"Formula As" în ţara de sus a Moldovei: Un oraş între agonie şi extaz - BOTOŞANI

CĂTĂLIN MORARU - Redactor şef al cotidianului "Monitorul de Botoşani": "Dezvoltarea Moldovei e o problemă a întregii Românii"

- Cu prilejul călătoriei noastre în Ţara de sus a Moldovei, pe lângă frumu­se­ţea cu totul aparte a Botoşa­niu­lui, am descoperit cu bucu­rie şi "Mo­nitorul de Boto­şani", un ziar viu, inde­pen­dent, bine scris şi cu o grafică atrăgătoare. Cum arată viaţa unui ziar local, în pro­vin­cie?

- Nu prea încântătoare! Presa locală aproape a dispărut în multe judeţe din ţară, iar con­secinţa este faptul că oa­menii sunt mai puţin infor­maţi. Ziarele locale, câte mai există, publică doar comu­ni­cate de presă, acci­dente, eve­nimente spor­tive şi mici ştiri din ju­deţ... E doar iluzia că eşti in­format! De fapt, cititorii nu ştiu mai nimic din ce se în­tâmplă în propriul oraş, ceea ce e foarte rău!

- Aveţi sentimentul că presa mai poate schimba ceva? Faptul că eşti "independent" pre­zintă avantaje?

- După comentariile pe care le primesc online, eu sunt considerat o săp­tămână PSD-ist, alta li­be­ral, alta USR-ist - depinde cum îmi scriu edi­to­rialele. Păs­trăm echilibrul, când e vorba de po­litică. Averea noastră sunt cititorii, n-avem altă mi­ză. Pentru ei scriem, lor le prezen­tăm adevărul. Iar cine greşeşte trebuie arătat cu de­getul, indiferent de culoarea politică, altfel reci­divează. Sunt redac­tor şef de 20 de ani şi nu cred că mi-am dezamăgit vreodată cititorii...

- Care este tradiţia ziarului?

- Se ştie că "Monitorul" a fost un titlu naţional, ziarul se vindea în toată ţara. Atunci când s-a în­chis, am reuşit să preluăm noi, ziariştii, "Mo­nitorul de Botoşani", nu vreun politician local, aşa cum s-a întâmplat prin alte locuri... Era important pen­tru urbe, aveam şi echipa formată, n-avea rost să reinventăm roata. Investisem mult în acest ziar, din dorinţa de a scrie pentru oameni. Că au fost fericiţi sau nu despre ce am scris, nu ştiu! Impor­tant e că am scris numai adevărul şi nu prea au avut ce să comenteze. Sigur, unii din cei prinşi "cu musca pe căciulă" au comentat, ne-au dat şi-n jude­cată... dar am răzbit, până la urmă!

- Sunteţi o mână de ziarişti în redacţie. Cum luaţi pulsul oraşului?

- Am în redacţie ziarişti foarte buni, care îşi iubesc meseria. Faptul că oraşul e relativ mic ne ajută. Cunoaştem aproape pe toată lumea din Botoşani, nu se mişcă nimic fără să aflăm ce şi cum. Pentru noi, oraşul e ca un mecanism cu roţi dinţate. Când ceva se blochează sau nu merge cum trebuie, ştim unde-i problema şi scriem despre acel lucru.

"Izolarea geografică ne-a ferit de vârtejul vieţii moderne"

- Suntem uimiţi de frumuseţea nordică a Botoşaniului, un oraş înecat, pur şi simplu, în verdeaţă, şi de deschiderea extraordinară a oa­menilor de aici. Moldovenii din Ţara de sus par cei mai luminoşi dintre români. O lumină care se vede cu ochiul liber şi-n Boto­şani...

- Botoşaniul e un oraş frumos, dar încă mai sunt multe lucruri de făcut ca să-i ajungem pe alţii din urmă... Avem un oraş verde, cu­rat, iar oa­menii sunt buni şi os­pi­talieri. Izolarea aceasta geo­gra­fică a fost un soi de favoare pentru noi, pentru că n-am fost traşi în vârtejul "vieţii moderne"; boto­şă­nenii şi-au păstrat puritatea, ome­nia şi patriotismul. Din păcate, izolarea a adâncit sărăcia... E mu­sai să trecem la un nivel superior, dar e dificil, având în vedere re­sur­sele locale. Zona e frumoasă şi s-ar putea dezvolta fantastic, dar nimănui nu-i pasă. Partea rea e că suntem departe, pe marginea hărţii... Se ajunge greu la Boto­şani, ceea ce e o piedică în dez­vol­tarea oraşului. Oamenii au păstrat tot ce-i frumos, dar trebuie să aibă unde să mun­cească şi ce să mănânce. Iar fără drumuri, fără in­frastructură nu se poate! Ăsta-i cel mai mare of al botoşănenilor, la ora actuală!

