Atunci când nu vezi, nu ai cum să admiri frumusețea unei flori, dar îi poți simți parfumul și poți înțelege că frumusețea are diverse forme de exprimare, doar să ai puterea să o înțelegi.
Atunci când nu ai simțit niciodată iubirea, atunci când nu știi ce înseamnă să fii iubit, atunci când nimănui nu îi pasă de tine, de viața ta, totul e pustiu.
Atunci când toată viața ești doar o simplă monedă de schimb, nu poți ști ce înseamnă să vrei să trăiești, nu poți să știi că viața înseamnă să simți că ai în piept o inimă care poate bate pentru cineva. Dar dacă acea inimă nu înseamnă nimic pentru nimeni, ce rost mai are să ne naștem pe acest pământ?
Uneori sperăm zi după zi că poate mâine va fi mai bine, că poate vom putea înțelege vreodată ce înseamnă fericirea... Dar ajungem în acel moment, când orice speranță nu mai are sens, când îți dai seama cu durere că TOTUL a trecut, că viața ta nu mai are nimic important să îți ofere și când simți că, de fapt, ești doar o povară, un gând urât pentru toți cei din jur, pentru că nu mai poți fi util, pentru că efectiv nu mai ai nicio valoare...
Unii oameni poate iubesc banii, alții poate florile, alții poate băutura, alții poate cărțile, alții poate că iubesc să îi facă fericiți pe cei de lângă ei... Bine ar fi! Pentru cei mai mulți dintre noi, fericirea înseamnă bani sau vile, sau mașini, sau concedii în Dubai, în vreme ce fericirea de a vedea un zâmbet cald pe figura ființei dragi începe să facă parte din amintiri.
Dumnezeu ne dă viață și ne ajută să trecem peste dureri imense, dar atunci când, pur și simplu, nu le mai poți depăși, când nu mai poți face acel pas peste prăpastie, ce rost mai are totul? Să vrei să trăiești doar ca să speri că poate cuiva îi va fi milă și te va ajuta cu o bucată de pâine? Poate azi, poate mâine, te va ajuta cineva, dar poate că poimâine nu va mai fi nimeni care să înțeleagă că, deși nu mai ceri ajutorul, nu înseamnă că nu exiști.
Să vă ajute Bunul Dumnezeu!
FLORIN N. - București