23 de milioane de oameni au murit până la armistițiu, alte zeci de milioane în anii care au urmat, mai cu seamă din pricina apariției bolșevismului în Europa. După Serbia, care a pierdut aproape un sfert din populație, România a plătit cel mai scump tribut - aproape 9% din populație, nu mai vorbim despre românii căzuți victime luptând pentru Imperiul Austro-Ungar! Peste tot în lume - din Franța până în Africa de Sud, de la Washington până la Canberra - momentul centenar a fost comemorat cu mare pioșenie, neîmblânziții dușmani de acum 100 de ani, Germania și Franța, și-au plâns eroii împreună, englezii au emoționat din nou mapamondul, purtând cu mândrie cocardele în formă de maci, florile care au răsărit primele pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. La București, mai nimic! Câteva bulevarde blocate pentru o depunere de coroane și vreo defilare despre care nu s-a anunțat nimic. Suntem prea ocupați cu decorarea bulevardelor și piețelor pentru sărbătorile de Crăciun (pe Aviatorilor au apărut niște aranjamente electrice în formă de avioane, gata parcă să se prăvale peste mașinile blocate în trafic!) suntem prea prinși în războiul fratricid din PSD (Firea și Dragnea), suntem prea prinși cu siluirea justiției, ca să ne mai pese și de amintirea celor peste 600.000 de victime ale Primului Război Mondial! Sigur că avem o zi a eroilor, sigur că ne vom gândi la sacrificiul lor și de 1 Decembrie, dar Marea Unire e mai degrabă un moment de optimism, un moment festiv, pe când 100 de ani de la încetarea unui mare război se împlinesc o dată în istorie. Era, poate, un bun prilej de meditație la greșelile trecutului, căci mulți dintre morții Primului Război Mondial puteau fi salvați, dacă eram mai bine organizați pe vremea aceea, câteva bătălii pierdute de armata noastră (vezi dezastrul de la Turtucaia) puteau fi câștigate, dacă nu funcționa și pe atunci sistemul de pile și relații, inclusiv la vârful armatei etc. Era un moment numai bun de reflecție, dar n-a fost, până la urmă, decât încă un moment istoric peste care am trecut cu nonșalanță, fără să învățăm nimic.
Am copiat, în acești ultimi 30 de ani, toate prostiile, folositoare și, mai ales, nefolositoare, din Occident, de la Sfântul Valentin la Halloween, dar o sărbătoare sobră și frumoasă, precum cea de 11 noiembrie, de Ziua Armistițiului, o sărbătoare cu adevărat emoționantă peste tot în Vest, nu am copiat! Dacă nu e cu un pic de kitsch și cu ceva rost de profit, parcă nu ni se potrivește. Am devenit comozi și consumeriști, nu ne mai arde să-i cinstim pe bieții soldați care, acum 100 de ani, înfruntau iarna și gloanțele prin mocirla tranșeelor ca să ne fie nouă bine azi...