Răspuns pentru ANGELA, F AS nr. 1327 - "Sufăr de cistită interstițială"

Redactia
Dr. RAREȘ SIMU - Centrul de Sănătate și Viață "Armonia", București și Cluj-Napoca, tel. 0766/29.84.58

Cistita interstițială este o afecțiune inflama­torie cronică a vezicii urinare. Cauzele acestei afec­țiuni nu sunt pe deplin cunos­cute. Se presupune că sunt implicați factori predispozanți ca și terenul genetic și sexul feminin (această afecțiune este mult mai frecventă la femei). De multe ori această afec­țiune se confundă cu o infecție uri­nară, dar tratamentul cu antibiotice nu are niciun efect, dimpotrivă, poa­te chiar agrava manifestările bolii. La bărbați se mai poate confunda cu o afecțiune a prostatei. Din cauza acestor as­pecte diagnosticarea acestei afecțiuni nu este ușoară. Sunt situații în care diagnosticul se pune după câțiva ani de la debutul manifestărilor. Printre cauzele presupuse ale acestei afecțiuni se numără și afecțiuni imunologice cum ar fi reacții alergice sau reacții autoimune. In­fecțiile repetate în sfera uro­genitală, în special cu can­dida, se numără de asemenea printre posibilele cauze. La adulți, ve­zica urinară are ca­pacitatea de a se destinde până la momentul umplerii acesteia, atunci când se trans­mit semnale la nivel cerebral că este momentul ca urina să fie evacuată. În mod normal, aceste semnale sunt respon­sabile de apariția senzației de urinare. În cazul unei cistite interstițiale instalate, aceste semnale sunt afectate, apă­rând o nevoie de urinare mai frecventă și în cantități mult mai mici. De asemenea, unele persoane afectate de cistita in­terstițială suferă de defecte ale mucoa­sei vezicale, care facilitează pătrunderea toxinelor în urină și iritarea peretelui vezicii. Simptomele care apar în cistita interstițială sunt: senzația per­manentă de micțiune iminentă, senzație de durere difuză în zona pelvină, durere, arsură la urinare, urinare frecventă și în cantități mici, senzația că vezica nu s-a golit și că mai trebuie eliminată urină în con­tinuare. Diagnosticul în această afec­țiune se pune prin excluderea altor boli care pot să se manifeste la fel: infecții urinare, tumori. Cea mai eficientă metodă de diagnosticare este cisto­scopia cu dis­ten­sie vezicală. În urma acestei in­vestigații, se stabilește și forma de cistită inter­stițială: clasică sau non ulcerativă.
Tratamentul cistitei interstițiale este dificil. Din punct de vedere medicamentos se recomandă o serie de medicamente antiinflamatoare și medi­ca­mente cu efect de liniștire a sistemului nervos. De asemenea, se recomandă și tratament local, realizat prin instilații în vezica urinară.
Tratamentul complementar sau alternativ se face atât prin psihoterapie, cât și prin exerciții fi­zice care se adresează musculaturii pelvine, în scopul întăririi acesteia și creșterii intervalului dintre urinări. Prin intervenția psihoterapeutului, se încearcă identificarea unor cauze emoționale, traumatice, care întrețin sau chiar au declanșat afecțiunea. De asemenea, din cauza simptomelor neplăcute, pacienții devin adeseori anxioși sau chiar depresivi. Atunci când se întâmplă aceasta, se intră într-un cerc vicios, în care simptomato­logia se agravează din ce în ce mai mult. Ieșirea din această situație se face, cel mai bine, prin in­tervenția unui psihoterapeut care ajută pacientul să-și controleze emoțiile și să-și redobândească opti­mis­mul.
Un rol important în tratarea acestei afecțiuni îl are regimul alimentar. Trebuie evitate sau chiar excluse cafeaua, ceaiul negru, fumatul, alcoolul. Alte alimente de evitat sunt: mezelurile, citricele, roșiile, carnea de pui, conservele, afumăturile, oțe­tul, ciocolata, condimentele, brânzeturile vechi, alimentele bogate în aditivi de tip aspartam. Este chiar indicat să se țină un jurnal alimentar în care se notează ce alimente s-au consumat. În acest fel, se poate face o corelație între anumite alimente și agravarea simptomelor.
Administrarea plantelor cu efect antiinfla­mator la nivelul căilor urinare este recomandată. În acest sens, efecte bune se obțin după adminis­trarea de preparate cu afine, coada-calului, ur­zică, merișor, mesteacăn, ienupăr.
Un efect antiinflamator puternic îl are cap­saicina - un extract de ardei iute. De asemenea, antioxidanții puternici - quercetina, Co Q10, SOD sunt indicați în această afecțiune.
Extractele de plante care au efect de calmare a sistemului nervos aduc beneficii deosebite în diminuarea simptomelor. Se recomandă adminis­trarea de valeriană, hamei, rho­diola, melatonina, 5 HTP.
Tratamentul homeopat tre­buie să aibă în vedere în primul rând particularitățile fiecărui pa­cient în parte. Pentru reco­man­darea unui reme­diu homeopat trebuie ținut cont de aspectele psi­­ho­emoționale și fizice ale fie­căruia. Există și remedii specifice care se adresează simptomelor bolii. Pareira brava este indicată la pa­cien­ții care acuză dureri pu­ternice ce iradiază în mem­brele inferioare. Causticum este indicat la pacienții care acuză dureri sub formă de arsură, care se agra­vea­ză la curent, la rece, când există chiar retenție de urină din cauză că vezica urinară nu se contractă suficient. Este indicat atunci când micțiu­nea este ameliorată de pozi­ția șezând și când există in­continență urinară. Staphi­sagria este indicat la femeile la care episoadele de cistită apar sau sunt agravate după contactul sexual, ori atunci când boala apare după traume emoționale care au fost supresate. Saba este indicat la pacienții la care există nevoia de micțiune foarte frecventă, în cantități mici, în special noaptea. Sarsaparila este indicat la pacienții care trebuie să urineze frec­vent, care urinează mai bine în poziție șezând, care pierd involuntar urină în cursul nopții, la care apare durere intensă sub formă de arsură la sfâr­șitul urinării. Uva Ursi este un remediu indicat la pacienții la care cistita evo­luează și cu sângerare. Sepia este indicată la pacienții la care apare și pier­dere involuntară de urină atunci când râd, stră­nută sau tușesc, la cei care au o durere constantă sub formă de greutate în zona pelviană.
Multă sănătate!


