Chiar la pagina "Spectator" din acest număr al revistei, publicăm o listă impresionantă cu numele principalelor personalităţi făptuitoare ale Marelui Vis românesc: o adevărată magmă fierbinte a istoriei. În minţile şi sufletele unor Maniu, Vaida-Voievod sau Pop de Băseşti, regăsim plânsul şi tragediile suferite în secole de românii transilvăveni aflaţi sub ocupaţie străină. Ei par a fi adunat, de-a lungul unui întreg mileniu, tot ce-a fost mai frumos şi mai bun în fiinţa naţională. În bietul Ardeal ocupat, tradiţiile româneşti au rămas intacte, cântecele şi dansurile naţionale n-au încetat să răsune, limba românească a fost transformată în icoană. Nu-i de mirare că, în 1918, când a răsărit şi pentru români soarele, neamul românesc al Ardealului era neatins. Unindu-se cu Pământul strămoşesc, cu nobilul regat român, românii ardelenii au hotărât ştergerea pentru vecie a "veacurilor de avânt zdrobit şi de speranţe împiedecate" (N.Iorga).
Şi ce avem astăzi, după o sută de ani săvârşiţi de la Marea Unire, după un centenar de regăsire naţională? O ţară aflată la coada Comunităţii Europene, măcinată de o mizerie politică poleită cu vorbe mari şi minciuni, o ţară condusă de lideri obsedaţi de cătuşe, o Românie oprită să-şi poată pune în frunte, oameni merituoşi. După o sută de ani, nume domneşti, nume de regi şi regine, rămase ca nişte lumini în istorie, au ajuns a fi înlocuite de indivizi imorali şi needucaţi, scoşi de la periferia societăţii. Amărâte clipe ne-au fost date spre vieţuire! În loc să şteargă ruşinea comunistă, punând la loc demnitatea interbelică a României Mari, mulţi dintre politicienii actuali poartă culoarea roşie în triumf. În 1918, românii şi liderii lor au fost "un popor vrednic de mari acte istorice". În 2018, românii sunt dispreţuiţi, izolaţi, plecaţi cu milioanele în lume, după o pâine mai albă, în vreme ce liderii lor politici fură de rup, siluesc justiţia, promovează corupţia la nivel de însuşire naţională, sfidează Europa cu obrăznicia şi primitivismul lor. În 1918, politicienii români au pus bazele unui stat modern! După o sută de ani, temeliile lui sunt gata să se prăbuşească. De-acum înainte, doar Dumnezeu ne mai poate ajuta.