Programul de guvernare a celui mai populist partid al României conţine, în fapt, un singur obiectiv concret: scăparea liderului său, Liviu Dragnea, de dosarele penale în care este urmărit şi "albirea" cazierului său, maculat cu o condamnare în cazul "Referendumul". Puţine partide politice din lume se pot lăuda cu o asemenea preocupare centrală, capabilă să le absoarbă întreaga energie, să le caracterizeze toate manifestările. PSD-ul s-a definit, la începuturile sale post-comuniste, drept un partid de stânga, cu proiecte socializante, de redistribuire echitabilă a avuţiei naţionale şi a rezultatelor fructificării ei în contextul revenirii ţării la economia concurenţială, de piaţă. S-a scris mult despre "păcatul originar" al naşterii sale, prin preluarea structurilor organizaţionale ale fostului PCR. Mediile independente au descris, cu dovezi irefutabile, modul în care liderii săi din momentul începuturilor au iniţiat (şi au finalizat) "marele jaf naţional", prin privatizarea activelor economiei de stat. "Tranziţia" i-a îmbogăţit pe unii dintre ei şi le-a deschis altora apetitul pentru drenarea, prin orice mijloace, spre propriile buzunare, a banului public. Sub faldurile discursului de stânga, în ciuda ideologiei socialiste vânturate, destui reprezentanţi ai grupării au practicat un "capitalism de cumetrie", s-au îmbogăţit fără nicio limită pe seama a ceea ce comunismul definea sibilinic drept "averea tuturor". Acţiunea, descrisă pe larg de presa ultimelor decenii, ar fi continuat "sălbatic" dacă, în contextul istoric dat, România nu ar fi fost, practic, obligată să adere la organizaţiile internaţionale care îi garantau, în cea mai fermă manieră, statalitatea şi integritatea teritorială, adică NATO şi UE. Intrarea în aceste cluburi selecte - la care românii aspirau din întreaga lor fiinţă - a presupus acceptarea unor norme şi reglementări proprii acestora, inclusiv adecvarea structurilor funcţionale ale statului la principiile statului de drept. Pentru "elita" PSD-istă şi clientela sa, aderarea la NATO şi UE a reprezentat un "sacrificiu", o limitare a arbitrariului în gestionarea treburilor ţării. Moştenitori ai tradiţiilor conspiraţioniste ale comuniştilor, liderii PSD au crezut că "vor juca" Occidentul cu o democraţie "originală", de vitrină. Separaţia puterilor în stat şi afirmarea independenţei Justiţiei le-a afectat grav interesele şi i-a îndemnat la "strângerea rândurilor", pentru că o renunţare la "obiceiurile" dobândite sub comunism, la însuşirea nereglementată a "uzufructului" economiei naţionale era, pentru ei, de neconceput.
După "victoria" la parlamentarele din iarna lui 2016, PSD-ul a căutat, sub masca democraţiei, să schimbe legislaţia juridică în domeniu, mai ales că liderul lui, Liviu Dragnea, era deja o "victimă" a acesteia. Dragnea, a cărui ascensiune la şefia PSD a fost surprinsă pe larg de media independentă, nu putea concepe ca puterea proaspăt dobândită să nu fie exercitată direct de el, să nu îi aparţină nominal. Numirea unor premieri-fantomă, a unor miniştri-marionetă, nu a avut alt scop decât să-i deschidă calea spre asumarea pe faţă a puterii totale în stat, după o albire completă a situaţiei sale juridice. Celebra OUG 13 a fost produsul acestei grabe a şefului suprem de a se bucura de "onorurile" poziţiei de conducător al României. Blocarea atacului la independenţa Justiţiei de ridicarea societăţii civile, de reacţiile celorlalte instituţii ale statului şi în urma presiunilor din partea organizaţiilor internaţionale, NATO şi UE, dar şi spaimele responsabile ale interpuşilor (prim-miniştrii Grindeanu şi Tudose), repede dislocaţi din funcţii, l-au îndemnat să aleagă "calea parlamentară", mai lentă, dar - aparent - mai democratică, a modificării sistemului judiciar. Dragnea a eliminat toate "uneltele neascultătoare", impunând la guvern, dar şi la şefia comisiilor parlamentare de resort, slugi absolut fidele, teleghidate pe "sarcină", chiar dacă ignoranţa lor în domeniu este vădită. "Tăticul" a fost dispus să sacrifice toate interesele ţării, lăsându-le pe mână parazitarea nepotistă a administraţiei statului, utilizarea liberă, în folos propriu, a resurselor materiale ale naţiunii, cu singura condiţie a susţinerii lui până la capăt. "Camarila" ştie că o eventuală cădere a lui Dragnea înseamnă şi sfârşitul dominaţiei ei nelimitate. Pe rând, Iordache, Nicolicea, Nicolae etc., ajutaţi de "tovarăşul de drum", Tudorel Toader, s-au întrecut în a găsi "creator" modalităţi de "salvare a onoarei" şefului, de asigurare a imunităţii acestuia. "Amnistia şi graţierea", care eliberează mii de infractori, adevărate pericole sociale, este ultima soluţie prin care Dragnea "îşi va redobândi demnitatea".
2018 a devenit, în statul român, anul Dragnea. Toată lumea vede acum, fără nicio pavăză, că bătălia politică a ţării se dă pentru "tătic". Promisiunile generoase dinaintea alegerilor, "marile proiecte pentru ţară" s-au volatilizat, creşterea economică, asigurată de guvernele anterioare şi de banii trimişi în ţară de milioanele de români din diaspora, funcţionând deja în gol. Guvernul "robotului" Dăncilă a ajuns la fundul sacului, chiar şi împrumuturile de pe piaţa bancară, din care se plătesc pensiile şi salariile "mărite", realizându-se tot mai greu. Grupul organizat al lui Dragnea a înţeles că, dacă acum nu reuşeşte "asaltul final" asupra Justiţiei, şandramaua se prăbuşeşte. Degeaba a supus (aproape) toate instituţiile statului - de la CCR, la DNA, degeaba a ignorat - cu preţul blamării ţării în afară - recomandările şi atenţionările UE şi ale partenerilor strategici, dacă poporul nu îl mai vrea, dacă românii nu mai pot fi convinşi că guvernarea PSD-istă le aduce binele. PSD-ul a scăzut în sondaje sub 20%, chiar şi membrii de rând realizând că "partidul" nu-i mai reprezintă. Vineri, 7 decembrie a.c., preşedintele Iohannis a ieşit din inerţia lui exasperantă, arătând că PSD-ul, condus de un "infractor", conform intereselor lui egoiste, nu mai este un partid care "să negocieze politic", ci o gaşcă ce guvernează, printr-un executiv de interpuşi şi marionete, ţara. 2018 a fost, din perspectivă istorică, "anul Centenarului". Din dorinţa lui de mărire, bazat pe laşitatea slugarnică a grupului său, Dragnea l-a confiscat. Românii nu vor uita niciodată cum le-a maculat sărbătoarea.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
