STELA DĂNILĂ (TVR MOLDOVA) - "Nu sunt actriță. Toate știrile trec prin mine"

Un antidot la propaganda rusească

- Ești unul dintre ziariștii de marcă din Ba­sarabia, prezentatoarea Telejurnalului de la TVR Moldova. Datorită transmisiilor asigurate de posturile TVR 3 și TVR Internațional, ai de­ve­nit cunoscută atât românilor de acasă, cât și ce­lor care tră­iesc în alte țări. În ur­ma ex­perienței acumulate pâ­nă în prezent, poți face o selecție a su­biectelor care-i im­pre­sio­nea­ză în mod special pe ba­­sa­ra­beni?

- Să știi că salut cu mare mândrie în fiecare seară românii de pe ambele maluri ale Pru­tului, pe TVR Moldova și TVR 3. Mă bucur că zilnic reușim să oferim telespectatorilor noștri un produs comun de calitate, eliminând astfel granițele in­formaționale din­­tre noi. În plus, "Telejurnalul" pe care îl prezint e un stil care mi se potrivește. Pot fi sinceră cu cei care mă privesc, astfel că merg acasă cu inima împăcată. Ce știri îi inte­resează în mod special pe basarabeni? Cele care le arată via­ța și realitatea așa cum e ea: cu pro­bleme, dar neapărat și cu bucurii. Un alt aspect pentru care basa­rabenii își dau tot interesul și în care își pun toată speranța e orientarea geo­poli­tică a acestui petec de pământ aflat mereu în­tr-o dile­mă majoră. Iar aici, vreau să cred că emi­siunile noastre, ceea ce facem noi la TVR Mol­do­va, au o pondere însem­nată. Re­venirea postu­lui nostru de televiziune în arealul mediatic, după șapte ani de lipsă a infor­mațiilor din Ro­mânia (din 2008, vreme de șapte ani, preluările de la TVR nu au mai existat, au fost interzise), repre­zintă nu doar apropierea celor do­uă maluri de Prut, dar și un anti­dot la pro­paganda rusească. Dar pe lângă va­lorile ro­mânești, Te­lejurnalul de la TVR Moldova vine să promoveze și valorile europene. Acesta e obiec­tivul nostru comun, pe care îl transpunem în toate știrile, fie ele de ordin politic, extern, social sau economic. Ne dorim ca toți cetă­țenii să fie la curent cu informații de peste Prut, dar și din spațiul european. Rolul meu, în cadrul Telejur­na­lu­lui, nu e doar de prezen­tatoare: mă im­plic în conținut, realizez re­portaje sau cam­panii, vreau să înțeleg bine mai întâi eu o infor­ma­ție, înainte să le-o "pun pe masă" oa­menilor.

"În spațiul basarabean, TVR Moldova e percepută ca televiziunea intelectualității"

- Audiențele sunt pe măsura muncii și a așteptărilor voastre?

- Noi ne măsurăm audiențele după numărul de oameni care ne recunosc pe stradă, după nu­mă­rul de soluții pe care le oferim telespectatorilor și după impactul campaniilor pe care le realizăm împreună cu colegii noștri. TVR Moldova e per­cepută ca televiziunea intelectualității, în spa­țiul basarabean, iar re­ac­țiile celor care ne pri­vesc ne motivează să ne facem în continuare munca la fel de corect și de o­nest.

- Totuși, câtă în­cre­dere au basarabenii în televiziune, în gene­ral?

- Dacă e să ne uităm pe sondaje, atunci peste 90% dintre basarabeni se uită la televizor, iar cei mai mulți preferă canalele de știri. Cu încrederea însă... Asta e o altă temă de discuție, iar aici ci­fre­le arată total diferit. Cu regret o spun, dar fiecare al treilea basarabean nu are încredere în nicio sursă media, iar dacă sunt rugați să numească instituțiile care, în opinia lor, manipulează, mass-media se află pe locul doi, după politicieni.

- Deci, nu s-ar putea spune că profesia ta, de știrist, se bucură de respectul meritat...

