23 de milioane de oameni au murit până la armistiţiu, alte zeci de milioane în anii care au urmat, mai cu seamă din pricina apariţiei bolşevismului în Europa. După Serbia, care a pierdut aproape un sfert din populaţie, România a plătit cel mai scump tribut - aproape 9% din populaţie, nu mai vorbim despre românii căzuţi victime luptând pentru Imperiul Austro-Ungar! Peste tot în lume - din Franţa până în Africa de Sud, de la Washington până la Canberra - momentul centenar a fost comemorat cu mare pioşenie, neîmblânziţii duşmani de acum 100 de ani, Germania şi Franţa, şi-au plâns eroii împreună, englezii au emoţionat din nou mapamondul, purtând cu mândrie cocardele în formă de maci, florile care au răsărit primele pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. La Bucureşti, mai nimic! Câteva bulevarde blocate pentru o depunere de coroane şi vreo defilare despre care nu s-a anunţat nimic. Suntem prea ocupaţi cu decorarea bulevardelor şi pieţelor pentru sărbătorile de Crăciun (pe Aviatorilor au apărut nişte aranjamente electrice în formă de avioane, gata parcă să se prăvale peste maşinile blocate în trafic!) suntem prea prinşi în războiul fratricid din PSD (Firea şi Dragnea), suntem prea prinşi cu siluirea justiţiei, ca să ne mai pese şi de amintirea celor peste 600.000 de victime ale Primului Război Mondial! Sigur că avem o zi a eroilor, sigur că ne vom gândi la sacrificiul lor şi de 1 Decembrie, dar Marea Unire e mai degrabă un moment de optimism, un moment festiv, pe când 100 de ani de la încetarea unui mare război se împlinesc o dată în istorie. Era, poate, un bun prilej de meditaţie la greşelile trecutului, căci mulţi dintre morţii Primului Război Mondial puteau fi salvaţi, dacă eram mai bine organizaţi pe vremea aceea, câteva bătălii pierdute de armata noastră (vezi dezastrul de la Turtucaia) puteau fi câştigate, dacă nu funcţiona şi pe atunci sistemul de pile şi relaţii, inclusiv la vârful armatei etc. Era un moment numai bun de reflecţie, dar n-a fost, până la urmă, decât încă un moment istoric peste care am trecut cu nonşalanţă, fără să învăţăm nimic.
Am copiat, în aceşti ultimi 30 de ani, toate prostiile, folositoare şi, mai ales, nefolositoare, din Occident, de la Sfântul Valentin la Halloween, dar o sărbătoare sobră şi frumoasă, precum cea de 11 noiembrie, de Ziua Armistiţiului, o sărbătoare cu adevărat emoţionantă peste tot în Vest, nu am copiat! Dacă nu e cu un pic de kitsch şi cu ceva rost de profit, parcă nu ni se potriveşte. Am devenit comozi şi consumerişti, nu ne mai arde să-i cinstim pe bieţii soldaţi care, acum 100 de ani, înfruntau iarna şi gloanţele prin mocirla tranşeelor ca să ne fie nouă bine azi...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
