Cei care au rămas pe baricadele luptei împotriva urmașilor vechiului sistem comunist au fost imediat luați drept "băsiști". Au ieșit și ei din scenă, scârbiți sau doar obosiți, unul câte unul, odată cu schimbarea de "direcție" a ziarelor pe la care mai contribuiau cu câte un articol. Locul vocilor critice și implicate a fost imediat luat de tot felul de "analiști" și "comentatori" cu simbrie, de oportuniștii din partide și de garda pretoriană pe care președintele PSD a pus-o în jurul guvernului Dăncilă. Așa s-a născut gălăgia asta fără pic de noimă, care-și zice "politică" și care ne-a făcut pe mulți să închidem televizoarele sau să mutăm telecomanda pe canalele de sport, care măcar nu-ți bruiază mintea! Dar capul vârât în nisip, ca struțul, nu doar că nu ajută, dar este de-a dreptul periculos. Așa se face că atacul deșănțat al PSD-ului împotriva sistemului de justiție din România și spaima tot mai întemeiată legată de riscurile alunecării spre autocrație au scos, alături de zecile de mii de oameni care au umplut bulevardele și piețele, tot mai mulți și mai vocali intelectuali și artiști, scriitori, plasticieni, oameni din departamentele de creație ale marilor agenții, până la actori tineri sau consacrați. Fără să fie, cele mai multe dintre ele, înregimentate politic, vedetele din zona culturală au simțit că e momentul să coboare din turnurile de fildeș și să facă un pas în față, să-și facă auzite vocile, să pledeze pentru valorile democratice pentru care s-a murit și s-a luptat în 1989 și în 1990. Chiar acolo, în fața treptelor Naționalului bucureștean, în Piața Universității, kilometrul 0 al democrației de acum trei decenii, actorii Teatrului au ieșit, zilele trecute, să protesteze in corpore, împotriva derapajelor din justiție puse la cale de ministrul Tudorel Toader. O scenă a străzii, într-un gest de rară emoție, provocat de prezența marilor actori Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț. Ținând la piept o placardă cu "Toader demisia", titanul scenei și al filmului românesc a spus: "De frica închisorii, iau justiția în brațe și o schimbă cum vor ei, ca să poată să nu facă închisoare. Sper ca lucrurile să nu rămână așa. E cazul să protestăm, să dovedim că ne dăm seama de acțiunile lor și nu suntem de acord, asta ar fi singura speranță, ca toată lumea să-și spună cuvântul în legătură cu ce se întâmplă", a spus, de pe treptele Naționalului, Victor Rebengiuc. "Ce se întâmplă în țară în zilele astea, în anii ăștia, este ceva rușinos. Eu nu vreau să fiu condusă de un asemenea guvern, nu vreau un asemenea prim-ministru, vreau să mă reprezinte oameni de frunte ai acestei țări, tinerii capabili, nu ei", a spus, la rândul ei, marea actriță Mariana Mihuț.
Nu o dată li s-a reproșat oamenilor de cultură că închid ochii la ce se petrece prin țară, pentru a nu "jena" autoritățile, care au, câteodată, un ban de împărțit pentru spectacolele itinerante, fără de care actorii de azi, cu lefurile lor mizerabile, nu ar putea trăi.
Ieșirea în stradă a actorilor este un semn de redresare a societății. O mare speranță de însănătoșire morală, de reafirmare a intelectualilor, ca "luminători" ai poporului. Iar "strada", scena nemulțumirii față de mizeria guvernării, își capătă, iarăși, vocea intransigentă și dură, pe care și-o pierduse după Mineriadele din 1990...