"Satele sunt pline de oaspeţi"
- Funcţia de director al Muzeului Astra din Sibiu vă recomandă drept bun cunoscător al tradiţiei româneşti de ieri şi de azi. Ce dovedesc cercetările de teren? Paştele se mai celebrează ca o sărbătoare religioasă sau a devenit doar un prilej de vacanţă şi festin?
- În momentul de faţă, pot să spun că sărbătoarea Învierii Domnului a început să redevină ceea ce era odată în satul românesc. Simt că oamenii sunt mult mai conectaţi la ceea ce înseamnă în mod profund sărbătoarea pascală. De câte ori merg în zona Târnavelor sau a Apusenilor, de unde sunt eu, văd că lumea vine la biserică, şi în fiecare an, numărul lor e tot mai mare. Şi tot mai mulţi sunt cei ce vin îmbrăcaţi în haine populare, ceea ce dă un aspect aparte Învierii. E o reîntoarcere minunată la valorile satului. Uitaţi de pildă ce se întâmplă aici, lângă noi, în Mărginimea Sibiului! Satele sunt pline de oameni veniţi de la oraş, care vor să îşi petreacă sărbătorile împreună cu ciobanii de acolo. Şi asta nu este doar pentru petrecere şi vacanţă, la mijloc este dorinţa lor de a-şi redescoperi rădăcinile şi identitatea naţională. Oamenii din Mărginime, cu care avem programe comune la muzeu, ne povestesc bucuroşi despre faptul că satele sunt pline de oaspeţi care merg la slujba de Înviere de la biserica satului. Acelaşi lucru pot să îl spun şi despre comunităţile în care merg pentru documentare, indiferent că se află în Deltă, Banat, Maramureş sau Bucovina. Peste tot curg râuri de oameni către biserici şi nu oricum ci, aşa cum v-am zis, îmbrăcaţi toţi în straie ţărăneşti.
"Tinerii curăţă iarăşi grădinile şi dau pomii cu var"
- La dvs., în Apuseni, se mai simte emoţia Paştelui?
- La mine, în Blăjeni, deja de Florii şi în Săptămâna Mare a fost mare afluenţă de oameni la biserică. Mulţi s-au întors special din străinătate, pentru aceste sărbători, mulţi vin de la oraş la sat, pentru că simt că lucrurile se întâmplă aici într-un mod mai autentic. Să ştiţi că în urmă cu câţiva ani, nu era deloc aşa. Această întoarcere către lumea satului a luat un avânt extraordinar în ultimii 5-6 ani. Este un fenomen care pe mine mă bucură nespus şi care nu ar trebui să treacă neobservat, pentru că asta spune foarte mult despre români. Această întoarcere la valorile vechi şi la tradiţie este un semn foarte important. În zona mea natală nu mai poartă toate femeile iile populare, de multe ori ele sunt schimbate uşor, dar faptul important este că oamenii vin să se bucure în biserică şi în sat de această Înviere a Domnului, ei înşişi fiind în felul acesta parte a unei învieri spirituale. Sunt foarte mulţi tineri între 30 şi 40 de ani, şi chiar dacă au fost deconectaţi de la viaţa spirituală străveche, din cauza modernităţii, ceva esenţial a rămas în ei şi iată-i că fac şi lucruri simple, care sunt parte din aşteptarea Sfintelor Paşti: curaţă grădinile, dau pomii cu var, îşi aranjează casele moştenite de la părinţi şi de la bunici. Învierea Domnului are această putere de a ne pune într-o înnoire spirituală dar şi într-o reaşezare a lucrurilor simple ce ne înconjoară în viaţă.
"Oamenii mai cred că natura participă la sărbătoarea pascală"
- În afară de tradiţia creştină, s-au păstrat şi obiceiuri străvechi legate de această sărbătoare?
- Da, s-au păstrat şi obiceiuri precreştine. Şi asta nu neapărat pentru că biserica le-a acceptat, ci pentru că, pur şi simplu, au continuat firesc să existe împreună. Uitaţi-vă pe porţile bisericilor de lemn, unde încă mai vedem încrustate imagini cu colţ de lup, copita caprei sau motivul fierăstrăului. Toate acestea sunt simboluri străvechi, cu funcţie de protecţie, care le aduceau oamenilor certitudinea că sunt protejaţi de rău. Ţăranii încă mai cred că întreaga natură participă la sărbătoarea Pascală, că pădurea, animalele şi câmpurile simt noaptea de Înviere ca pe o noapte a renaşterii şi a speranţei. În această privinţă civilizaţia montană are mult mai multe elemente păstrate decât alte zone şi asta se poate vedea peste tot în Europa, nu doar la noi. La fel este în Alpi, în Scandinavia sau în Carpaţi.