- Cum trăiesc oamenii din Botoşani? Există industrie, investiţii străine, s-a făcut ceva pentru oraşul ăsta?

- Din păcate, nu. Principalul angajator în Bo­toşani este statul. Şi asta spune multe despre cum ar putea fi şi cum e, de fapt...

"Ne pleacă tinerii, ne pleacă viitorul!"

- Ne-am bucurat să vedem că oraşul e plin de tineri şi de copii. Fru­­moşi, şi ei, parcă ie­şiţi din­tr-un basm. Stră­zile Bo­to­şaniului sunt foar­te tonice, foar­te vii...

- Din păcate, cei mai mulţi tineri se gândesc să plece definitiv. Noi am vorbit cu elevii din licee, iar procentul e îngrijorător: 70% dintre ei vor să plece din ţară, pentru că nu au pers­pective. La noi, migraţia este dublă. Mulţi pleacă la Cluj, la Iaşi sau la Bucureşti pentru studii, şi apoi nu se mai întorc. Probabil că acasă nu văd nicio oportunitate. Când eşti tânăr licean şi ai prieteni, Botoşaniul e un loc minunat - totul e verde, plăcut, ai unde să te dis­trezi. Dar când trebuie să întreţii o familie, lucrurile devin mai complicate. Tinerii stau aici atât timp cât au ceva de făcut. Când li se îngus­tează orizontul, practic, sunt obligaţi să plece. Iar fără infra­structură, care poate aduce investiţii, sunt lipsiţi de şanse. Oamenii sunt harnici, dar n-au încotro şi pleacă. În judeţ e foarte mare sărăcie. Aproape nimic nu s-a schim­bat de la Revoluţie încoace. Acum 10 ani, un reporter de-al nostru a luat pre­miu pentru un reportaj despre o comună cu 5000 de locuitori, dintre care 3000 erau plecaţi în Italia. Şi atunci încă nu se vorbea de emigraţie în Ro­mânia, nu exista fenomenul ăsta. De aici a în­ceput, din zo­nele cele mai sărace. Noi am socotit aşa: la nivel judeţean, un om din cinci e plecat în străinătate, iar în următorii doi ani se va ajunge la unul din patru, ceea ce e dramatic! Ne pleacă tinerii, ne pleacă viitorul! Constat asta când caut forţă de muncă. N-ar trebui să scriu "angajez zia­rişti", cum e acum anunţul în ziar, ci "angajez ori­ce". Nu mai găsim forţă de muncă, deşi salariul e de­cent, peste medie.

- Botoşaniul a dat mari nume ale culturii româneşti, Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian - o repartiţie uriaşă de geniu pe metru pătrat... Mai apar şi astăzi valori?

- Nu ştiu dacă Botoşaniul chiar e o oază de genii, dar oameni valoroşi se nasc în continuare. Noi scriem mereu despre ei. Am scris şi despre bătrânii corifei, dar sunt şi oameni noi valoroşi în Botoşani, în toate domeniile. Tinerii sunt studioşi, avem licee bune şi condiţii pentru un învăţământ de calitate - ceea ce se vede în procentul mare de elevi absolvenţi care merg la facultate în marile centre universitare.

Emblema oraşului: cultura

- Botoşaniul are reputaţia unui oraş elitist, în ce priveşte cultura. Se simte zestrea trecu­tu­lui? Mai există efervescenţă artistică în oraş?

- Se întâmplă o mulţime de evenimente cul­turale. Noi, la ziar, avem o pagină specială pentru evenimente: spectacole de teatru, concerte la filarmonică, lansări de cărţi... E un efort financiar con­siderabil pentru municipalitate, dar toţi pri­marii au hotărât să-l facă, pentru a păstra emblema aceasta a oraşului. Puţine aşezări de provincie au efervescenţa culturală pe care o întâlniţi aici, la Botoşani. Dacă ar fi după mine, ar trebui să aibă statut de «oraş cultural».

"Câmpurile-s pline de tractoare americane care merg singure"

- Ce credeţi că ar trebui făcut mai mult pen­tru urbea aşa de frumoasă în care trăiţi?

