Atunci când nu vezi, nu ai cum să admiri frumuseţea unei flori, dar îi poţi simţi parfumul şi poţi înţelege că frumuseţea are diverse forme de exprimare, doar să ai puterea să o înţelegi.
Atunci când nu ai simţit niciodată iubirea, atunci când nu ştii ce înseamnă să fii iubit, atunci când nimănui nu îi pasă de tine, de viaţa ta, totul e pustiu.
Atunci când toată viaţa eşti doar o simplă monedă de schimb, nu poţi şti ce înseamnă să vrei să trăieşti, nu poţi să ştii că viaţa înseamnă să simţi că ai în piept o inimă care poate bate pentru cineva. Dar dacă acea inimă nu înseamnă nimic pentru nimeni, ce rost mai are să ne naştem pe acest pământ?
Uneori sperăm zi după zi că poate mâine va fi mai bine, că poate vom putea înţelege vreodată ce înseamnă fericirea... Dar ajungem în acel moment, când orice speranţă nu mai are sens, când îţi dai seama cu durere că TOTUL a trecut, că viaţa ta nu mai are nimic important să îţi ofere şi când simţi că, de fapt, eşti doar o povară, un gând urât pentru toţi cei din jur, pentru că nu mai poţi fi util, pentru că efectiv nu mai ai nicio valoare...
Unii oameni poate iubesc banii, alţii poate florile, alţii poate băutura, alţii poate cărţile, alţii poate că iubesc să îi facă fericiţi pe cei de lângă ei... Bine ar fi! Pentru cei mai mulţi dintre noi, fericirea înseamnă bani sau vile, sau maşini, sau concedii în Dubai, în vreme ce fericirea de a vedea un zâmbet cald pe figura fiinţei dragi începe să facă parte din amintiri.
Dumnezeu ne dă viaţă şi ne ajută să trecem peste dureri imense, dar atunci când, pur şi simplu, nu le mai poţi depăşi, când nu mai poţi face acel pas peste prăpastie, ce rost mai are totul? Să vrei să trăieşti doar ca să speri că poate cuiva îi va fi milă şi te va ajuta cu o bucată de pâine? Poate azi, poate mâine, te va ajuta cineva, dar poate că poimâine nu va mai fi nimeni care să înţeleagă că, deşi nu mai ceri ajutorul, nu înseamnă că nu exişti.
Să vă ajute Bunul Dumnezeu!
FLORIN N. - Bucureşti