- În general, lumea percepe presa ca un ins­trument politic. Mai e mult de lucrat la capi­tolul independență și echidistanță, iar războiul infor­mațional și propaganda rusească, pe această fi­lieră, sunt printre sarcinile la care țara noastră ră­mâne încă restantă. Totuși, dacă mă întrebi cum mă simt eu, ca știrist, atunci cred că am marele noroc să-mi fac meseria împăcată. După un jurnal de o oră, să ieși din studio știind că ai fost sinceră cu telespectatorii... Ei bine, pentru un jurnalist, asta e ceva! La fel, sunt fericită că n-am fost niciodată privită doar ca un chip frumos, care citește știri. Am o licență și un mas­terat în domeniu, vin din presa scrisă, încerc să mă auto­depășesc zilnic și nu am privit niciodată rolul de prezentatoare ca un trofeu. Asta e o muncă pe care trebuie s-o faci cu dedicație și cu foarte mul­tă responsabilitate. Iată credința mea!

"Azi, ne mai desparte doar o vamă"

- Fiindcă am în față un jurnalist, nu pot să nu te întreb: ca om călătorind de o parte și de alta a Prutului, crezi că putem avea o speranță reală legată de unirea dintre Basarabia și România?

- Eu cred și simt și văd că, în multe privințe, noi am realizat această Unire: prin diverse pro­iecte culturale, prin înfrățiri de județe, prin faptul că Ro­mânia e partenerul eco­no­mic numă­rul unu al Repu­blicii Mol­dova. Uite, chiar ieri s-a mai fă­cut un pas în această di­rec­ție: anularea taxelor de roaming! Ceea ce apropie și mai mult cele două maluri de Prut. Apoi să nu uităm că basarabenii n-au nevoie de viză ca să intre în România și asta datorită regimului libe­ra­lizat de vize, dar și faptului că peste un milion de mol­doveni au cetățenie română. Așadar, azi ne mai desparte doar o vamă, pe care români ca mine trebuie s-o treacă pentru a merge de acasă - tot acasă! Știi, de-asta eu mereu aleg să zbor, atunci când trec Prutul: pentru că așa nu simt acest hotar. Pentru părinții mei, de pildă, e o umi­lință să li se ceară actele la control atunci când merg la ei acasă, în România, după ce și-au re­dobândit cetățenia, în urma unei extrem de lungi așteptări, după șapte ani de drum bătut pe la Consulatul României. Și azi, când basarabenii pot merge în statele mem­bre UE cu pașaportul biometric, redobândirea cetățeniei românești se face doar dintr-un spirit național și patriotic. Asta, pentru mine, înseamnă Unirea!

"Mi-e drag fiecare colț de Chișinău"

- Chișinăul este un oraș superb, plin de parcuri și de verdeață. Cum arată când vine toamna?

- Toamna în Chișinău e profundă și foarte colorată. Eu mereu am zis că trebuie să ne mândrim cu acest anotimp, care transformă și cea mai tristă și mai goală uliță într-un tablou de poveste. Însă se întâmplă să mai și sărim peste toamnă: de la soare puternic, să ne trezim cu o frumusețe de iarnă. Uite, chiar acum suntem în­tr-o zi ploioasă de noiembrie, cu un splendid covor de frunze afară, dar cu -2 grade și chiar cu niște fulgi care se lipesc de geam. E tare neho­tărâtă toamna în Moldova. Cel mai mult îmi place să o admir de la balconul casei mele, care dă spre o pădure. De la etajul 7, pare atât de nea­tin­să și de coaptă!

- Simți Chișinăul ca fiind "locul tău"?

- Pentru mine, Chișinău înseamnă acasă. E locul unde mi-e drag fiecare colț și unde mă întorc mereu, pentru că aici mi-s rădăcinile și părinții. Cât de bine m-aș simți într-o vacanță, mereu mă cuprinde dorul de Chișinău! Chișinăul e un oraș cu de toate: are și elemente noi, mo­der­ne, și amprenta trecutului. E o capitală cu multe fețe, care se deosebesc de la un cartier la altul. Există un Chi­șinău românesc, cu vechi biserici și spitale, cu Aleea Clasicilor și cu clă­direa Sfatului Ță­rii, unde s-a sem­nat ac­tul Unirii, în 1918. E­xistă însă și un Chi­șinău care a ră­­mas prins în tre­cut, cu renumitele "hruș­­­ciovci", clădiri vechi, cu 5 etaje, din anii 60 ai seco­lului tre­cut, în care aparta­mentele erau acor­date gratis, pe tim­pul liderului so­vie­tic Nikita Hruș­ciov. Și, nu în ulti­mul rând, trebuie să po­menesc și cele mai frumoase clă­diri de aici: Sala cu Or­gă și Muzeul de Ar­tă, ca­re au fost rea­duse la viață cu spri­jinul financiar al Ro­mâ­niei. După ani de re­novări, cele două bijuterii arhi­tec­­tu­rale sunt o ma­re mân­drie pentru noi, chișinăuienii.

