- Cum raportul dintre populația activă, care plătește contribuțiile la asigurările sociale de stat, și pensionari, se deteriorează constant, în întreaga lume, din cauza creșterii duratei medii de viață și scăderii natalității, este limpede că nu vor mai fi niciodată suficienți plătitori de contribuții ca să asigure pensii decente pensionarilor. De altfel, de ani buni, bugetul CASS în România suferă de un deficit important, acoperit de guvern prin împrumuturi pe piața internă și externă. De aici a rezultat necesitatea suplimentării pensiilor de stat cu un venit provenit din fonduri administrate privat. Spre deosebire de pilonul I, acestea realizează profit, adică înmulțesc banii investitorilor. A atenta la pilonul II, prin suspendarea plății contribuțiilor stabilite prin lege, cum preconizează Liviu Dragnea, înseamnă a pune în pericol bunăstarea viitorilor pensionari, adică a actualei populații active. Deși deciziile politico-economice cu efecte pe termen lung interesează prea puțin, atât populația în ansamblu, preocupată de problemele imediate, cât și clasa politică, lipsită de viziune, totuși, Președintele Iohannis a reușit să demonstreze că tentativa guvernului de a confisca banii privați (nu publici, cum greșit afirmă Liviu Dragnea, care nu înțelege că banii asiguraților sunt privați, chiar dacă sunt administrați de stat) are o semnificație imediată, și încă una dramatică, pentru că atestă că guvernul, pur și simplu nu mai are bani pentru pensii și salarii și nu-i poate obține decât băgând mâna adânc în buzunarele noastre. Fie că o va face prin suspendarea plăților, fie că va înlocui acest procent cu o contribuție suplimentară - echivalentă cu o nouă taxă - pusă în spinarea angajatului și a angajatorului deopotrivă, guvernul confirmă indirect, indiferent de retorica la care recurge, falimentul politicii sale economice și fiscale, mai ales că și faimoasa creștere, generată de consum, s-a oprit și nu are cum să repornească. Degeaba vorbește guvernul de investiții, ca motor al dezvoltării viitoare, când este evident că o echipă care funcționează de la Dăncilă în jos nu are resursele intelectuale și administrative, nici pentru relansarea investițiilor lor, nici pentru atragerea fondurilor europene, care stau neutilizate. Dincolo însă de războiul politic, pe care președintele este pe cale să-l câștige, adevărata problemă este cine mai poate scoate țara din marasmul generat de cinismul și iresponsabilitatea lui Dragnea. Domnul Iohannis este dator să ofere și o cale de ieșire din criză, nu doar un diagnostic, oricât ar fi el de pertinent.
- De când a fost lansată în spațiul public ideea mutării ambasadei României la Ierusalim, politica externă românească pare să-și fi pierdut coerența și reperele acceptate de populație. Cui îi folosește această confuzie generală?
- Pe scurt, celor care vor să reorienteze România dinspre Vest spre Est. Să ne întrebăm, mai întâi, la ce ne-a folosit să ne aruncăm într-o dezbatere aproape de nerezolvat, legată de mutarea Ambasadei la Ierusalim, mai ales fără o prealabilă consultare cu șeful statului. Relațiile noastre cu Israelul decurgeau normal, cum decurg și relațiile Israelului cu statele UE, care nu susțin mutarea Ambasadelor, înainte de rezolvarea statutului Ierusalimului, iar SUA nu ne-au cerut să ne implicăm. Cărui interes național al României îi răspunde așadar această inițiativă? Liviu Dragnea a creat o falsă problemă, legând mutarea Ambasadei de loialitatea față de SUA, dar iată că SUA continuă să se concentreze asupra anticorupției și statului de drept, după cum a demonstrat recenta vizită în România a unui înalt funcționar al Departamentului de Stat. În schimb, am reușit să ne stricăm relațiile cu UE, aliniindu-ne explicit la poziția campionului iliberalismului, Viktor Orban. Drept urmare, România este pe cale de a fi ostracizată la Bruxelles, după cum s-a văzut recent, când vice-premierul Viorel Ștefan nu a fost primit de nici un comisar european, în afară de Corina Crețu. La ce ne vom aștepta deci din partea UE, când se va pune problema bugetului UE, mai ales că executivul european a anunțat că va condiționa acordarea de fonduri, de respectarea valorilor europene în sfera democrației și statului de drept? Nu ar fi fost oare în interesul României să ne consolidăm relațiile cu UE, singura noastră sursă de fonduri? Nici Israel, nici SUA, nu ne oferă facilitățile pe care le oferă UE, chiar dacă noi nu suntem capabili să le folosim, spre exasperarea doamnei Crețu înseși. Și atunci, suntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă nu cumva această realiniere forțată a României nu este, de fapt, în interesul domnului Dragnea și a unei clici restrânse din jurul său. Aceasta este, de altfel, una din principalele acuzații din plângerea penală înaintată de Ludovic Orban împotriva Vioricăi Dăncilă, care girează necondiționat tot ce propune Liviu Dragnea. O astfel de acuzație se cuvine cercetată cu atenție de DIICOT, în ciuda linșajului mediatic declanșat împotriva liderului PNL, pentru că nu ne putem permite ca politica externă a României să fie deturnată de un grup restrâns de mafioți, în interesul lor personal. Aici nu este vorba de statul Israel, ci de un conducător vremelnic al guvernului său, Beniamin Netanyahu, vizat de scandaluri de corupție și bun prieten cu Vladimir Putin. Cu alte cuvinte, dacă nu suntem atenți și nu înțelegem riscurile la care ne expun Dragnea și ai lui, vom ajunge și noi, ca vechii evrei, să plângem "la apa Babilonului", când ne vom aminti de țara pe care ne-au confiscat-o mafioții, chiar sub ochii noștri.