Frisoane politice la Băile Bálványos

Comisia de Guvernanţă a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei îşi va ţine o re­uniune, în perioada 30-31 mai 2018, la Băile Bálvá­nyos, în judeţul Covasna.

Reuniunea are loc la invitaţia Consiliului Judeţean local şi a preşedintelui anti-român al acestui consiliu, Tamás Sándor. Aflăm că subiectul principal al întâlnirii va fi conferinţa, aşa-zis "in­terna­ţională", intitulată "Utilizarea limbilor în administraţiile locale şi regionale". Scopul este clar: limba maghiară să devină oficială în aşa-zisul Ţinut Secuiesc, în care lo­cuiesc doar câteva sute de secui (conform recensă­mân­tului din 2011). Pentru a dezinforma opinia publică in­ternaţională, maghiarilor le place să se numească "secui" în centrul României. Majoritatea istoricilor vorbesc de originea turcică a secuilor. După alte teorii, aceştia ar fi când de origine bulgară, când pecenegă sau cumană, când gepidă, avară şi chiar românească! Interesant este că, de-a lungul istoriei, militarii secui au luptat şi îm­potriva ungurilor, deseori alături de români. Cu toate acestea, limba lor a dispărut, fiind înlocuită cu maghiara. Ungurii au fost bucuroşi de acest succes. În mod firesc, nu au putut face la fel cu limba valahilor, deşi au încercat generaţii după generaţii. Ambiţiile lor nu au dispărut însă. Deşi au toate drepturile, nu sunt mulţumiţi. Vor mai mult. UE trebuie să ia seama că ei sunt "asupriţi". "Sco­pul nostru este acela ca limba maghiară să devină ofi­cia­lă în Ţinutul Secuiesc", adică în inima României. Iar acest lucru trebuie să-l ştie "opinia publică interna­ţională". Consiliul Europei, o organizaţie plictisită, se lasă impresionat. Mai ales când află de la Tamás Sándor, că "statul român se împotriveşte cu încrâncenare la ori­ce semnal al comunităţii maghiare". Iată cum ţipă, ace­laşi preşedinte al Consiliului Judeţean: "Experienţele din ultimii o sută de ani demonstrează că modul în care alţii doresc să trăim ar însemna pieirea noastră. Ceea ce so­licităm nu vine de la diavol, ci este ceva ce func­ţio­nează normal, de zeci de ani, în mai multe ţări europene". Deşi este printre cele mai generoase ţări faţă de minorităţi, România trebuie ticăloşită, întrucât nu ar respecta multi­ling­vismul, adică drepturile lingvistce ale mino­rităţilor, care au, zice-se, un "caracter incert". Până la urmă, ma­ghiarii din UDMR propun o schimbare de viziune: "Prin­cipalul nostru scop este punerea bazelor pentru următorii o sută de ani". Nu mai contează suta trecută. Contează suta viitoare! "Treaba noastră este să spunem atât acasă, cât şi în Europa, ce dorim". Vorbele nu se mai sfârşesc. Deşi au deja "ţara lor" în România, cu ma­ghiara în şcoli, teatre, justiţie şi administraţie, ei vor şi mai mult. Glumind pe jumătate, aş spune că ei vor steag, imn, graniţe, parlament, guvern, numere ungureşti de înmatriculare la maşini şi îndepărtarea românilor mino­ritari din zonă. În cei o sută de ani care urmează, vor din nou Ungaria Mare - ficţiunea politicianistă cu care se mândresc. Şi-i vor ca martori pe europeni. Să sperăm că politicienii români nu vor fi mereu de josimea lui Liviu Dragnea. Trăiască Teleormanul, dar trăiască şi inima ţării, Ardealul!Aspiraţiile minorităţilor în cadrul Statului naţional român sunt respectate fără abatere. Carta lim­bilor minoritare sau regionale găseşte la noi modelul demn de urmat. Fără plângerile unor lideri plictisiţi de trai bun, cu prime de la Budapesta. Că salariul şi pensiile speciale vin de la Bucureşti. Apropo! Cine e invitat, din guvern, la colocviul de la Bálványos?