Pe stradă cu Formula AS: Dacă Eminescu ar trăi astăzi, cum credeți că ar arăta?

Matei Florian
- Răspund cei mai tineri jurnaliști ai ziarului "Buzz" din Botoșani -

Ioana Ivaș, clasa a 4-a
"Mi-l imaginez pe Mihai Eminescu ca pe un om tăcut, îmbrăcat obișnuit"


(Are privirea aceea neînfricată, de amazoană tâ­nără. Mă privește în ochi, sincer, fără teamă și fără să clipească, și răspunde dezinvolt, ca pe apă.)
"Dacă Eminescu ar trăi astăzi, s-ar putea să trec pe lân­gă el, pe strada 1 de­cem­brie, de exemplu, și să nici nu știu cine este. Pentru că, de multe ori, nu ne uităm cu aten­ție la oamenii care trec pe lângă noi. Iar eu mi-l ima­gi­nez pe Mihai Eminescu ca pe un om tăcut, îm­bră­cat obișnuit, care nu-și dorește să iasă în evidență prin haine, cum se întâmplă astăzi. De asta spun că e înșelător să judeci un om doar după imagine. Dar dacă m-aș uita atent, mi-aș da sigur seama că este el. Pentru că, dincolo de hai­nele modeste, aș vedea că este visător, că merge tăcut și se uită la fiecare lucru în parte. Eu cred că ar studia mult ce e în jurul lui și i-ar plăcea ceea ce vede: parcurile pline cu flori, fețele oamenilor... Sunt sigură că ar avea o sensibilitate aparte. Cred asta mai ales datorită poeziilor lui, pentru că a scris foarte mult despre natură. Și mai sunt sigură că ori­cine l-ar privi atent, ar vedea că este un om profund și bun. El ar avea mai multe perspective asupra vieții, nu doar una singură. Și ar fi o persoană care apreciază frumu­sețea și oamenii din jur, indiferent de aspect sau de modul în care gândesc ei. Sunt sigură-sigură că nu i-ar judeca ușor pe ceilalți. Nu știu dacă ar sta de vorbă cu mine, pentru că ar fi timid, dar, de la un astfel de om, aș avea foarte multe de învățat."


Alesia Țurcanu, clasa a 5-a
"N-ar scrie pe tabletă sau pe laptop, ci numai de mână, cu creionul,
pe foi dictando"



(E o plăcere să-i asculți pe copii vorbind, mai ales când își caută cuvintele privind atent la lu­cru­rile din jur, și când îți răspund, serioși și plini de candoare, ca Alesia.)
"Eu cred că Eminescu ar fi un om foarte, foarte în­țelept și nu i-ar plăcea așa mult orașul. Cred că ar avea o mașină, una mai veche, nu așa modernă și scumpă, și ar pleca foarte des la Ipo­tești, în satul lui, pentru că acolo ar găsi liniștea și inspirația pentru scris. Ar scrie și astăzi multe poezii și ar fi destul de mulți oameni care să-l aprecieze pentru ceea ce face, mai ales copiii. Sunt sigură că, dacă ar trăi acum, mulți copii care nu sunt interesați de lite­ratură ar începe să citească. Cred că ar folosi foarte puțin tehno­logia, de exemplu, n-ar scrie pe tabletă sau pe lap­top, ci numai de mână, cu cre­ionul, pe foi dictando. Dar oricum, și dacă ar avea mașină, eu îl văd mer­gând mai mult pe jos, iar faptul acesta l-ar ajuta și mai mult la scris. Dacă ar fi să-mi imaginez as­pectul său fizic, cred că ar avea tot așa părul, adică un pic lung și dat pe spate cu gel, ar fi puțin înalt, dar nu cred c-ar fi micuț. Ar fi foarte prietenos cu oamenii, mai ales cu copiii, pentru că și el ar fi, de ase­menea, foarte copilăros si deschis. Adică, ar vorbi cu oricine și n-ar fa­ce diferențe so­ciale, cu tine nu vor­besc că ești sărac, de exemplu. Și, cu siguranță, mi-ar atrage atenția dacă l-aș vedea pe stradă, pentru că ar avea mereu un caiet în mână, în caz că îi apare inspirația pentru vreo po­ezie. Sau ar avea o carte, ca să ci­tească din când în când. Cred că asta l-ar relaxa. Acum, pentru că nu mulți oameni sau copii mai citesc, m-ar interesa foarte mult să cunosc un astfel de om".


