"Satele sunt pline de oaspeți"
- Funcția de director al Muzeului Astra din Sibiu vă recomandă drept bun cunoscător al tradiției românești de ieri și de azi. Ce dovedesc cercetările de teren? Paștele se mai celebrează ca o sărbătoare religioasă sau a devenit doar un prilej de vacanță și festin?
- În momentul de față, pot să spun că sărbătoarea Învierii Domnului a început să redevină ceea ce era odată în satul românesc. Simt că oamenii sunt mult mai conectați la ceea ce înseamnă în mod profund sărbătoarea pascală. De câte ori merg în zona Târnavelor sau a Apusenilor, de unde sunt eu, văd că lumea vine la biserică, și în fiecare an, numărul lor e tot mai mare. Și tot mai mulți sunt cei ce vin îmbrăcați în haine populare, ceea ce dă un aspect aparte Învierii. E o reîntoarcere minunată la valorile satului. Uitați de pildă ce se întâmplă aici, lângă noi, în Mărginimea Sibiului! Satele sunt pline de oameni veniți de la oraș, care vor să își petreacă sărbătorile împreună cu ciobanii de acolo. Și asta nu este doar pentru petrecere și vacanță, la mijloc este dorința lor de a-și redescoperi rădăcinile și identitatea națională. Oamenii din Mărginime, cu care avem programe comune la muzeu, ne povestesc bucuroși despre faptul că satele sunt pline de oaspeți care merg la slujba de Înviere de la biserica satului. Același lucru pot să îl spun și despre comunitățile în care merg pentru documentare, indiferent că se află în Deltă, Banat, Maramureș sau Bucovina. Peste tot curg râuri de oameni către biserici și nu oricum ci, așa cum v-am zis, îmbrăcați toți în straie țărănești.
"Tinerii curăță iarăși grădinile și dau pomii cu var"
- La dvs., în Apuseni, se mai simte emoția Paștelui?
- La mine, în Blăjeni, deja de Florii și în Săptămâna Mare a fost mare afluență de oameni la biserică. Mulți s-au întors special din străinătate, pentru aceste sărbători, mulți vin de la oraș la sat, pentru că simt că lucrurile se întâmplă aici într-un mod mai autentic. Să știți că în urmă cu câțiva ani, nu era deloc așa. Această întoarcere către lumea satului a luat un avânt extraordinar în ultimii 5-6 ani. Este un fenomen care pe mine mă bucură nespus și care nu ar trebui să treacă neobservat, pentru că asta spune foarte mult despre români. Această întoarcere la valorile vechi și la tradiție este un semn foarte important. În zona mea natală nu mai poartă toate femeile iile populare, de multe ori ele sunt schimbate ușor, dar faptul important este că oamenii vin să se bucure în biserică și în sat de această Înviere a Domnului, ei înșiși fiind în felul acesta parte a unei învieri spirituale. Sunt foarte mulți tineri între 30 și 40 de ani, și chiar dacă au fost deconectați de la viața spirituală străveche, din cauza modernității, ceva esențial a rămas în ei și iată-i că fac și lucruri simple, care sunt parte din așteptarea Sfintelor Paști: curață grădinile, dau pomii cu var, își aranjează casele moștenite de la părinți și de la bunici. Învierea Domnului are această putere de a ne pune într-o înnoire spirituală dar și într-o reașezare a lucrurilor simple ce ne înconjoară în viață.
"Oamenii mai cred că natura participă la sărbătoarea pascală"
- În afară de tradiția creștină, s-au păstrat și obiceiuri străvechi legate de această sărbătoare?
- Da, s-au păstrat și obiceiuri precreștine. Și asta nu neapărat pentru că biserica le-a acceptat, ci pentru că, pur și simplu, au continuat firesc să existe împreună. Uitați-vă pe porțile bisericilor de lemn, unde încă mai vedem încrustate imagini cu colț de lup, copita caprei sau motivul fierăstrăului. Toate acestea sunt simboluri străvechi, cu funcție de protecție, care le aduceau oamenilor certitudinea că sunt protejați de rău. Țăranii încă mai cred că întreaga natură participă la sărbătoarea Pascală, că pădurea, animalele și câmpurile simt noaptea de Înviere ca pe o noapte a renașterii și a speranței. În această privință civilizația montană are mult mai multe elemente păstrate decât alte zone și asta se poate vedea peste tot în Europa, nu doar la noi. La fel este în Alpi, în Scandinavia sau în Carpați.
