face, mai ales copiii. Sunt sigură că, dacă ar trăi acum, mulţi copii care nu sunt interesaţi de lite­ratură ar începe să citească. Cred că ar folosi foarte puţin tehno­logia, de exemplu, n-ar scrie pe tabletă sau pe lap­top, ci numai de mână, cu cre­ionul, pe foi dictando. Dar oricum, şi dacă ar avea maşină, eu îl văd mer­gând mai mult pe jos, iar faptul acesta l-ar ajuta şi mai mult la scris. Dacă ar fi să-mi imaginez as­pectul său fizic, cred că ar avea tot aşa părul, adică un pic lung şi dat pe spate cu gel, ar fi puţin înalt, dar nu cred c-ar fi micuţ. Ar fi foarte prietenos cu oamenii, mai ales cu copiii, pentru că şi el ar fi, de ase­menea, foarte copilăros si deschis. Adică, ar vorbi cu oricine şi n-ar fa­ce diferenţe so­ciale, cu tine nu vor­besc că eşti sărac, de exemplu. Şi, cu siguranţă, mi-ar atrage atenţia dacă l-aş vedea pe stradă, pentru că ar avea mereu un caiet în mână, în caz că îi apare inspiraţia pentru vreo po­ezie. Sau ar avea o carte, ca să ci­tească din când în când. Cred că asta l-ar relaxa. Acum, pentru că nu mulţi oameni sau copii mai citesc, m-ar interesa foarte mult să cunosc un astfel de om".


Mădălina Nichiteanu, clasa a 5-a
"Nu ştiu dacă i-ar plăcea ce vede în jur, cum este oraşul şi ţara în zilele noastre"

("Fugi, Raul, e rândul tău!", aud o voce din re­dac­ţia micilor jurnalişti. În locul lui Raul, apare Mă­dălina, cu chipul numai zâmbet. Copiii veseli sunt mai curajoşi.)
"Dacă Eminescu ar trăi în acelaşi timp cu noi, cred că n-ar fi deloc bogat, deoarece din scrisul de poezii nu te poţi îmbogăţi. Dar bogăţia lui ar fi pe dinăuntru... Cred că ar fi un om în vârstă, poate de 80 şi ceva de ani, şi nu cred că ar avea baston, ar merge nor­mal, mai încet decât un om tâ­năr, dar nici ca un om bă­trân-bătrân, şi, din când în când, când ar conduce ma­şina, dar foar­te-foarte pru­dent. Nu ştiu dacă i-ar plăcea ce vede în jur, cum este ora­şul şi ţara în zilele noastre, dar nici su­părat nu ar fi. La vârsta lui, ar şti că bo­găţia nu contează aşa de mult, şi că mai important este ceea ce simţi. Iar pe chipul lui aş vedea o privire din aceea concentrată la lucrurile din jur, la detalii, la toate lucrurile pe care ceilalţi oameni nici nu le mai văd. Dacă l-aş vedea trecând pe stradă în Bo­toşani, l-aş re­­cunoaşte, m-aş duce la el şi sigur i-aş lua un interviu. Am sta mult-mult-mult de vorbă".


Iustina Ivaşca, clasa a 5-a
"S-ar opri să se uite la păsările din copaci"

(Iustina vorbeşte încet şi clar, îşi cumpăneşte bine cuvintele, lasă spaţii între ele, mici pauze în care o poţi privi cum gândeşte. Apoi zâm­beşte timid şi răspunde.)
"Dacă aş vrea să-l întâlnesc pe Mihai Emi­nescu, m-aş duce într-un loc în care să nu fie blocuri şi asfalt, ci doar verdeaţă şi mulţi co­paci. Mihai Eminescu ar fi cel mai respecat om din oraş. Vedeta oraşului! El nu ar fi conştient de asta, pentru că nu l-ar interesa ce spune lumea despre el. Dar n-ar fi deloc cu nasul pe sus, cum sunt vedetele, ba din contră, ar fi o persoană foarte politicoasă cu toată lumea, şi datorită acestui fapt, ar fi şi aşa de iubit. Ar fi cel mai înţelept om din localitate şi chiar din ţară, şi cred că mulţi oa­meni şi copii s-ar duce la el să-i ceară părerea. Eu mi-l imaginez ca pe un om bătrân, care ar privi lumea în alt mod, adică ar vedea nişte detalii care pentru cei mai mulţi ar fi chiar neinteresante. De exemplu, el s-ar opri adeseori să se uite la păsările din copaci, chiar dacă lumea ar trece pe acolo fără să observe că ele cân­tă. Sau, când oamenii se gră­besc, fiecare cu treaba lui, el s-ar apleca pe stradă doar ca să cu­leagă o frunză şi să se uite la ea cu aten­ţie. Eu aş şti sigur că e po­et, pen­tru că doar un poet mai iubeşte lucrurile de felul acesta. Cred că ar pri­vi chiar şi o oră o floare, de multe ori chiar cu ochii închişi. Ar fi un mare visător, iar ano­timpul său preferat ar fi toam­na, cred. Pentru că atunci poţi să vi­sezi cel mai mult. Când ar fi ve­sel şi n-ar sta să scrie, l-aş vedea cu mulţi co­pii în jur. Cred că i-ar plăcea foar­te mult copiii şi ar în­cerca să pe­trea­că cât mai mult timp cu ei, să se bucure îm­pre­ună şi să po­ves­teas­că fiecare ce a mai făcut. Mi-ar plă­cea să am un bunic ca Mihai Eminescu.


Ştefan Niţă, clasa a 2-a
"Cred că atunci când ar merge pe stradă şi-ar cânta poeziile"

(Ştefan e cel mai tânăr jurnalist din redacţia Buzz. Îl rog să închidă ochii şi să şi-l imagineze pe Eminescu şi exact asta face: îmi răspunde timid şi cuminte, cu ochii închişi.)
"Mihai Eminescu ar fi un om tânăr dacă ar trăi acum, în anul 2019, dar nu ar fi ca ceilalţi tineri din ziua de azi. Nu ar merge la concerte şi nici în cluburi, nu ar fuma şi nici nu ar bea bere, pentru că ar vrea să fie un om sănătos, nu un om bolnav. Altfel, ar fi şi el un om normal, ca toţi ceilalţi, adică prietenos, vorbăreţ, şi, când s-ar vedea cu oamenii pe care îi cunoaşte, ar zice şi el «salut» - «salut» - «ce faci?», cum fac oamenii când se văd. Eu cred că ar fi un om vesel, bine dispus mereu, pentru că ar găsi mereu ceva care să îl bucure, şi cred că atunci când ar merge pe stradă şi-ar cânta poeziile. Lui nu i-ar fi deloc ruşine să cânte cu voce tare, pen­tru că ar avea ureche muzicală şi o voce foarte fru­moasă. Şi nici ceilalţi oameni nu s-ar mira să-l audă cum cântă, pentru că lumea ar şti cine e el şi s-ar opri să-l asculte, iar la sfârşit, sigur l-ar aplauda.