Mădălina Nichiteanu, clasa a 5-a
"Nu știu dacă i-ar plăcea ce vede în jur, cum este orașul și țara în zilele noastre"


("Fugi, Raul, e rândul tău!", aud o voce din re­dac­ția micilor jurnaliști. În locul lui Raul, apare Mă­dălina, cu chipul numai zâmbet. Copiii veseli sunt mai curajoși.)
"Dacă Eminescu ar trăi în același timp cu noi, cred că n-ar fi deloc bogat, deoarece din scrisul de poezii nu te poți îmbogăți. Dar bogăția lui ar fi pe dinăuntru... Cred că ar fi un om în vârstă, poate de 80 și ceva de ani, și nu cred că ar avea baston, ar merge nor­mal, mai încet decât un om tâ­năr, dar nici ca un om bă­trân-bătrân, și, din când în când, când ar conduce ma­șina, dar foar­te-foarte pru­dent. Nu știu dacă i-ar plăcea ce vede în jur, cum este ora­șul și țara în zilele noastre, dar nici su­părat nu ar fi. La vârsta lui, ar ști că bo­găția nu contează așa de mult, și că mai important este ceea ce simți. Iar pe chipul lui aș vedea o privire din aceea concentrată la lucrurile din jur, la detalii, la toate lucrurile pe care ceilalți oameni nici nu le mai văd. Dacă l-aș vedea trecând pe stradă în Bo­toșani, l-aș re­­cunoaște, m-aș duce la el și sigur i-aș lua un interviu. Am sta mult-mult-mult de vorbă".


Iustina Ivașca, clasa a 5-a
"S-ar opri să se uite la păsările din copaci"


(Iustina vorbește încet și clar, își cumpănește bine cuvintele, lasă spații între ele, mici pauze în care o poți privi cum gândește. Apoi zâm­bește timid și răspunde.)
"Dacă aș vrea să-l întâlnesc pe Mihai Emi­nescu, m-aș duce într-un loc în care să nu fie blocuri și asfalt, ci doar verdeață și mulți co­paci. Mihai Eminescu ar fi cel mai respecat om din oraș. Vedeta orașului! El nu ar fi conștient de asta, pentru că nu l-ar interesa ce spune lumea despre el. Dar n-ar fi deloc cu nasul pe sus, cum sunt vedetele, ba din contră, ar fi o persoană foarte politicoasă cu toată lumea, și datorită acestui fapt, ar fi și așa de iubit. Ar fi cel mai înțelept om din localitate și chiar din țară, și cred că mulți oa­meni și copii s-ar duce la el să-i ceară părerea. Eu mi-l imaginez ca pe un om bătrân, care ar privi lumea în alt mod, adică ar vedea niște detalii care pentru cei mai mulți ar fi chiar neinteresante. De exemplu, el s-ar opri adeseori să se uite la păsările din copaci, chiar dacă lumea ar trece pe acolo fără să observe că ele cân­tă. Sau, când oamenii se gră­besc, fiecare cu treaba lui, el s-ar apleca pe stradă doar ca să cu­leagă o frunză și să se uite la ea cu aten­ție. Eu aș ști sigur că e po­et, pen­tru că doar un poet mai iubește lucrurile de felul acesta. Cred că ar pri­vi chiar și o oră o floare, de multe ori chiar cu ochii închiși. Ar fi un mare visător, iar ano­timpul său preferat ar fi toam­na, cred. Pentru că atunci poți să vi­sezi cel mai mult. Când ar fi ve­sel și n-ar sta să scrie, l-aș vedea cu mulți co­pii în jur. Cred că i-ar plăcea foar­te mult copiii și ar în­cerca să pe­trea­că cât mai mult timp cu ei, să se bucure îm­pre­ună și să po­ves­teas­că fiecare ce a mai făcut. Mi-ar plă­cea să am un bunic ca Mihai Eminescu.


Ștefan Niță, clasa a 2-a
"Cred că atunci când ar merge pe stradă și-ar cânta poeziile"


(Ștefan e cel mai tânăr jurnalist din redacția Buzz. Îl rog să închidă ochii și să și-l imagineze pe Eminescu și exact asta face: îmi răspunde timid și cuminte, cu ochii închiși.)
"Mihai Eminescu ar fi un om tânăr dacă ar trăi acum, în anul 2019, dar nu ar fi ca ceilalți tineri din ziua de azi. Nu ar merge la concerte și nici în cluburi, nu ar fuma și nici nu ar bea bere, pentru că ar vrea să fie un om sănătos, nu un om bolnav. Altfel, ar fi și el un om normal, ca toți ceilalți, adică prietenos, vorbăreț, și, când s-ar vedea cu oamenii pe care îi cunoaște, ar zice și el «salut» - «salut» - «ce faci?», cum fac oamenii când se văd. Eu cred că ar fi un om vesel, bine dispus mereu, pentru că ar găsi mereu ceva care să îl bucure, și cred că atunci când ar merge pe stradă și-ar cânta poeziile. Lui nu i-ar fi deloc rușine să cânte cu voce tare, pen­tru că ar avea ureche muzicală și o voce foarte fru­moasă. Și nici ceilalți oameni nu s-ar mira să-l audă cum cântă, pentru că lumea ar ști cine e el și s-ar opri să-l asculte, iar la sfârșit, sigur l-ar aplauda.