- Sabotat din interiorul propriului partid, de către cei pe care i-a sancționat pentru că i-au amenințat atotputernicia, Liviu Dragnea va avea tot mai stringent nevoie de sprijinul UDMR, mai ales după ce scaunul de președinte al Camerei Deputaților i s-a clătinat serios săptămâna trecută. Lipsit de scrupule, el ar fi dispus să cedeze oricăror solicitări ale UDMR, chiar și celor pe care majoritatea etnicilor români le-ar considera abuzive. Să nu uităm că a impus deja crearea prin lege a Liceului teologic maghiar din Târgu Mureș, în disprețul justiției și al CCR, și că a fost de acord cu toate prevederile din Codul Administrativ, dorite de UDMR. Noroc că acest Cod a fost declarat în totalitate neconstituțional. Și nu uitați că tot PSD a tăcut mâlc când UDMR, anticipând dificultățile domnului Dragnea, a lansat un proiect de lege cu revendicări maximale în folosul său și al clientelei sale. Doar chestionat de ziariști, a reușit Liviu Dragnea să bagatelizeze proiectul UDMR. Știm însă că liderul PSD acționează adesea altfel decât promite public, iar afinitățile sale cu guvernul iliberal al lui Viktor Orban, care controlează UDMR, sunt deja binecunoscute. Nici Liviu Dragnea, nici vreun alt lider PSD sau ALDE, nu au obiectat când guvernul Orban a finanțat cu milioane de euro cluburi sportive din Ținutul Secuiesc, când miniștrii săi au luat la rost România pentru modul în care alege să-și exploateze gazul metan sau când au refuzat invitațiile la recepția de Ziua Națională a României. Și nici un psd-ist nu a obiectat față de directivele pe care Viktor Orban le dă liderilor maghiari din România, prin reprezentantul său personal, pentru chestiunea autonomiei maghiarilor din țările vecine. Politica iliberală și antieuropeană a lui Viktor Orban este lăudată de psd-iști, pentru care, de altfel, interesul personal sau de grup are prioritate față de interesul național. Așadar, orice negociere este posibilă, atâta vreme cât interesele partidului o cer.
- Cu ce speranțe putem intra în anul 2019, din punct de vedere politic?
- Asistăm deja la consolidarea unei opoziții de tip nou, reprezentată de USR și RO+, partidul lui Dacian Cioloș. Ambele cresc în sondaje, au poziții publice corecte, susțin o campanie pentru îndepărtarea penalilor din funcțiile publice și pregătesc politici publice coerente. Evoluția USR și a RO+ va obliga PNL să acționeze mai convingător ca partid de opoziție, dacă nu vrea să piardă teren masiv. Ultimele sondaje arată că partidul stagnează, deși PSD scade masiv în popularitate. Cu alte cuvinte, PNL nu este în stare să profite de degringolada partidului lui Dragnea, poate pentru că, o parte a lui mai este încă tributară USL. Nu știm încă dacă PNL are resurse să se reinventeze, dar vedem că poziția lui Ludovic Orban în partid și în viața publică este tot mai slabă. Cu toate acestea, PNL a început să facă deja o opoziție mai activă și mai eficientă în Parlament. Marele test al partidelor va veni în mai, la alegerile europarlamentare, și nu putem decât să nădăjduim că scrutinul european va consfinți închegarea unui început de alianță a opoziției. Alt reper al anului ce vine este reprezentat de alegerile prezidențiale din noiembrie, care îl vor obliga pe Klaus Iohannis să fie tot mai activ politic și mai ferm în opoziția sa față de PSD, pentru a se profila ca singurul politician capabil să țină piept "ciumei roșii". De altfel, șeful statului și-a intrat deja în rol și nu ezită să sancționeze dur guvernul Dragnea-Dăncilă. Războiul politic va continua aproape sigur și în 2019, ceea ce, dacă domnul Iohannis menține presiunea, l-ar putea arunca în corzi pe Liviu Dragnea, căci orice știrbire a autorității sale va fi un stimulent pentru adversarii săi din partid și va șubrezi PSD. Revocarea lui Dragnea din funcția de președinte al Camerei nu mai este, așadar, o imposibilitate. Deși nu putem fi siguri că scăpăm de dezastrul ordonanței pentru amnistierea și grațierea corupților, totuși, privind în perspectivă, cred că deriva din PSD, activarea opoziției parlamentare, consolidarea unei alianțe USR-RO+ și ieșirea la luptă a lui Klaus Iohannis ne îndreptățesc să fim mai încrezători în 2019 decât am fost în 2018.