VASILE STANCIU - fitoterapeut, București, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50

"Băiatul meu face pipi în pat noaptea"
(Răspuns pentru LENUȚA V., F. AS nr. 1323)


La originea acestei afec­țiuni se află o leziu­ne/ mal­formație a aparatului urinar sau o traumă psiho-afec­tivă/sperietură, care pro­voa­că o tulburare neu­ro­logică cu influență asupra vezicii urinare.
Dacă în timpul zilei co­pilul are control voluntar asupra micțiunii, putem vorbi de enurezis secundar, întâlnit mai frecvent la băieți, cu vindecare între o săp­tămână și câteva luni.
Încercați următoarele metode:
* Ziua, când uri­nează, să oprească și să dea drumul la jet de mai multe ori, pro­cedeu ce favorizează întărirea sfincte­relor.
* Încălziți frunză de varză și puneți băiatului jos pe burtică.
* Folosiți, la indicația medicului, Minirin și Adiuretin.
* Treziți copilul pentru a urina noaptea, la ora 23.
Multă sănătate!


Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237

"Tot corpul meu emană un miros atât de neplăcut încât nici eu nu îl pot suporta"
(Răspuns pentru A.L., F. AS nr. 1326)


Organismul nostru a fost conceput cu sisteme proprii de reglare, de apărare sau de eliminare. În momentul în care corpul nostru prezintă dezechi­libre sau este intoxicat, aceste sisteme proprii sunt și ele afectate, determinând apariția unor tulburări sau chiar boli specifice sistemului lezat. Procesul de transpirație este un mecanism specific organis­mului prin care acesta elimină o parte din toxinele acumulate, reglează temperatura corpului etc. În mod normal, transpirația nu are un miros specific, acesta fiind sesizat atunci când este asociat cu pre­zența unor bacterii pe piele, fiind în unele cazuri destul de neplăcut sau greu de suportat, chiar și după ce ne spălăm cu apă și săpun. Cauzele apa­riției unui miros neplăcut pot fi provocate de pro­bleme metabolice, fiind asociate cu diabet, tulbu­rări hormonale, afecțiuni hepatice sau gastroin­testinale etc. Unele medicamente, alcoolul, fuma­tul, de asemenea pot produce modificări la nivelul pielii, forțând organismul să elimine toxinele acu­mulate. Sunt situații în care anumite zone ale cor­pului elimină excesiv apa prin procesul de trans­pirație: palme, axile, tălpi, zona inghinală, fiind uneori dificil de tratat din cauza mediului permanent umed, favo­rabil dezvoltării unor bacte­rii, mi­croorganisme, ciuperci. Orice mo­dificare la nivelul corpului trebuie să ne îndrume către medi­cul spe­cialist pentru stabilirea unui diag­nostic precis. Măsurile de igienă și prevenție trebuie să fie cât mai bine respectate. Este recomandat să purtăm haine din bumbac ce permit pielii să respire și nu cele din supraelastic ce ne încălzesc și mai tare; consum optim de apă; legume și fructe proaspete, bio; toaleta zilnică prin spălare cu apă și, de preferat, un săpun blând care să nu agreseze pielea. Pentru mirosul puternic în zona axilară, pu­tem clăti pielea, după spălare, cu un pahar de apă în care am lăsat o rămurică de bu­suioc sau o linguriță de bicar­bonat. Malavit Loțiu­ne ajută la normalizarea activității glandelor sudoripare pu­tând fi aplicată ca atare prin masarea zonelor cu transpirație excesivă sau prin băi locate, fiind diluată în apă. Ino­cell, supliment natu­ral din extracte vege­tale, prezintă indi­cații în sindrom me­ta­bolic, prote­jează și susține func­ția hepa­tică cu rol esențial atât în asigurarea echilibrului hormo­nal, cât și în elimi­na­rea toxinelor.
Multă sănătate!