"Cu scurt timp înainte de nuntă, mi-a spus că s-a îndrăgostit de o altă femeie"
Îmi îndeplinisem alături de o prietenă visul de a călători în India. Când m-am întors, Marius mi-a mărturisit că a cunoscut la o petrecere o altă femeie. Sună ciudat, dar la început nici nu am luat informaţia prea în serios. Are emoţii înainte de căsătorie, mă gândeam. Eram deja de 13 ani împreună şi voiam să ne căsătorim, în sfârşit, la primăvară. Rezervaserăm camere într-un hotel grozav, de la munte, iar prietenii noştri aveau deja data nunţii marcată în calendar. Dar Marius mi-a spus, privindu-mă în ochi, fără să clipească, că sentimentele pentru femeia cealaltă au schimbat totul. N-am vrut să cred. Până la urmă l-am târât după mine la o terapeută de cupluri, iar acolo a devenit clar că el era deja de mai multă vreme nefericit. Au curs multe lacrimi, şi de o parte, şi de alta, şi m-am bucurat că, totuşi, a fost de acord să luptăm pentru iubirea noastră. Părea şi el speriat şi surprins de ceea ce i se întâmpla. Spunea că este un fel de vrajă. Chiar şi atunci când Marius a anulat data nunţii, pentru că intervalul scurt rămas exercita o presiune prea mare asupra noastră, încă mai speram că ne vom trezi într-o dimineaţă şi vom începe să râdem de tot ce ni se întâmpla. Ba şi mai mult, Marius a început o nouă terapie, de data asta de unul singur, sperând să înţeleagă ce i se întâmplă şi să redevină cel care a fost. N-a reuşit. La o lună după data la care ne programaserăm iniţial nunta, s-a despărţit definitiv de mine. Spre surprinderea mea, nu m-am gândit să mă sinucid, aşa cum se întâmplă în romanele siropoase. Când relaţia s-a sfârşit, a fost aproape ca o eliberare, simţeam că am oxigen. Oscilasem zece luni între speranţă şi disperare, eram bântuită de insomnii şi mă simţeam aproape ca un zombi. Totuşi, n-am luat-o pe drumul cel bun. La sfatul unei prietene, m-am înscris pe nu ştiu câte site-uri matrimoniale şi am început imediat să întâlnesc bărbaţi. Unii dintre ei erau complet idioţi, alţii prea grăbiţi să se însoare pe loc. Am fost extrem de scârbită, şi de ei, şi de graba mea, care mă înjosea, dar acest proces mi-a făcut totuşi bine. Jelisem destul după iubirea pentru Marius. M-aş bucura mult dacă m-ar ajuta cineva să înţeleg ce s-a întâmplat.
O îngheţată pe din două
Când am început, după naşterea celui de-al doilea copil, să-mi reiau cursurile la şcoala de asistente, situaţia a escaladat. Este drept că-mi venea oarecum în întâmpinare din punct de vedere financiar, dar îmi cerea în schimb să trec toate cheltuielile pe liste făcute de el la calculator. Mi s-a părut atât de umilitor, încât am ignorat complet oferta şi am preferat să împrumut bani de la părinţii mei, pentru a-mi plăti şcoala. Atmosfera a devenit tot mai încărcată, el îmi reproşa că trăiesc pe spinarea lui. Şi, înainte de toate, considera că studiile mele sunt o trăsnaie.
Cu casa de la ţară s-a întâmplat la fel. Găsisem una aproape de Bucureşti, cu curte şi cu grădină, copiilor le plăcuse la nebunie, dar el s-a opus, pe motiv că nu-şi permite să plătească benzina, deşi drumurile din Bucureşti costau mai mult. Atunci am clacat. De faţă cu copiii şi proprietarii, am ţipat la el, întrebându-l cum îşi permite să-mi hotărască viaţa ca unui rob.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
