- Interviu cu dr. psiholog PATRICIA LALA -
Tipsia cu noroc
- În fiecare an, vara ne umple de optimism şi de euforie. Ce ne face aşa de fericiţi? De ce ne simţim ca nişte proaspăt îndrăgostiţi?
- Soarele şi căldura stimulează metabolismul. Cerul albastru şi pădurile verzi, decupate parcă din cărţi cu poveşti, îi pot transpune pe unii dintre noi într-o stare de euforie asemănătoare cu cea produsă atunci când ne îndrăgostim. Din punct de vedere ştiinţific, secretul îl reprezintă endorfinele, nişte hormoni care creează buna dispoziţie.
- Şi totuşi, există şi oameni care văd totul în negru, în ciuda soarelui de pe cer. Studii recente susţin că "vinovate" ar fi genele.
- Într-adevăr, un studiu american efectuat de curând asupra unor gemeni crescuţi în medii diferite a demonstrat un fapt uluitor: cei doi fraţi erau mulţumiţi în măsură egală de viaţa lor, deşi unul trăise într-o familie înstărită, iar celălalt - la un internat. Fiecare om îşi are gradul său individual de fericire, determinat genetic. Acesta "decide" dacă ne bucurăm sau ne întristăm sau dacă paharul cu apă ni se pare pe jumătate plin sau pe jumătate gol.
- Dacă totul este aşa de automat, mai avem vreo şansă să ne influenţăm starea de fericire?
- Un fapt decisiv pentru echilibrul nostru interior este capacitatea de a observa cu mai multă atenţie ceea ce se petrece în jurul nostru şi în noi. "Trezia" - cuvântul-cheie care joacă un rol important în religiile răsăritene, printre care şi ortodoxia - reprezintă o soluţie eficientă. Trebuie să fim mai atenţi la ceea ce facem, să participăm mai intens la ceea ce vedem şi simţim, să ne bucurăm de lucrurile mărunte ale vieţii. Aceasta este o componentă fundamentală a fericirii.
- Opusul fericirii este nefericirea, un cuplu imposibil de despărţit. Se poate face ceva împotriva înclinaţiei spre pesimism?
- Da. Trebuie să descoperi părţile lui bune şi să-l transformi în ceva pozitiv. Viaţa nu poate fi ca o lungă zi de duminică. Dintr-o profundă suferinţă sufletească, Vincent Van Gogh - de pildă - a devenit unul dintre marii pictori ai lumii. A vrut să se facă preot şi a eşuat, şi din această disperare s-a născut uriaşul său talent.
Nefericirea face parte din viaţă
- În ultima vreme, specialiştii ne recomandă, în loc de medicamente, lozinci: "Dacă vrei, poţi!", "Trăieşte, nu-ţi face griji!". Ce părere aveţi despre potopul de sfătuitori care prescriu o gândire strict pozitivă?
- Această filosofie de viaţă începe să devină o modă periculoasă. Psiho-sfătuitorii predică gândirea pozitivă, dau lecţii superficiale de psihologie şi le prescriu tuturor o bună dispoziţie permanentă. Dar e extrem de periculos să elimini total ceea ce este negativ, pentru că în felul acesta pierzi complet contactul cu realitatea. Şi, la un moment dat, problemele se vor acumula în aşa măsură, încât oamenii nu le vor mai putea controla şi se vor îmbolnăvi. Trebuie să fim în stare să acceptăm şi micile sau marile nefericiri.
- Dar pentru a ajunge din nou pe creasta valului este nevoie să ştii cum să depăşeşti momentele de criză...
- Sigur că da. În cazul unei depresii, cel mai rău lucru pe care-l poţi face este să rămâi încremenit în suferinţă. Criza se accentuează. În primul rând, trebuie să conştientizezi problema, pentru a putea acţiona. Un jurnal cu grijile zilnice este, adeseori, de mare ajutor. În al doilea rând, nu trebuie să te prefaci că eşti fericit, când de fapt nu eşti, ba dimpotrivă. Este un stres inutil pentru trup şi pentru suflet. Cel mai bine ar fi să vorbeşti deschis cu prietenii. Şi în al treilea rând, trebuie să-ţi stabileşti nişte obiective. Fiecare pas - cât de mic - spre un anume obiectiv reprezintă un succes. Un progres care te poate face fericit.
- Atunci când este rezultatul unei bucurii interioare, râsul întăreşte nervii, regularizează sistemul hormonal şi activează celulele imunitare. Viaţa ar trebui organizată în aşa fel încât să existe motive de bucurie. Dacă însă te forţezi să râzi, deşi nu eşti fericit, se creează o stare de stres, care provoacă exact efectul contrar: slăbirea sistemului imunitar.
- Dar şi plânsul vindecă...
