"Nu cred că am atins limita răului"

- Sevil Shhaideh, fostul secretar de stat în Mi­nis­terul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), a fost trimisă în judecată de către procu­rorii DNA, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Problema e că exact în zilele acestea, Comisia Ior­­dache a ciuntit Codul Penal, astfel încât infrac­ţiu­nea de abuz în serviciu nu mai are niciun sens. Dacă legea nu va fi respinsă de CCR, Sevil Shhaideh, pre­cum şi şeful ei, Liviu Dragnea, scapă de condamnare, iar alţi politicieni scapă de dosare. Ce poate fi mai rău decât atât?

- Nu cred că am atins limita răului. Coaliţia PSD-ALDE a executat mai puţin de o jumătate din mandatul de patru ani conferit de electorat în 2016, deci nu şi-a epuizat agenda de modificări legislative pe care le are în plan pentru România. În privinţa modificărilor codurilor penale, aş preciza că nu doar politicienii corupţi vor scăpa de pedeapsă, ci şi infractorii de drept comun, de vreme ce - printre altele - înregistrările video realizate de terţi nu sunt acceptate în anchetă şi un dosar în care vinovatul nu a fost identificat în termen de un an se clasează. Suntem, deci, victime sigure atât la nivel eco­nomic, unde ţara va fi prădată cu impunitate de gaşca subordonată lui Dragnea şi evoluţia ei blocată pe termen lung, cât şi la nivelul siguranţei noastre fizice, pentru că nici hoţii, violatorii şi criminalii nu se vor teme de o justiţie fără dinţi. Să nu uităm că Dragnea şi slugile sale nu doresc doar să scape de pedepsele la care au fost sau sunt pe cale să fie condamnaţi, ci şi asigurarea unui ca­dru (i)legal care să le permită să devalizeze resursele ţării împreună cu partenerii lor internaţionali. Un exem­plu elocvent este retragerea dosarului Roşia Montană din procesul de includere în patrimoniul mondial de către UNESCO, gest atribuit de presă dorinţei guver­nului Drag­­nea-Dăncilă, de a satisface pretenţiile contro­ver­satului om de afaceri israelian, Benny Steinmetz. Şi nu va trece probabil multă vreme până când mai multe com­panii de stat vor ajunge, fie în mâinile unor oameni de afa­ceri români controversaţi, cu dosare penale, fie în mâi­­nile unor străini veroşi, din afara UE, pentru că în spa­ţiul european funcţionează, totuşi, o legislaţie anti-corupţie. Adăugăm deteriorarea infrastructurii, a siste­mului sanitar şi a educaţiei şi avem tabloul aproape com­plet al României pe care ne-o pregătesc psd-iştii la încheierea mandatului lor. Mai cumplit însă ar fi ca PSD şi ALDE să câştige şi alegerile din 2020. Ar însemna că românii vor fi capitulat în faţa ticăloşiei, fie din nepu­tinţă, fie din inconştienţă. Atunci vom vedea "urâciunea pustiirii" şi va fi greu să răspundem la întrebarea "ce poate fi mai rău decît atât?"

- Cum se va termina obrăznicia (şi sictirul) cu care Guvernul României şi preşedintele PSD, Liviu Drag­nea, tratează observaţiile instituţiilor europene?

- Deocamdată forurile UE par încă uimite de im­pertinenţa cu care Liviu Dragnea şi clica sa îşi permit să sfi­deze Comisia Europeană, experţii grupului antico­rupţie GRECO al Consiliului Europei, juriştii membri ai Comisiei de la Veneţia, dar şi pe ambasadorii SUA şi ai celor 13 state europene, care au cerut autorităţilor ro­mâ­ne să continue lupta împotriva corupţiei şi a infracţio­na­lităţii. Senatorul PSD Şerban Nicolae i-a asemănat pe semnatarii scrisorii cu "nişte ziduri", iar Dragnea, Dăn­cilă şi Tăriceanu au boicotat recepţia de ziua naţională a SUA. Aşadar, când vine vorba de propriile lor interese, psd-iştilor nu le pasă de parteneriatele internaţionale ale României. Ei au calculat că se pot baza pe sprijinul altor state recalcitrante faţă de instituţiile europene, ca Un­ga­ria, Cehia, Slovacia şi Polonia. Faptul că nu pot accesa fon­duri europene, nici măcar nu-i deranjează prea mult, pen­tru că, oricum, modelul lor de guvernare şi de business nu este compatibil cu reglementările europene. Până nu demult, inclusiv sub guvernul Ponta, psd-iştii în­­cercau să eludeze cerinţele europene, cu o oarecare dis­­creţie, respectând, totuşi, liniile roşii pe care UE le tra­sa în momente de criză. Era un fel de joc al şoarecelui cu pi­sica. Noutatea "epocii Dragnea" este că şoarecele s-a transformat în şobolan şi nu se mai teme de pisică, iar pisica se mişcă prea încet. Cu alte cuvinte, astăzi, PSD a înlocuit elita sa intelectuală, cu repre­zentanţii săi cei mai incompetenţi şi lipsiţi de scrupule, emanaţi de ma­fia baronilor locali PSD, care a suportat cu greu con­cesiile făcute UE de antecesorii lor, mai ales în domeniul justiţiei. Actuala "elită" a PSD vrea să revină de-a drep­tul la o formă de regim autoritar de inspiraţie ceauşistă, ca­re aboleşte standardele europene şi instituie primatul in­teresului conducătorilor politici. Este adevărat că şi UE, asaltată de contestările popu­liştilor şi de criza mi­gra­ţiei, nu s-a manifestat cu destulă forţă la adresa re­gi­mu­lui Dragnea, dar aceasta nu în­seamnă că nu o va face la un moment dat. Important este ca până atunci România să nu devină o cauză pierdută.