- Cum raportul dintre populaţia activă, care plăteşte contribuţiile la asigurările sociale de stat, şi pensionari, se deteriorează constant, în întreaga lume, din cauza creşterii duratei medii de viaţă şi scăderii natalităţii, este limpede că nu vor mai fi niciodată suficienţi plătitori de contribuţii ca să asigure pensii decente pensionarilor. De altfel, de ani buni, bugetul CASS în România suferă de un deficit important, acoperit de guvern prin împrumuturi pe piaţa internă şi externă. De aici a rezultat necesitatea suplimentării pensiilor de stat cu un venit provenit din fonduri administrate privat. Spre deosebire de pilonul I, acestea realizează profit, adică înmulţesc banii investitorilor. A atenta la pilonul II, prin suspendarea plăţii contribuţiilor stabilite prin lege, cum preconizează Liviu Dragnea, înseamnă a pune în pericol bunăstarea viitorilor pensionari, adică a actualei populaţii active. Deşi deciziile politico-economice cu efecte pe termen lung interesează prea puţin, atât populaţia în ansamblu, preocupată de problemele imediate, cât şi clasa politică, lipsită de viziune, totuşi, Preşedintele Iohannis a reuşit să demonstreze că tentativa guvernului de a confisca banii privaţi (nu publici, cum greşit afirmă Liviu Dragnea, care nu înţelege că banii asiguraţilor sunt privaţi, chiar dacă sunt administraţi de stat) are o semnificaţie imediată, şi încă una dramatică, pentru că atestă că guvernul, pur şi simplu nu mai are bani pentru pensii şi salarii şi nu-i poate obţine decât băgând mâna adânc în buzunarele noastre. Fie că o va face prin suspendarea plăţilor, fie că va înlocui acest procent cu o contribuţie suplimentară - echivalentă cu o nouă taxă - pusă în spinarea angajatului şi a angajatorului deopotrivă, guvernul confirmă indirect, indiferent de retorica la care recurge, falimentul politicii sale economice şi fiscale, mai ales că şi faimoasa creştere, generată de consum, s-a oprit şi nu are cum să repornească. Degeaba vorbeşte guvernul de investiţii, ca motor al dezvoltării viitoare, când este evident că o echipă care funcţionează de la Dăncilă în jos nu are resursele intelectuale şi administrative, nici pentru relansarea investiţiilor lor, nici pentru atragerea fondurilor europene, care stau neutilizate. Dincolo însă de războiul politic, pe care preşedintele este pe cale să-l câştige, adevărata problemă este cine mai poate scoate ţara din marasmul generat de cinismul şi iresponsabilitatea lui Dragnea. Domnul Iohannis este dator să ofere şi o cale de ieşire din criză, nu doar un diagnostic, oricât ar fi el de pertinent.
- De când a fost lansată în spaţiul public ideea mutării ambasadei României la Ierusalim, politica externă românească pare să-şi fi pierdut coerenţa şi reperele acceptate de populaţie. Cui îi foloseşte această confuzie generală?
- Pe scurt, celor care vor să reorienteze România dinspre Vest spre Est. Să ne întrebăm, mai întâi, la ce ne-a folosit să ne aruncăm într-o dezbatere aproape de nerezolvat, legată de mutarea Ambasadei la Ierusalim, mai ales fără o prealabilă consultare cu şeful statului. Relaţiile noastre cu Israelul decurgeau normal, cum decurg şi relaţiile Israelului cu statele UE, care nu susţin mutarea Ambasadelor, înainte de rezolvarea statutului Ierusalimului, iar SUA nu ne-au cerut să ne implicăm. Cărui interes naţional al României îi răspunde aşadar această iniţiativă? Liviu Dragnea a creat o falsă problemă, legând mutarea Ambasadei de loialitatea faţă de SUA, dar iată că SUA continuă să se concentreze asupra anticorupţiei şi statului de drept, după cum a demonstrat recenta vizită în România a unui înalt funcţionar al Departamentului de Stat. În schimb, am reuşit să ne stricăm relaţiile cu UE, aliniindu-ne explicit la poziţia campionului iliberalismului, Viktor Orban. Drept urmare, România este pe cale de a fi ostracizată la Bruxelles, după cum s-a văzut recent, când vice-premierul Viorel Ştefan nu a fost primit de nici un comisar european, în afară de Corina Creţu. La ce ne vom aştepta deci din partea UE, când se va pune problema bugetului UE, mai ales că executivul european a anunţat că va condiţiona acordarea de fonduri, de respectarea valorilor europene în sfera democraţiei şi statului de drept? Nu ar fi fost oare în interesul României să ne consolidăm relaţiile cu UE, singura noastră sursă de fonduri? Nici Israel, nici SUA, nu ne oferă facilităţile pe care le oferă UE, chiar dacă noi nu suntem capabili să le folosim, spre exasperarea doamnei Creţu înseşi. Şi atunci, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă nu cumva această realiniere forţată a României nu este, de fapt, în interesul domnului Dragnea şi a unei clici restrânse din jurul său. Aceasta este, de altfel, una din principalele acuzaţii din plângerea penală înaintată de Ludovic Orban împotriva Vioricăi Dăncilă, care girează necondiţionat tot ce propune Liviu Dragnea. O astfel de acuzaţie se cuvine cercetată cu atenţie de DIICOT, în ciuda linşajului mediatic declanşat împotriva liderului PNL, pentru că nu ne putem permite ca politica externă a României să fie deturnată de un grup restrâns de mafioţi, în interesul lor personal. Aici nu este vorba de statul Israel, ci de un conducător vremelnic al guvernului său, Beniamin Netanyahu, vizat de scandaluri de corupţie şi bun prieten cu Vladimir Putin. Cu alte cuvinte, dacă nu suntem atenţi şi nu înţelegem riscurile la care ne expun Dragnea şi ai lui, vom ajunge şi noi, ca vechii evrei, să plângem "la apa Babilonului", când ne vom aminti de ţara pe care ne-au confiscat-o mafioţii, chiar sub ochii noştri.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