- Repet, principalul nostru of e infrastructura. Drumurile ar rezolva multe în Botoşani. Când vom avea infrastructură, vom avea şi investiţii, şi turism, şi locuri de muncă... Gândiţi-vă că judeţul Botoşani are al treilea luciu de apă ca suprafaţă, după Delta Dunării şi Galaţi! Mulţi vin aici să pescuiască, dar pe drumuri infernale, incredibil de proaste. Posibilităţi sunt, dar nu se face nimic... Am văzut sute, mii de strategii de promovare a Boto­şaniului, făcute de autorităţile care s-au pe­rindat la conducere, şi am râs de fiecare dată. Nu s-a făcut mai nimic, totul se termină în stadiul studiilor de fezabilitate, pe care se dau foarte mulţi bani... de la buget! Cum să nu te revolţi, ca ce­tăţean?

- Zilele trecute s-a deschis aici cel mai mare parc de agrement din ţară. Deci, se face ceva...

- Aşa este, dar tot e prea puţin... Proiectul iniţial pornise cu un Aqua Park, dar fiind situaţi în nord, unde circa 6 luni pe an e frig, bazinele ar fi trebuit să fie acoperite. Probabil era prea scump şi se depăşea valoarea proiectului. Oricum, s-au pier­dut bani europeni - circa 10 milioane de lei, pe care i-a pus primăria, pentru că proiectul trebuia finalizat în 2016. Totuşi, parcul de agrement de la Cornişa este o realizare de excepţie. În plus, inves­tiţia a generat locuri de muncă, iar taxele vor adu­ce venituri municipalităţii, ceea ce nu-i din drum pentru judeţul Botoşani, care are mari probleme financiare...

- Există fonduri europene, bani pentru investiţii care se pierd... Consiliul Judeţean nu accesează fonduri pentru dezvoltarea zonei?

- În provincie, patimile politice sunt mai mari decât la Bucureşti. Am scris de momente în care dezvoltarea oraşului şi a judeţului contau mai puţin decât orgoliile locale - când partidul de la putere voia să-i demonstreze celui din opoziţie că nu poate să facă ce vrea el sau invers. (Botoşaniul are un primar PNL-ist.) Şi încă se întâmplă!... In­vestiţii cu fonduri europene au fost şi în Botoşani. Pietonala pe care suntem a fost făcută cu fonduri europene, la fel şi Centrul Vechi. Dar pentru a crea locuri de muncă avem nevoie de infrastructură şi de un regim fiscal preferenţial, pentru că sunt zone care şi fără infrastructură s-au dez­voltat. Am fost în Republica Mol­dova, unde sunt zone eco­nomice libere. Veţi fi uimit ce succes au! În România, când am întrebat la Guvern, au zis că legislaţia Uniu­nii Europene nu ne permite să fa­cem zone cu re­gim fiscal prefe­renţial, deşi văd că la insula Be­lina s-a putut! A fost celebra Ho­tărâre de Guvern 1001, de-acum 20 de ani, care declara Bo­toşaniul zonă economică defa­vo­rizată. A apărut HG-ul, lumea s-a bucurat, dar nu s-au publicat normele de aplicare, deci nu s-a rezolvat ni­mic. E nevoie de un regim fiscal pre­ferenţial pentru ju­deţul Boto­şani, măcar o perioadă limitată, să aibă timp să ajungă din urmă celelalte judeţe dezvoltate.

- Culmea e că oamenii sunt gospodari, te­renurile agricole sunt lucrate la milimetru...

- Da, dar majoritatea fac agricultură de sub­zistenţă. Mulţi dintre cei care au avut pământ l-au vândut pe nimic. Dacă vă plimbaţi prin judeţ, veţi vedea că-s câm­purile pline de trac­toare ame­ricane cu gps, care merg singure. Au venit ita­lieni, ame­ricani, au cum­părat teren agricol ieftin şi fac recolte bio - un lucru inte­re­sant, numai că banii doar trec prin băn­cile din Botoşani spre Occident, nu rămâne nimic aici! De aceea spun că trebuie să-i oferi investitorului un avantaj. Primăria s-a oferit în nenumărate rânduri să pună la dispoziţie teren şi utilităţi, dar avem nevoie şi de un regim fiscal preferenţial, altfel nu vine nimeni să facă afaceri în Bo­toşani, deşi există destule oportunităţi de afaceri. Mol­dovenii de peste Prut au regim fiscal preferenţial doar pe 8-10 ani, apoi intră în normalitate. Dar în România e foarte com­pli­cat, pentru că avem de-a face cu o centralizare ex­ce­sivă, pentru a controla banul public. Nouă ne trebuie Ho­târâre de Guvern şi ca să vop­sim un bloc din oraş, ceea ce e complet anormal!

