Recenta întrunire din Bahrain a UNESCO, în care s-au discutat dosare importante pentru viitorul Patrimoniului Mondial - printre care şi Roşia Montană - a fost un spectacol în sine. Sesiunile de lucru, transmise în direct pe Internet, la modul cel mai transparent cu putinţă, au fost urmărite cu interes şi emoţie de mii şi mii de oameni interesaţi ca locuri dragi lor să primească prestigioasa viză a protecţiei UNESCO. Cu cât patos îşi susţinea cauza fiecare stat în parte, cu câtă colegialitate erau susţinute de către ceilalţi cauzele mai delicate, cu câtă bucurie era primit fiecare vot pozitiv pe dosarul uneia dintre delegaţii! Au fost situaţii în care anumite situri au fost acceptate în Listă, cu obiecţiile de rigoare, chiar dacă nu primiseră recomandarea experţilor ICOMOS, acreditaţi de UNESCO...
În tot acest context, includerea Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial (care avea recomandare pozitivă din partea ICOMOS) era o simplă formalitate. Nici una dintre ţări nu avea nici o obiecţie pe dosarul Roşia Montană. Nici una în afară de România! Printr-o mişelie fără margini, care a lăsat perplexă o întreagă planetă, pentru prima oară în istoria UNESCO, un stat trage sforile pentru ca propriu-i patrimoniu să nu intre pe lista de salvare a reputatei organizaţii mondiale. Reprezentată de un secretar de stat de la Cultură (ministrul George Ivaşcu nu a avut curajul să onoreze cu prezenţa lucrările din Bahrain), România a repetat aceeaşi veche minciună: includerea Roşiei în Patrimoniul Mondial ar dăuna procesului pe care ţara noastră îl are pe rol la Washington, cu Gold Corporation. În timp ce toate statele au dus negocieri acerbe pentru a-şi salva patrimoniul, delegaţia României a tras sforile pentru ca Roşia să rămână pe dinafară. Ce cadou mai otrăvit putea să-i ofere României, la 100 de ani de la Marea Unire, Guvernul Dăncilă, dacă nu această nedemnă reprezentare la UNESCO şi acest fiasco în faţa căruia s-au crucit toate delegaţiile prezente?! Delegaţia Ungariei a fost una dintre cele mai vocale în favoarea Roşiei Montane, iar delegaţia noastră tăcea mâlc! O ruşine istorică, salvată, parţial, de experţii şi parlamentarii români din opoziţie, prezenţi în Bahrain, care mai dau o şansă dosarului Roşia Montană în următorii 3 ani, dacă la Palatul Victoria vor ajunge, până atunci, nişte oameni cu capul pe umeri şi nişte patrioţi adevăraţi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