- Oamenii se întorc la sat şi la tradiţii doar de sărbători, sau credeţi că asistăm, în momentul de faţă, la o revenire către repere valorice şi clare cerute de lumea alunecoasă în care trăim?
- Este, în general, o mişcare impresionantă a oamenilor către zona rurală şi dacă vă uitaţi pe statistici, numai anul trecut, peste o sută de mii de români s-au mutat de la oraş la ţară! Ăsta e un lucru extraordinar care îi face şi pe cei de la ţară să îşi reconsidere părerea în legătură cu tradiţiile la care vor să renunţe, reflex aş zice datorat mai degrabă perioadei comuniste şi falselor valori democratice de astăzi, care au fost impuse cu forţa şi au dus la o degradare a vieţii rurale. În ultimii ani în ţară, peste tot, constat o stagnare a depopulării şi o repopulare a satelor cu oameni care vin şi pun accentul tocmai pe valorile care trebuie păstrate, făcându-i şi pe localnici să le păstreze. Chiar şi această tendinţă cu mâncare bio şi eco, cu viaţă normală şi curată, îi face pe oameni să reconsidere valorile satului. Întoarcerea la sat e inevitabilă, dacă vrei să te întorci la curăţia bucatelor şi a vieţii. Aşadar, modernitatea, de la un punct încolo, este chiar în beneficiul satului, şi aici mă refer la drumuri mai bune şi condiţii mai bune de trai. Chiar şi internetul poate să fie un argument în favoarea satului, pentru că oferă informaţii rapide, de unde oamenii învaţă, până la urmă, că întoarcerea la sat e o alegere bună. Oamenii nu mai sunt tentaţi să plece, când văd că au drumuri, au subvenţii şi îşi pot face un trai în satul lor, alături de familiile lor.
- Am aflat că faceţi slujbă de Înviere şi în curtea Muzeului Satului din Sibiu, la una dintre superbele biserici vechi. Cum este această sărbătoare prăznuită, totuşi, într-un muzeu?
- Sunt plăcut surprins să văd că an de an numărul credincioşilor care vin la bisericuţa din muzeu creşte. Majoritatea lor sunt îmbrăcaţi ţărăneşte, vin cu ouă roşii, vin aşa cum se venea odată la bisericuţa din sat. Spre uimirea mea, la muzeu vin şi foarte mulţi tineri. Sigur că se bucură şi de muzeul nostru, se plimbă şi zăbovesc prin curtea câte unei case ţărăneşti, dar în principal, toţi vin la slujba bisericuţei noastre şi stau până la sfârşitul ei! E un moment de vis, să vezi toţi oamenii aceştia printre casele vechi ale muzeului, mergând la biserică. La plecare, când se termină slujba, luminile Învierii se răspândesc pe uliţele muzeului şi este impresionant cum acea bucurie luminoasă se răspândeşte la început printre casele vechi şi apoi către oraş. Chiar dacă nu toţi acceptă aceste tradiţii, este un lucru mare că aceşti tineri sunt generaţia care vine după noi. Pare ceva insular, dar vedeţi, aşa se creează noi teritorii, cu insule care devin apoi peninsule şi în cele din urmă se unesc cu continentul.
"Ţăranii ştiau că Dumnezeu este în toate"
- Marile realizări ale României consider că s-au făcut în primul rând datorită unei credinţe foarte puternice. Cum zicea cineva - "o căruţă de ţărani a ţinut în şah trei imperii". Ceea ce le-a dat putere acelor ţărani a fost credinţa. Prin credinţă şi-au păstrat ţăranii, şi tradiţiile, şi pământul, şi demnitatea. Prin credinţă au putut să reziste şi invaziei otomane, şi celei slave, iar acum şi invaziei modernităţii occidentale, cu toată superficialitatea ei. Asta, pentru că ţăranii ştiau că Dumnezeu este în toate. Iar acum românii îşi dau seama că sunt o naţiune cu valori profunde, cu resurse incredibile, cu o istorie de care pot să fie mândri, şi că este păcat ca toate acestea să nu fie puse în slujba sufletului. Pentru că atunci când sufletul este luminat, oamenii muncesc, gândesc şi trăiesc altfel. De-asta eu cred că România este pe un drum din ce în ce mai plin de lumină. Această sărbătoare este una a Învierii noastre sufleteşti şi a Învierii noastre ca popor, indiferent dacă locuim la sat sau la oraş, pentru că avem aceeaşi credinţă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
