Cistita interstițială este o afecțiune inflamatorie cronică a vezicii urinare. Cauzele acestei afecțiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Se presupune că sunt implicați factori predispozanți ca și terenul genetic și sexul feminin (această afecțiune este mult mai frecventă la femei). De multe ori această afecțiune se confundă cu o infecție urinară, dar tratamentul cu antibiotice nu are niciun efect, dimpotrivă, poate chiar agrava manifestările bolii. La bărbați se mai poate confunda cu o afecțiune a prostatei. Din cauza acestor aspecte diagnosticarea acestei afecțiuni nu este ușoară. Sunt situații în care diagnosticul se pune după câțiva ani de la debutul manifestărilor. Printre cauzele presupuse ale acestei afecțiuni se numără și afecțiuni imunologice cum ar fi reacții alergice sau reacții autoimune. Infecțiile repetate în sfera urogenitală, în special cu candida, se numără de asemenea printre posibilele cauze. La adulți, vezica urinară are capacitatea de a se destinde până la momentul umplerii acesteia, atunci când se transmit semnale la nivel cerebral că este momentul ca urina să fie evacuată. În mod normal, aceste semnale sunt responsabile de apariția senzației de urinare. În cazul unei cistite interstițiale instalate, aceste semnale sunt afectate, apărând o nevoie de urinare mai frecventă și în cantități mult mai mici. De asemenea, unele persoane afectate de cistita interstițială suferă de defecte ale mucoasei vezicale, care facilitează pătrunderea toxinelor în urină și iritarea peretelui vezicii. Simptomele care apar în cistita interstițială sunt: senzația permanentă de micțiune iminentă, senzație de durere difuză în zona pelvină, durere, arsură la urinare, urinare frecventă și în cantități mici, senzația că vezica nu s-a golit și că mai trebuie eliminată urină în continuare. Diagnosticul în această afecțiune se pune prin excluderea altor boli care pot să se manifeste la fel: infecții urinare, tumori. Cea mai eficientă metodă de diagnosticare este cistoscopia cu distensie vezicală. În urma acestei investigații, se stabilește și forma de cistită interstițială: clasică sau non ulcerativă.
Tratamentul cistitei interstițiale este dificil. Din punct de vedere medicamentos se recomandă o serie de medicamente antiinflamatoare și medicamente cu efect de liniștire a sistemului nervos. De asemenea, se recomandă și tratament local, realizat prin instilații în vezica urinară.
Tratamentul complementar sau alternativ se face atât prin psihoterapie, cât și prin exerciții fizice care se adresează musculaturii pelvine, în scopul întăririi acesteia și creșterii intervalului dintre urinări. Prin intervenția psihoterapeutului, se încearcă identificarea unor cauze emoționale, traumatice, care întrețin sau chiar au declanșat afecțiunea. De asemenea, din cauza simptomelor neplăcute, pacienții devin adeseori anxioși sau chiar depresivi. Atunci când se întâmplă aceasta, se intră într-un cerc vicios, în care simptomatologia se agravează din ce în ce mai mult. Ieșirea din această situație se face, cel mai bine, prin intervenția unui psihoterapeut care ajută pacientul să-și controleze emoțiile și să-și redobândească optimismul.
Un rol important în tratarea acestei afecțiuni îl are regimul alimentar. Trebuie evitate sau chiar excluse cafeaua, ceaiul negru, fumatul, alcoolul. Alte alimente de evitat sunt: mezelurile, citricele, roșiile, carnea de pui, conservele, afumăturile, oțetul, ciocolata, condimentele, brânzeturile vechi, alimentele bogate în aditivi de tip aspartam. Este chiar indicat să se țină un jurnal alimentar în care se notează ce alimente s-au consumat. În acest fel, se poate face o corelație între anumite alimente și agravarea simptomelor.
Administrarea plantelor cu efect antiinflamator la nivelul căilor urinare este recomandată. În acest sens, efecte bune se obțin după administrarea de preparate cu afine, coada-calului, urzică, merișor, mesteacăn, ienupăr.
Un efect antiinflamator puternic îl are capsaicina - un extract de ardei iute. De asemenea, antioxidanții puternici - quercetina, Co Q10, SOD sunt indicați în această afecțiune.
Extractele de plante care au efect de calmare a sistemului nervos aduc beneficii deosebite în diminuarea simptomelor. Se recomandă administrarea de valeriană, hamei, rhodiola, melatonina, 5 HTP.
