Şi de câteva spitale noi, moderne, în care să nu mai moară oamenii cu zile, răpuşi de infecţiile intraspitaliceşti. Nevoi mari sunt, desigur, şi în Educaţie, şi în alte multe domenii, dar parcă cele legate de infrastructură şi de sănătate sunt nu doar stringente, ci şi cât se poate de palpabile. Ai făcut un spital, rămâne acolo pentru posteritate, ai făcut o autostradă sau un pod sau un metrou - rămân şi ele, nu doar pentru generaţia actuală de votanţi care au îndrăznit să creadă în promisiunile tale electorale, rămân pentru multe generaţii, că tot e momentul în care ne lăudăm cu realizările înaintaşilor noştri. Pus în oglindă cu faptele de atunci, dezastrul de azi este strigător la cer! România interbelică s-a ridicat - dincolo de sloganul liberal - prin ea însăşi, după un război dureros, cu uriaşe pierderi umane şi materiale. România de azi, de un deceniu în Uniunea Europeană, nu e în stare să se ridice la standardele occidentale în domenii de investiţii publice, nici împinsă de la spate de UE! Nici banii, nici vorbele de ocară care vin de la Bruxelles nu mişcă un muşchi pe feţele miniştrilor şi parlamentarilor puterii.
Cu autostrăzile ne-am lămurit deja! Merg în ritm de melc, stăm cu anii, după nişte amărâte de loturi, de câte 15-20 de kilometri, care să conecteze prin Ardeal bucăţi începute încă înainte de intrarea noastră în Europa. De calea ferată ce să mai zicem, austriecii vor băga de anul viitor un tren Viena - Cluj, care va face, pe o distanţă incomparabil mai mare, tot 10 ore, cât face trenul de la Cluj la Bucureşti. Cu toate astea, CFR tocmai se laudă cu două vagoane noi, deşi necesarul minim ar fi de câteva sute... Iar ultima lovitură vine din domeniul sănătăţii. Doamna ministru a Fondurilor Europene, Rovana Plumb, tocmai ne-a explicat, senină, "etapizarea" sine die a construcţiei celor trei spitale regionale (Cluj, Iaşi şi Craiova). UE se angajase să dea 150 de milioane de euro dintr-un total de 600 de milioane, dar partea română nu a fost în stare, din 2014 încoace, să termine măcar studiile de fezabilitate. Lucrurile stau la fel ca în 2015, cum le-a lăsat Guvernul Cioloş, singurul care a avansat serios în acest domeniu, găsind terenurile pentru construcţie şi pregătind studiile preliminare. 18 luni mai târziu, suntem în acelaşi punct, iar spitalele vor aştepta mult după 2021. Un nou eşec major al guvernării PSD-ALDE, în urma căreia se va alege praful, după 4 ani de zile. Nimic în afară de nişte majorări de pensii şi salarii din pix, care sfidează ţinta de deficit de 3% şi sunt înghiţite, oricum, peste noapte de o inflaţie imposibil de stăpânit. Un litru de lapte costa 2,5 lei anul trecut, iar acum, acelaşi lapte e peste 5 lei la hypermarket, salamul pe care acum un an dădeam puţin peste 6 lei, acum e puţin sub 12 lei. Culmea, nici măcar "atenţiile" din spitale nu au scăzut după toate creşterile salariale. Iar spitalele sunt cele pe care le ştim, că altele noi nu apucăm în guvernarea asta...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