"Nu sunt actriță, toate știrile trec prin mine"

- O să te întreb acum despre greul meseriei pe care o faci, despre știrile, nu totdeauna feri­ci­te și luminoase pe care le transmiți. Cum scapi de greul lor, cum îți păstrezi echilibrul?

- Ai dreptate, de la știri, viața nu arată întot­deauna roz, deși noi, la TVR Moldova, încercăm să promovăm cât mai multe lucruri frumoase. Totuși, un reportaj dureros nu are cum să mă lase rece. Nu sunt actriță și toate știrile le trec prin mine! Cea mai mare parte a zilei o petrec la bi­rou: e un loc unde mă simt bine, pentru că avem o echipă superbă, muncim în regim alert, când e cazul, sau ne răsfățăm cu o pauză relaxantă de ceai cu bomboane Bucuria. (râde) Puținul timp liber încerc să-l petrec cu cei dragi și să fac lu­cruri care mă împlinesc. Am învățat să am grijă de universul meu interior, să-l feresc de energiile negative, de oamenii și sentimentele expirate. Pentru asta, un rol aparte îl au cărțile și călăto­riile - nu aș putea trăi fără niciuna dintre ele. Ci­tesc zilnic: am obiceiul de a începe câte 3-4 cărți în același timp și mi le rânduiesc în funcție de stare. Ador autobiografiile, operele inspirate din întâmplări reale sau lecturile motivaționale, deși sunt momente când îmi place să mă cufund și într-un roman de dragoste și să-l trăiesc intens. Cărțile și călătoriile îmi dau aceleași senzații - ambele mă poartă prin locuri noi și mă îmbogățesc spiritual. Apoi, un loc de frunte în casa și în viața mea îl are pisoiul meu, Oskar, un British roșcat, de un an și jumătate. E, la propriu, un premiu "Oscar", de care mă bucur în fiecare seară, când vin acasă obosită. În genere, toată lumea care mă cunoaște știe că iubesc enorm animalele: fac voluntariat pe la aziluri, am mereu în portbagajul mașinii hrană pentru pisici și câini și, neapărat, mă opresc de câteva ori pe zi, când zăresc vreun suflet amărât pe drum. Dar asta nu înseamnă că nu iubesc și oamenii. Sunt o empatică și mă doare suferința oricărei ființe vii. Încerc să fac bine ori de câte ori am ocazia. De câțiva ani, sunt am­ba­sadoarea copiilor cu autism din Republica Mol­dova - e un titlu pe care l-am primit după ce am organizat mai multe acțiuni de caritate pentru acești micuți. De fapt, asta m-a făcut să fiu și mai responsabilă. Recent am realizat, la TVR Mol­dova, o campa­nie, "Dife­riți, dar la fel", care a izvorât tot din do­rința de a promova egalitatea și lecțiile de viață pe care ni le oferă zil­nic oamenii de lân­gă noi.

- Decembrie, cu alaiul lui de săr­bă­tori, se apropie cu pași repezi. Te bucuri de sărbăto­rile ier­nii?

- Cred cu tărie că sărbătorile de iar­nă n-au vârstă. E o perioadă ma­gică, pe care o tră­im alături de fa­milie și care ne în­vață într-adevăr să fim mai buni. În­cerc în fiecare an să nu exclud ni­ciun ele­ment care face at­mos­fera spe­­cială: bra­dul cu luminițe, darurile, filmele și muzica de sărbă­toa­re, vinul fiert cu aro­mă de scorțișoară și, desigur, Moș Cră­ciun, chiar dacă marea de­zamă­gire a copilăriei mele a fost ziua în care am văzut-o pe mama lăsându-mi cadouri sub brad. Ne-am înțeles, eu și fratele meu, să nu dormim toată noap­tea, ca să-l vedem în carne și oase pe Moș Crăciun. Așa am și făcut, doar că, în locul Moșului, am zărit-o pe mama, iar atunci a fost momentul adevărului. Știi, cu anii, înțelegem că tot ce e mai scump nu se cum­­pără și nu încape sub brad. Tot ce ne dorim este ca ființele dragi să ne fie sănă­toase și să ne apu­ce sărbătorile împreună. Magia acestor zile stă în noi, de fapt. Acesta e momentul pentru a ierta și a uita toate deza­mă­girile, pentru a oferi îmbră­țișări, iubi­re și speranță.

(Foto: Arhiva personală - 5)