- Sabotat din interiorul propriului partid, de către cei pe care i-a sancţionat pentru că i-au ameninţat atotputernicia, Liviu Dragnea va avea tot mai stringent nevoie de sprijinul UDMR, mai ales după ce scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor i s-a clătinat serios săptămâna trecută. Lipsit de scrupule, el ar fi dispus să cedeze oricăror solicitări ale UDMR, chiar şi celor pe care majoritatea etnicilor români le-ar considera abuzive. Să nu uităm că a impus deja crearea prin lege a Liceului teologic maghiar din Târgu Mureş, în dispreţul justiţiei şi al CCR, şi că a fost de acord cu toate prevederile din Codul Administrativ, dorite de UDMR. Noroc că acest Cod a fost declarat în totalitate neconstituţional. Şi nu uitaţi că tot PSD a tăcut mâlc când UDMR, anticipând dificultăţile domnului Dragnea, a lansat un proiect de lege cu revendicări maximale în folosul său şi al clientelei sale. Doar chestionat de ziarişti, a reuşit Liviu Dragnea să bagatelizeze proiectul UDMR. Ştim însă că liderul PSD acţionează adesea altfel decât promite public, iar afinităţile sale cu guvernul iliberal al lui Viktor Orban, care controlează UDMR, sunt deja binecunoscute. Nici Liviu Dragnea, nici vreun alt lider PSD sau ALDE, nu au obiectat când guvernul Orban a finanţat cu milioane de euro cluburi sportive din Ţinutul Secuiesc, când miniştrii săi au luat la rost România pentru modul în care alege să-şi exploateze gazul metan sau când au refuzat invitaţiile la recepţia de Ziua Naţională a României. Şi nici un psd-ist nu a obiectat faţă de directivele pe care Viktor Orban le dă liderilor maghiari din România, prin reprezentantul său personal, pentru chestiunea autonomiei maghiarilor din ţările vecine. Politica iliberală şi antieuropeană a lui Viktor Orban este lăudată de psd-işti, pentru care, de altfel, interesul personal sau de grup are prioritate faţă de interesul naţional. Aşadar, orice negociere este posibilă, atâta vreme cât interesele partidului o cer.
- Cu ce speranţe putem intra în anul 2019, din punct de vedere politic?
- Asistăm deja la consolidarea unei opoziţii de tip nou, reprezentată de USR şi RO+, partidul lui Dacian Cioloş. Ambele cresc în sondaje, au poziţii publice corecte, susţin o campanie pentru îndepărtarea penalilor din funcţiile publice şi pregătesc politici publice coerente. Evoluţia USR şi a RO+ va obliga PNL să acţioneze mai convingător ca partid de opoziţie, dacă nu vrea să piardă teren masiv. Ultimele sondaje arată că partidul stagnează, deşi PSD scade masiv în popularitate. Cu alte cuvinte, PNL nu este în stare să profite de degringolada partidului lui Dragnea, poate pentru că, o parte a lui mai este încă tributară USL. Nu ştim încă dacă PNL are resurse să se reinventeze, dar vedem că poziţia lui Ludovic Orban în partid şi în viaţa publică este tot mai slabă. Cu toate acestea, PNL a început să facă deja o opoziţie mai activă şi mai eficientă în Parlament. Marele test al partidelor va veni în mai, la alegerile europarlamentare, şi nu putem decât să nădăjduim că scrutinul european va consfinţi închegarea unui început de alianţă a opoziţiei. Alt reper al anului ce vine este reprezentat de alegerile prezidenţiale din noiembrie, care îl vor obliga pe Klaus Iohannis să fie tot mai activ politic şi mai ferm în opoziţia sa faţă de PSD, pentru a se profila ca singurul politician capabil să ţină piept "ciumei roşii". De altfel, şeful statului şi-a intrat deja în rol şi nu ezită să sancţioneze dur guvernul Dragnea-Dăncilă. Războiul politic va continua aproape sigur şi în 2019, ceea ce, dacă domnul Iohannis menţine presiunea, l-ar putea arunca în corzi pe Liviu Dragnea, căci orice ştirbire a autorităţii sale va fi un stimulent pentru adversarii săi din partid şi va şubrezi PSD. Revocarea lui Dragnea din funcţia de preşedinte al Camerei nu mai este, aşadar, o imposibilitate. Deşi nu putem fi siguri că scăpăm de dezastrul ordonanţei pentru amnistierea şi graţierea corupţilor, totuşi, privind în perspectivă, cred că deriva din PSD, activarea opoziţiei parlamentare, consolidarea unei alianţe USR-RO+ şi ieşirea la luptă a lui Klaus Iohannis ne îndreptăţesc să fim mai încrezători în 2019 decât am fost în 2018.