Vă propun ca, în iarna asta, să evadați din stresul de toată ziua însoțindu-l pe Aldous Huxley în această călătorie din 1925-26. Vă garantez o experiență specială. Mai mult decât însemnări de voiaj, cartea e antrenantă și plină de idei încă actuale, unele bune a fi promovate, altele, ca și atunci, duse în derizoriu ca niște prostii ce erau și mai sunt. Amuzant și mereu surprinzător, ghidul nostru ne teleportează în urmă cu peste nouă decenii, în perioada când, timp de un an, a străbătut zonele exotice enunțate în subtitlu pentru a vedea la fața (și în profunzimile) locului adevărul despre unitatea în diversitate a omenirii. Huxley avea atunci 32 de ani și o cultură enciclopedică, dobândită nu doar la Eton și Oxford, ci și în familia sa cu intelectuali de vârf pe mai multe generații: savanți naturaliști (fratele lui, Julian, a primit chiar Premiul Nobel pentru biologie), iluștri clasiciști, scriitori. Încă nu îi apăruse bestseller-ul "Punct contrapunct" (1928) și nici celebra și mult citata până azi distopie premonitorie "Minunata lume nouă" (1932), ci doar câteva volume de poezii, unul de povestiri și romanul satiric "Galben de crom" (tradus anul trecut, tot de Daniela Rogobete, în seria de autor de la Polirom). Trebuie spus că scriitorul britanic ce a adus la modă romanul de idei cu intrigi contrapunctice și variațiuni tematice mustind de ironie a fost foarte citit în secolul trecut, inclusiv la noi, unde aproape nu exista bibliotecă particulară în care să nu-i găsești cel puțin un titlu. Cărțile i-au fost traduse și reeditate și în timpul comunismului, sub acoperirea că erau "o critică a societății capitaliste", iar atitudinea lui pacifistă și umanitaristă convenea aparatului ideologic. (Se eluda totuși ultima parte a vieții lui Huxley, când pleda pentru reconcilierea iubirii mistice cu aceea profană și experimenta droguri tari care să-i "deschidă porțile percepției".) Ei bine, tot parcursul lui ideatic ulterior, până la moartea din 1963, se vede răsărind și cristalizându-se în acest jurnal de călătorie plin de paradoxuri și umor, de jubilații și maliții, de rafinament artistic și observații telurice, de înțelepciuni filosofice și plăceri frivole. Tânărul burghez liberal se angajează și în pledoarii umanitare, ecologiste, compară societatea occidentală cu primitivismul și sărăcia perpetuate anume în colonii. Fie că merge cu vaporul, trenul, automobilul sau în trăsuri, pe elefant, cu ricșa, Huxley nu e niciodată un turist pe căi bătătorite. E un cercetător care vrea să înțeleagă prin experiență directă secretele altor civilizații, credințele reflectate în modul de viață. Ochiul de prozator atent la oameni în mediul lor natural și social observă detalii și scene semnificative, consemnează ritualuri, bizarerii, schițează portrete, și textul se umple de culori, forme, gusturi, melodii, arome. De viață. Descrie iscusit peisaje, arhitecturi, personaje care-l trimit spre referințe culturale clasice și moderne, spre comparații subtile. Curiozitatea lui, pasiunea pentru insolit, atracția față de mistica orientală îl fac pe scepticul raționalist să-și ajusteze ideile cu care pornise la drum sau să-și fortifice unele dintre vechile convingeri. Între care cea mai apăsată e că perfecționarea unei societăți nu se poate face decât prin perfecționarea individului, educat pentru libertate și democrație.