Selecţia "Formula AS"

* Aldous Huxley, "Călătoria unui sceptic în jurul lumii. India, Birmania, Ma­laya, Japonia, China, America", tra­ducere şi note de Daniela Rogobete, Ed. Polirom (tel. 0232/21.74.40), 278 p.

Vă propun ca, în iarna asta, să evadaţi din stre­sul de toată ziua însoţindu-l pe Aldous Huxley în această călătorie din 1925-26. Vă garantez o ex­pe­rienţă specială. Mai mult decât însemnări de voiaj, cartea e antrenantă şi plină de idei încă actuale, unele bune a fi promovate, altele, ca şi atunci, duse în derizoriu ca nişte prostii ce erau şi mai sunt. Amuzant şi mereu surprinzător, ghidul nostru ne teleportează în urmă cu peste nouă decenii, în perioada când, timp de un an, a străbătut zonele exotice enun­ţate în subtitlu pentru a vedea la faţa (şi în pro­funzimile) locului adevărul despre unitatea în diversitate a ome­nirii. Huxley avea atunci 32 de ani şi o cul­tură enciclopedică, dobândită nu doar la Eton şi Oxford, ci şi în familia sa cu in­te­lec­tuali de vârf pe mai multe generaţii: savanţi na­turalişti (fra­tele lui, Julian, a primit chiar Pre­miul Nobel pentru biologie), iluştri clasicişti, scri­itori. Încă nu îi apăruse bestseller-ul "Punct contrapunct" (1928) şi nici celebra şi mult citata până azi distopie pre­mo­nitorie "Minunata lume nouă" (1932), ci doar câ­teva volume de poezii, unul de povestiri şi ro­ma­nul satiric "Galben de crom" (tradus anul trecut, tot de Daniela Ro­gobete, în seria de autor de la Polirom). Trebuie spus că scriitorul britanic ce a adus la modă romanul de idei cu intrigi contra­punc­tice şi variaţiuni te­matice mustind de ironie a fost foarte citit în secolul tre­cut, inclusiv la noi, un­de aproape nu exista bi­blio­tecă particulară în care să nu-i găseşti cel puţin un titlu. Cărţile i-au fost tra­duse şi reeditate şi în tim­pul comunismului, sub aco­perirea că erau "o critică a societăţii capitaliste", iar atitudinea lui pacifistă şi umanitaristă con­ve­nea aparatului ideologic. (Se eluda totuşi ultima parte a vieţii lui Huxley, când pleda pentru reconcilierea iubirii mistice cu aceea profană şi experimenta droguri tari care să-i "deschidă por­ţile percepţiei".) Ei bine, tot parcursul lui ideatic ulterior, până la moartea din 1963, se vede răsărind şi cristalizându-se în acest jurnal de că­lătorie plin de paradoxuri şi umor, de jubilaţii şi maliţii, de rafinament artistic şi observaţii telurice, de înţelepciuni filosofice şi plăceri fri­vole. Tânărul burghez liberal se anga­jează şi în ple­doarii umanitare, ecologiste, compară socie­tatea occidentală cu pri­mitivismul şi sărăcia per­petuate anume în co­lonii. Fie că merge cu va­po­rul, tre­nul, automobilul sau în tră­suri, pe elefant, cu ric­şa, Huxley nu e niciodată un tu­rist pe căi bătătorite. E un cerce­tător care vrea să înţeleagă prin experienţă directă secretele altor civilizaţii, credinţele reflectate în modul de viaţă. Ochiul de pro­zator atent la oameni în mediul lor natural şi social ob­servă de­talii şi scene semnificative, consemnează ritua­luri, bizarerii, schiţează por­trete, şi textul se umple de culori, forme, gus­turi, melodii, arome. De viaţă. Descrie iscusit peisaje, arhitecturi, personaje care-l trimit spre referinţe culturale clasice şi moderne, spre comparaţii subtile. Curiozitatea lui, pasiunea pentru insolit, atracţia faţă de mistica orientală îl fac pe scepticul raţionalist să-şi ajusteze ideile cu care pornise la drum sau să-şi fortifice unele dintre vechile convingeri. Între care cea mai apăsată e că perfecţionarea unei societăţi nu se poate face decât prin perfecţionarea individului, educat pentru libertate şi democraţie.