- Da. Este complet greşit să-ţi impui să nu plângi, căci plânsul este un important reflex vegetativ al omului. Drept semnal al unei suferinţe profunde, creierul activează glandele lacrimale. Cu cât cedăm mai repede acestui reflex, eliminând, odată cu lacrimile, şi supărarea acumulată în noi, cu-atât mai rapid poate interveni creierul, punând în funcţiune o contraregularizare; organismul produce - la fel ca şi în cazul durerilor - nişte "opium"-uri proprii care alină senzaţia de suferinţă. Înăbuşind frecvent plânsul, suferinţa se acumulează şi în cele din urmă organismul se îmbolnăveşte.
Picătura de soare
- De ce se produc iarna crizele de depresie, iar primăvara şi vara dispar, ca şi când n-ar fi existat?
- O persoană matură din zece suferă, în prezent, de această depresie specifică anotimpului. Femeile, de patru ori mai frecvent decât bărbaţii. Simptome precum oboseala, lipsa de energie şi indispoziţia apar doar în anotimpurile "sărace" în lumină, iar vara dispar. Vorbind poetic, în gena omului a fost pusă o picătură de soare. În ciuda marii lor sărăcii, negrii africani sunt mult mai puţin depresivi, în comparaţie cu popoarele nordice, victime psihice ale lungilor nopţi polare, ale întunericului şi frigului. Mediteraneenii sunt şi ei mai tonici şi mai optimişti decât germanii, de exemplu. Vitalitatea sudului e şi ea generată de soare. Concluzia? Să conştientizăm importanţa luminii solare şi să ne încărcăm pe cât putem bateriile în aşteptarea anotimpului friguros.
- Se pare că şi lămpile color au un efect benefic asupra metabolismului şi a stării sufleteşti...
- Culorile, ca şi lumina colorată, fac adevărate minuni psihologice, după cum constată cercetătorul elveţian Max Lüscher. El presupune că anumitor stări sufleteşti le corespund anumite culori. Fiecare suflet îşi are - în mod evident - propria sa "gramatică" a culorilor, astfel că acestea pot fi folosite şi ca terapie.
- Care sunt culorile cu influenţă benefică asupra dispoziţiei sufleteşti?
- Conform teoriei lui Lüscher, bleumarinul este culoarea care aduce linişte şi siguranţă: respiraţia şi pulsul devin mai lente, tensiunea arterială scade. În schimb, roşul-portocaliu ne energizează, ne înviorează şi stimulează fluxul de energie. Galbenul înseamnă schimbare, ne înveseleşte şi ne despovărează. Verdele albăstrui ne ajută să ne concentrăm. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să vopsim un perete întreg într-o culoare sau alta. O simplă floare portocalie pe birou sau un bec colorat ne fac să ne simţim mai bine.
- Aromele au, se pare, şi ele ceva de spus...
- Efectul aromoterapiei a fost demonstrat în nenumărate studii. S-a constatat, de pildă, că oamenii lipsiţi de simţul mirosului suferă surprinzător de frecvent de depresii. Aromele pot stabili şi felul sau conţinutul viselor: mirosul neplăcut le-a produs subiecţilor coşmaruri, în schimb, cei care au inhalat parfumul uleiului de portocală au visat frumos. Ceea ce înseamnă că sistemul limbic din creierul mare - centrala care ne dirijează senzaţiile - reacţionează în mod direct la mirosuri.
- Care sunt aromele producătoare de fericire?
- Aroma uleiurilor de citrice activează creierul, urmarea fiind o producţie sporită de hormoni care ne fac mai veseli şi mai activi. Şi uleiurile de trandafir au efect revigorant şi semnalează organismului o stare de bine.
De ce e fuga sănătoasă?
- De ce sunt mai vesele persoanele care fac mişcare decât cele sedentare?
- Pentru că activitatea şi mişcarea îi semnalează sufletului că ne simţim bine. De îndată ce organismul devine activ, sufletul primeşte semnalul de start al stării de bine. Cei care fac mişcare în mod regulat îşi stimulează sistemul limbic din creier şi organismul produce endorfine în cantităţi sporite. Deci: o persoană care aleargă zilnic produce suficiente endorfine pentru a putea trece - cu zâmbetul pe buze - peste micile depresii de peste zi.
- Să nu uităm plantele. Se spune că unele dintre ele pot să facă minuni. Despre sunătoare se spune, de pildă, că este "lentila roz" a sufletului omenesc. Este adevărat?
- Sunătoarea este antidepresivul cel mai recomandat în momentul de faţă şi poate fi folosită, fără nici un efect nedorit, în cazul depresiilor uşoare şi al insomniilor. Şi mai eficientă e combinaţia ei cu florile parfumate de levănţică şi armurariu.
DINA BRAN
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