"Trăim aici şi nu vrem să plecăm!"

- S-a simţit faptul că aveţi primar PNL?

- Da, în sensul că Boto­şaniul a primit mai puţini bani la alocarea bugetară. Un alt oraş din judeţ, cu populaţia la jumătate, prin com­pa­raţie, dar cu primar PSD, a primit mai mulţi bani decât Municipiul Botoşani. Primarul nostru a avut inspiraţia să angajeze o echipă bună în primul mandat, care a făcut multe proiecte eu­ro­pene ce au fost aprobate şi puse în practică. S-au îmbu­nătăţit reţeaua de apă, reţeaua de termoficare, s-a făcut pie­tonala şi s-a cosmetizat Cen­trul Vechi. Lucruri mici, dar care au schimbat faţa oraşului. În acest mandat, acelaşi primar n-a făcut mai ni­mic pentru oraş, dar nu din vina lui! Când n-ai bani de la buget, nu poţi face nimic. Asta e tehnica PSD: nu le dăm bani, nu fac nimic şi oa­menii nu-i mai vo­tează! De aceea, primarii încep să devină rebeli, să facă Alianţa Vestului, Ali­anţa Estului... S-au unit din mânie şi neputinţă! Am înţeles că în 2020-2021 vor putea fi depuse pro­iecte de către re­giuni, alianţe, mu­nici­palităţi... Oamenii ăştia chiar vor să creeze ceva cu fondurile locale, nu să stea cu mâna întinsă la Bucu­reşti. Când se va în­tâmpla acest lucru, a­tunci situaţia se va schimba fundamental!

- Protestul pentru au­tostrada Moldovei a fost un succes no­tabil, a exis­tat sus­ţinere în toată ţa­ra!

- A fost un gest dis­perat, dar mă bucur că a ieşit bine şi toţi românii şi-au dat sea­ma că mol­dovenii sunt oropsiţi, nu puturoşi! Sunt membru al Miş­cării pentru Dezvol­ta­rea Moldovei, care cu­prinde mai multe ONG-uri. Noi am adu­nat la un loc toate ideile bune pen­tru Moldova, le-am pre­zentat şi, brusc, partidele au început să şi le însuşească. Pe chioşcul de sem­nături PNL scrie "Pentru dezvoltarea Moldovei"; USR are slo­ganul "Fără hoţie, facem autostradă în Moldova"; PSD a dat ordin în teritoriu să se vor­bească despre Moldova la alegerile europarla­men­tare: "Spuneţi-le moldovenilor că le faceţi, că le daţi... nu ştiu ce". Dragnea a anunţat la Botoşani un program special pentru Moldova. Dar ştim cu toţii că acestea sunt promisiuni electorale care nu vor mai valora doi bani după ce unii sau alţii ajung la putere! Anul trecut, toată Moldova a primit mai puţini bani pen­tru drumuri decât judeţul Teleor­man! Un paradox, nu-i aşa? Cum să-i crezi? Eu văd lucrurile aşa: dez­voltarea Moldovei e o problemă a întregii Românii, nu una regională. Vreau să fiu tratat la fel ca orice alt cetăţean al României, dar să am la dispoziţie aceleaşi pârghii pentru dezvoltare ca ceilalţi! Eu nu văd altă cale de rezolvare a acestei probleme decât dispariţia centralizării excesive, care este gândită clar în scop electoral. Ca să vă dau un exemplu, zilele trecute am scris despre oamenii sosiţi în număr ma­re dintr-o comună, care au ma­nifestat cu maşinile în faţa Consiliului Judeţean, pen­tru cali­tatea dru­mu­lui. Au drumuri foarte proas­te şi rămân împot­mo­liţi ori îşi strică maşinile... Cul­mea, acum o săp­tămână a venit vicepremierul Da­niel Suciu şi a semnat un contract, ca să se cons­tru­iască... o sală de sport în acea comună. Oamenii n-au apă, n-au dru­muri, n-au canalizare, dar s-a gândit cineva că decât să iasă din văgăună şi să facă scan­dal, mai bine să joace fotbal în sală! Te puf­neşte râsul! Aşa se pune problema în Ro­mânia mo­der­nă... E com­plet anor­mal! Noi ştim mai bine ce ne trebuie, nu e nevoie de cineva de la Bucu­reşti să ne explice ce şi cum să fa­cem. Pentru că trăim aici şi mulţi dintre noi nu vrem să plecăm! Exodul nu-i o opţiune!