Tratamentul homeopat trebuie să aibă în vedere în primul rând particularitățile fiecărui pacient în parte. Pentru recomandarea unui remediu homeopat trebuie ținut cont de aspectele psihoemoționale și fizice ale fiecăruia. Există și remedii specifice care se adresează simptomelor bolii. Pareira brava este indicată la pacienții care acuză dureri puternice ce iradiază în membrele inferioare. Causticum este indicat la pacienții care acuză dureri sub formă de arsură, care se agravează la curent, la rece, când există chiar retenție de urină din cauză că vezica urinară nu se contractă suficient. Este indicat atunci când micțiunea este ameliorată de poziția șezând și când există incontinență urinară. Staphisagria este indicat la femeile la care episoadele de cistită apar sau sunt agravate după contactul sexual, ori atunci când boala apare după traume emoționale care au fost supresate. Saba este indicat la pacienții la care există nevoia de micțiune foarte frecventă, în cantități mici, în special noaptea. Sarsaparila este indicat la pacienții care trebuie să urineze frecvent, care urinează mai bine în poziție șezând, care pierd involuntar urină în cursul nopții, la care apare durere intensă sub formă de arsură la sfârșitul urinării. Uva Ursi este un remediu indicat la pacienții la care cistita evoluează și cu sângerare. Sepia este indicată la pacienții la care apare și pierdere involuntară de urină atunci când râd, strănută sau tușesc, la cei care au o durere constantă sub formă de greutate în zona pelviană.
Multă sănătate!
VASILE STANCIU - fitoterapeut, București, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Băiatul meu face pipi în pat noaptea"
(Răspuns pentru LENUȚA V., F. AS nr. 1323)
La originea acestei afecțiuni se află o leziune/ malformație a aparatului urinar sau o traumă psiho-afectivă/sperietură, care provoacă o tulburare neurologică cu influență asupra vezicii urinare.
Dacă în timpul zilei copilul are control voluntar asupra micțiunii, putem vorbi de enurezis secundar, întâlnit mai frecvent la băieți, cu vindecare între o săptămână și câteva luni.
Încercați următoarele metode:
* Ziua, când urinează, să oprească și să dea drumul la jet de mai multe ori, procedeu ce favorizează întărirea sfincterelor.
* Încălziți frunză de varză și puneți băiatului jos pe burtică.
* Folosiți, la indicația medicului, Minirin și Adiuretin.
* Treziți copilul pentru a urina noaptea, la ora 23.
Multă sănătate!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237
"Tot corpul meu emană un miros atât de neplăcut încât nici eu nu îl pot suporta"
(Răspuns pentru A.L., F. AS nr. 1326)
Organismul nostru a fost conceput cu sisteme proprii de reglare, de apărare sau de eliminare. În momentul în care corpul nostru prezintă dezechilibre sau este intoxicat, aceste sisteme proprii sunt și ele afectate, determinând apariția unor tulburări sau chiar boli specifice sistemului lezat. Procesul de transpirație este un mecanism specific organismului prin care acesta elimină o parte din toxinele acumulate, reglează temperatura corpului etc. În mod normal, transpirația nu are un miros specific, acesta fiind sesizat atunci când este asociat cu prezența unor bacterii pe piele, fiind în unele cazuri destul de neplăcut sau greu de suportat, chiar și după ce ne spălăm cu apă și săpun. Cauzele apariției unui miros neplăcut pot fi provocate de probleme metabolice, fiind asociate cu diabet, tulburări hormonale, afecțiuni hepatice sau gastrointestinale etc. Unele medicamente, alcoolul, fumatul, de asemenea pot produce modificări la nivelul pielii, forțând organismul să elimine toxinele acumulate. Sunt situații în care anumite zone ale corpului elimină excesiv apa prin procesul de transpirație: palme, axile, tălpi, zona inghinală, fiind uneori dificil de tratat din cauza mediului permanent umed, favorabil dezvoltării unor bacterii, microorganisme, ciuperci. Orice modificare la nivelul corpului trebuie să ne îndrume către medicul specialist pentru stabilirea unui diagnostic precis. Măsurile de igienă și prevenție trebuie să fie cât mai bine respectate. Este recomandat să purtăm haine din bumbac ce permit pielii să respire și nu cele din supraelastic ce ne încălzesc și mai tare; consum optim de apă; legume și fructe proaspete, bio; toaleta zilnică prin spălare cu apă și, de preferat, un săpun blând care să nu agreseze pielea. Pentru mirosul puternic în zona axilară, putem clăti pielea, după spălare, cu un pahar de apă în care am lăsat o rămurică de busuioc sau o linguriță de bicarbonat. Malavit Loțiune ajută la normalizarea activității glandelor sudoripare putând fi aplicată ca atare prin masarea zonelor cu transpirație excesivă sau prin băi locate, fiind diluată în apă. Inocell, supliment natural din extracte vegetale, prezintă indicații în sindrom metabolic, protejează și susține funcția hepatică cu rol esențial atât în asigurarea echilibrului hormonal, cât și în eliminarea toxinelor.
Multă sănătate!