Cistita interstiţială este o afecţiune inflamatorie cronică a vezicii urinare. Cauzele acestei afecţiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Se presupune că sunt implicaţi factori predispozanţi ca şi terenul genetic şi sexul feminin (această afecţiune este mult mai frecventă la femei). De multe ori această afecţiune se confundă cu o infecţie urinară, dar tratamentul cu antibiotice nu are niciun efect, dimpotrivă, poate chiar agrava manifestările bolii. La bărbaţi se mai poate confunda cu o afecţiune a prostatei. Din cauza acestor aspecte diagnosticarea acestei afecţiuni nu este uşoară. Sunt situaţii în care diagnosticul se pune după câţiva ani de la debutul manifestărilor. Printre cauzele presupuse ale acestei afecţiuni se numără şi afecţiuni imunologice cum ar fi reacţii alergice sau reacţii autoimune. Infecţiile repetate în sfera urogenitală, în special cu candida, se numără de asemenea printre posibilele cauze. La adulţi, vezica urinară are capacitatea de a se destinde până la momentul umplerii acesteia, atunci când se transmit semnale la nivel cerebral că este momentul ca urina să fie evacuată. În mod normal, aceste semnale sunt responsabile de apariţia senzaţiei de urinare. În cazul unei cistite interstiţiale instalate, aceste semnale sunt afectate, apărând o nevoie de urinare mai frecventă şi în cantităţi mult mai mici. De asemenea, unele persoane afectate de cistita interstiţială suferă de defecte ale mucoasei vezicale, care facilitează pătrunderea toxinelor în urină şi iritarea peretelui vezicii. Simptomele care apar în cistita interstiţială sunt: senzaţia permanentă de micţiune iminentă, senzaţie de durere difuză în zona pelvină, durere, arsură la urinare, urinare frecventă şi în cantităţi mici, senzaţia că vezica nu s-a golit şi că mai trebuie eliminată urină în continuare. Diagnosticul în această afecţiune se pune prin excluderea altor boli care pot să se manifeste la fel: infecţii urinare, tumori. Cea mai eficientă metodă de diagnosticare este cistoscopia cu distensie vezicală. În urma acestei investigaţii, se stabileşte şi forma de cistită interstiţială: clasică sau non ulcerativă.
Tratamentul cistitei interstiţiale este dificil. Din punct de vedere medicamentos se recomandă o serie de medicamente antiinflamatoare şi medicamente cu efect de liniştire a sistemului nervos. De asemenea, se recomandă şi tratament local, realizat prin instilaţii în vezica urinară.
Tratamentul complementar sau alternativ se face atât prin psihoterapie, cât şi prin exerciţii fizice care se adresează musculaturii pelvine, în scopul întăririi acesteia şi creşterii intervalului dintre urinări. Prin intervenţia psihoterapeutului, se încearcă identificarea unor cauze emoţionale, traumatice, care întreţin sau chiar au declanşat afecţiunea. De asemenea, din cauza simptomelor neplăcute, pacienţii devin adeseori anxioşi sau chiar depresivi. Atunci când se întâmplă aceasta, se intră într-un cerc vicios, în care simptomatologia se agravează din ce în ce mai mult. Ieşirea din această situaţie se face, cel mai bine, prin intervenţia unui psihoterapeut care ajută pacientul să-şi controleze emoţiile şi să-şi redobândească optimismul.
Un rol important în tratarea acestei afecţiuni îl are regimul alimentar. Trebuie evitate sau chiar excluse cafeaua, ceaiul negru, fumatul, alcoolul. Alte alimente de evitat sunt: mezelurile, citricele, roşiile, carnea de pui, conservele, afumăturile, oţetul, ciocolata, condimentele, brânzeturile vechi, alimentele bogate în aditivi de tip aspartam. Este chiar indicat să se ţină un jurnal alimentar în care se notează ce alimente s-au consumat. În acest fel, se poate face o corelaţie între anumite alimente şi agravarea simptomelor.
Administrarea plantelor cu efect antiinflamator la nivelul căilor urinare este recomandată. În acest sens, efecte bune se obţin după administrarea de preparate cu afine, coada-calului, urzică, merişor, mesteacăn, ienupăr.
Un efect antiinflamator puternic îl are capsaicina - un extract de ardei iute. De asemenea, antioxidanţii puternici - quercetina, Co Q10, SOD sunt indicaţi în această afecţiune.
Extractele de plante care au efect de calmare a sistemului nervos aduc beneficii deosebite în diminuarea simptomelor. Se recomandă administrarea de valeriană, hamei, rhodiola, melatonina, 5 HTP.
Tratamentul homeopat trebuie să aibă în vedere în primul rând particularităţile fiecărui pacient în parte. Pentru recomandarea unui remediu homeopat trebuie ţinut cont de aspectele psihoemoţionale şi fizice ale fiecăruia. Există şi remedii specifice care se adresează simptomelor bolii. Pareira brava este indicată la pacienţii care acuză dureri puternice ce iradiază în membrele inferioare. Causticum este indicat la pacienţii care acuză dureri sub formă de arsură, care se agravează la curent, la rece, când există chiar retenţie de urină din cauză că vezica urinară nu se contractă suficient. Este indicat atunci când micţiunea este ameliorată de poziţia şezând şi când există incontinenţă urinară. Staphisagria este indicat la femeile la care episoadele de cistită apar sau sunt agravate după contactul sexual, ori atunci când boala apare după traume emoţionale care au fost supresate. Saba este indicat la pacienţii la care există nevoia de micţiune foarte frecventă, în cantităţi mici, în special noaptea. Sarsaparila este indicat la pacienţii care trebuie să urineze frecvent, care urinează mai bine în poziţie şezând, care pierd involuntar urină în cursul nopţii, la care apare durere intensă sub formă de arsură la sfârşitul urinării. Uva Ursi este un remediu indicat la pacienţii la care cistita evoluează şi cu sângerare. Sepia este indicată la pacienţii la care apare şi pierdere involuntară de urină atunci când râd, strănută sau tuşesc, la cei care au o durere constantă sub formă de greutate în zona pelviană.
Multă sănătate!
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Băiatul meu face pipi în pat noaptea"
(Răspuns pentru LENUŢA V., F. AS nr. 1323)
Dacă în timpul zilei copilul are control voluntar asupra micţiunii, putem vorbi de enurezis secundar, întâlnit mai frecvent la băieţi, cu vindecare între o săptămână şi câteva luni.
Încercaţi următoarele metode:
* Ziua, când urinează, să oprească şi să dea drumul la jet de mai multe ori, procedeu ce favorizează întărirea sfincterelor.
* Încălziţi frunză de varză şi puneţi băiatului jos pe burtică.
* Folosiţi, la indicaţia medicului, Minirin şi Adiuretin.
* Treziţi copilul pentru a urina noaptea, la ora 23.
Multă sănătate!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237
"Tot corpul meu emană un miros atât de neplăcut încât nici eu nu îl pot suporta"
(Răspuns pentru A.L., F. AS nr. 1326)
Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
