Și de câteva spitale noi, moderne, în care să nu mai moară oamenii cu zile, răpuși de infecțiile intraspitalicești. Nevoi mari sunt, desigur, și în Educație, și în alte multe domenii, dar parcă cele legate de infrastructură și de sănătate sunt nu doar stringente, ci și cât se poate de palpabile. Ai făcut un spital, rămâne acolo pentru posteritate, ai făcut o autostradă sau un pod sau un metrou - rămân și ele, nu doar pentru generația actuală de votanți care au îndrăznit să creadă în promisiunile tale electorale, rămân pentru multe generații, că tot e momentul în care ne lăudăm cu realizările înaintașilor noștri. Pus în oglindă cu faptele de atunci, dezastrul de azi este strigător la cer! România interbelică s-a ridicat - dincolo de sloganul liberal - prin ea însăși, după un război dureros, cu uriașe pierderi umane și materiale. România de azi, de un deceniu în Uniunea Europeană, nu e în stare să se ridice la standardele occidentale în domenii de investiții publice, nici împinsă de la spate de UE! Nici banii, nici vorbele de ocară care vin de la Bruxelles nu mișcă un mușchi pe fețele miniștrilor și parlamentarilor puterii.
Cu autostrăzile ne-am lămurit deja! Merg în ritm de melc, stăm cu anii, după niște amărâte de loturi, de câte 15-20 de kilometri, care să conecteze prin Ardeal bucăți începute încă înainte de intrarea noastră în Europa. De calea ferată ce să mai zicem, austriecii vor băga de anul viitor un tren Viena - Cluj, care va face, pe o distanță incomparabil mai mare, tot 10 ore, cât face trenul de la Cluj la București. Cu toate astea, CFR tocmai se laudă cu două vagoane noi, deși necesarul minim ar fi de câteva sute... Iar ultima lovitură vine din domeniul sănătății. Doamna ministru a Fondurilor Europene, Rovana Plumb, tocmai ne-a explicat, senină, "etapizarea" sine die a construcției celor trei spitale regionale (Cluj, Iași și Craiova). UE se angajase să dea 150 de milioane de euro dintr-un total de 600 de milioane, dar partea română nu a fost în stare, din 2014 încoace, să termine măcar studiile de fezabilitate. Lucrurile stau la fel ca în 2015, cum le-a lăsat Guvernul Cioloș, singurul care a avansat serios în acest domeniu, găsind terenurile pentru construcție și pregătind studiile preliminare. 18 luni mai târziu, suntem în același punct, iar spitalele vor aștepta mult după 2021. Un nou eșec major al guvernării PSD-ALDE, în urma căreia se va alege praful, după 4 ani de zile. Nimic în afară de niște majorări de pensii și salarii din pix, care sfidează ținta de deficit de 3% și sunt înghițite, oricum, peste noapte de o inflație imposibil de stăpânit. Un litru de lapte costa 2,5 lei anul trecut, iar acum, același lapte e peste 5 lei la hypermarket, salamul pe care acum un an dădeam puțin peste 6 lei, acum e puțin sub 12 lei. Culmea, nici măcar "atențiile" din spitale nu au scăzut după toate creșterile salariale. Iar spitalele sunt cele pe care le știm, că altele noi nu apucăm în guvernarea asta...