- Oamenii se întorc la sat și la tradiții doar de sărbători, sau credeți că asistăm, în momentul de față, la o revenire către repere valorice și clare cerute de lumea alunecoasă în care trăim?
- Este, în general, o mișcare impresionantă a oamenilor către zona rurală și dacă vă uitați pe statistici, numai anul trecut, peste o sută de mii de români s-au mutat de la oraș la țară! Ăsta e un lucru extraordinar care îi face și pe cei de la țară să își reconsidere părerea în legătură cu tradițiile la care vor să renunțe, reflex aș zice datorat mai degrabă perioadei comuniste și falselor valori democratice de astăzi, care au fost impuse cu forța și au dus la o degradare a vieții rurale. În ultimii ani în țară, peste tot, constat o stagnare a depopulării și o repopulare a satelor cu oameni care vin și pun accentul tocmai pe valorile care trebuie păstrate, făcându-i și pe localnici să le păstreze. Chiar și această tendință cu mâncare bio și eco, cu viață normală și curată, îi face pe oameni să reconsidere valorile satului. Întoarcerea la sat e inevitabilă, dacă vrei să te întorci la curăția bucatelor și a vieții. Așadar, modernitatea, de la un punct încolo, este chiar în beneficiul satului, și aici mă refer la drumuri mai bune și condiții mai bune de trai. Chiar și internetul poate să fie un argument în favoarea satului, pentru că oferă informații rapide, de unde oamenii învață, până la urmă, că întoarcerea la sat e o alegere bună. Oamenii nu mai sunt tentați să plece, când văd că au drumuri, au subvenții și își pot face un trai în satul lor, alături de familiile lor.
- Am aflat că faceți slujbă de Înviere și în curtea Muzeului Satului din Sibiu, la una dintre superbele biserici vechi. Cum este această sărbătoare prăznuită, totuși, într-un muzeu?
- Sunt plăcut surprins să văd că an de an numărul credincioșilor care vin la bisericuța din muzeu crește. Majoritatea lor sunt îmbrăcați țărănește, vin cu ouă roșii, vin așa cum se venea odată la bisericuța din sat. Spre uimirea mea, la muzeu vin și foarte mulți tineri. Sigur că se bucură și de muzeul nostru, se plimbă și zăbovesc prin curtea câte unei case țărănești, dar în principal, toți vin la slujba bisericuței noastre și stau până la sfârșitul ei! E un moment de vis, să vezi toți oamenii aceștia printre casele vechi ale muzeului, mergând la biserică. La plecare, când se termină slujba, luminile Învierii se răspândesc pe ulițele muzeului și este impresionant cum acea bucurie luminoasă se răspândește la început printre casele vechi și apoi către oraș. Chiar dacă nu toți acceptă aceste tradiții, este un lucru mare că acești tineri sunt generația care vine după noi. Pare ceva insular, dar vedeți, așa se creează noi teritorii, cu insule care devin apoi peninsule și în cele din urmă se unesc cu continentul.
"Țăranii știau că Dumnezeu este în toate"
- Dumneavoastră sunteți și teolog. Oare credința are și ea un cuvânt de spus în această întoarcere a românilor către rădăcini?
- Marile realizări ale României consider că s-au făcut în primul rând datorită unei credințe foarte puternice. Cum zicea cineva - "o căruță de țărani a ținut în șah trei imperii". Ceea ce le-a dat putere acelor țărani a fost credința. Prin credință și-au păstrat țăranii, și tradițiile, și pământul, și demnitatea. Prin credință au putut să reziste și invaziei otomane, și celei slave, iar acum și invaziei modernității occidentale, cu toată superficialitatea ei. Asta, pentru că țăranii știau că Dumnezeu este în toate. Iar acum românii își dau seama că sunt o națiune cu valori profunde, cu resurse incredibile, cu o istorie de care pot să fie mândri, și că este păcat ca toate acestea să nu fie puse în slujba sufletului. Pentru că atunci când sufletul este luminat, oamenii muncesc, gândesc și trăiesc altfel. De-asta eu cred că România este pe un drum din ce în ce mai plin de lumină. Această sărbătoare este una a Învierii noastre sufletești și a Învierii noastre ca popor, indiferent dacă locuim la sat sau la oraș, pentru că avem aceeași credință.