Într-o bună zi, un student la regie din Chişinău, căutând locuri de filmare prin sate, a intrat de curiozitate într-o casă abandonată. Pe podea se aflau câteva zeci de vechi negative fotografice. Când s-a întors peste un timp, pe jos se găseau şi mai multe. A ridicat privirea şi a înţeles că ele cad din pod. S-a urcat, s-a uitat şi a găsit o fabuloasă comoară. Lumea fotografiei contemporane se află în epoca unor astfel de descoperiri senzaţionale: apar valize cu clişee făcute de soldaţi în vechi războaie, mape sigilate cu lucrări neştiute ale unor mari fotografi, munca de-o viaţă a unor pasionaţi care au vrut să rămână în anonimat. Cel mai celebru caz este al dădacei din Chicago, Vivian Maier, care este astăzi considerată una dintre marile figuri ale fotografiei secolului XX, deşi în timpul vieţii nu a publicat nici o fotografie şi nu a ştiut nimeni de ea. În România, arhiva de studio a lui Costică Acsinte, fotograf profesionist din Slobozia, a stârnit multe valuri. Descoperirea din Basarabia poate fi considerată, şi ea, un eveniment internaţional de prim rang. Neştiut, cu o pasiune ce i-a învins sărăcia, ţăranul Zaharia Cuşnir a fotografiat crâncenii ani 50-60, lăsându-ne, peste timp, nepreţuite dovezi de epocă. Dacă personajele lui Costică Acsinte stau hipnotizate în faţa aparatului fotografului de la oraş, basarabenii lui Zaharia Cuşnir sunt bucuroşi să fie traşi în poză şi fotografiile mustesc de viaţă.
"Săpat pământ îngheţat"
NICOLAE POJOGA
"Un fotograf atins de geniu"
- Nu erau fotografii! Victor Găluşca, student în ultimul an al Academiei de Arte din Chişinău, a venit cu un pachet mare cu negative 6 x 6 cm (vreo patru mii la număr) pe care le-a găsit într-o casă abandonată din comuna Roşietici, situată pe cursul de mijloc al râului Răut. Pentru mine a fost ceea ce numim un şoc, sub toate aspectele. Am rămas mut faţă în faţă cu un tezaur nesperat de negative (format mediu pe deasupra!) având pe ele imagini dintr-o epocă "oarbă" a istoriografiei locale, epoca "Războiului Rece", timp în care nu se fotografia. În niciun fel! Cenzură, sărăcie, propagandă sovietică. Am rămas uluit la ce se vedea pe negativele aflate într-o stare avansată de degradare: scene din viaţa de zi cu zi a unei comunităţi relativ închise, toate realizate de un fotograf atins de geniu, la cel mai înalt nivel posibil al documentarului. Îmi pot permite să spun asta, sunt profesor de fotografie generală la Catedra Multimedia! Tot ce am văzut pe negativele lui Zaharia Cuşnir reprezintă o realitate secretă, pe care o observasem şi eu cu ochii mei de copil din acele timpuri, realitate ştearsă, radiată în mod diavolesc de cenzură şi propaganda atotputernică a regimului sovietic. Fără pic de ezitare, am lăsat deoparte toate câte se aflau pe capul meu, ore, cursuri, seminare, proiecte, şi am început munca de restaurare, conservare şi documentare a acestui tezaur, de o incontestabilă valoare universală. Doi ani au trecut ca două zile. Doi ani, răstimp în care, împreună cu Victor Găluşca şi regizorul de filme documentare Elena Donciu, am pus la punct colecţia de circa 4000 de negative: spălare, prescanare, scanare dimensiuni mari, descriere, numerotare etc.
- Cum au decurs cercetările pentru aflarea personalităţii şi arhivei lui Cuşnir?
- V-aţi explicat ce l-a îndemnat să fotografieze pe Zaharia?
- Ce impresii aţi primit de la cei ce au văzut expoziţia şi albumul?
- Indiferenţă şi răceală "sus", mare entuziasm "jos", printre "ai noştri". De, se mai întâmplă! Nu ne pierdem speranţa în ideea de includere a colecţiei lui Zaharia Cuşnir în patrimoniul naţional, dar şi cel universal. Locul său este printre cei mari şi foarte mari.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
