Despre existenţa acestei noi edituri româneşti n-am ştiut până acum, dar despre Richard Ford, da. Faima prozatorului american ajunsese până la noi încă din 1995, când primise Premiul Pulitzer, iar în urmă cu un deceniu i se traduseseră la Humanitas două romane, "Cronicarul sportiv" şi "Ziua Independenţei", care convinseseră şi cititorii de la noi că premiile şi elogiile primite sunt pe deplin meritate. Mă intrigase atunci modul lui de a vedea lumea americană contemporană, luminos şi sumbru în acelaşi timp, prin destinele unor singuratici, capabili de o misterioasă empatie faţă de semeni. Dramatismul venea din diferenţa dintre felul cum se văd personajele pe ele însele şi realitatea brutală a percepţiei celorlalte. De fapt, cam aşa fixa romancierul specificul american: conflictul dintre aparenţa conformistă şi profunzimile intime. S-a spus despre Richard Ford că e un stilist original, "un gigant al lumii mărunte" care poate captiva cititorul şi fără să dezvolte o intrigă, povestind pur şi simplu viaţa cotidiană a unui om oarecare. Personajele lui trăiesc banal, fără iluzii şi ambiţii, un ersatz de viaţă, fără să se revolte, până când mici întâmplări aparent fără importanţă îi împing spre o răscruce. Prozatorul urmăreşte cu fineţe raporturile dintre soţi, concubini, părinţi şi copii, între prieteni, relaţii în care se acumulează imperceptibile fisuri de încredere ce duc la derivă. Aceleaşi teme revin şi în volumele lui de proză scurtă (a primit şi pentru acestea un premiu de excelenţă), dintre care Marius Chivu l-a tradus foarte bine pe primul, din 1987 (poate se va încumeta şi la celelalte). Lumea acestor povestiri e a micilor localităţi din Sudul SUA (Ford însuşi s-a născut în 1944 şi a crescut într-un asemenea orăşel, Jackson din Mississippi) - Great Falls, Rock Springs - populate cu agenţi de vânzări, piloţi, sondori, taximetrişti, şomeri, foşti hippies, chelneriţe, casnice ş.c.l. Toţi aceştia ajung în anumite împrejurări să se întrebe "unde e viaţa adevărată?", ajung să perceapă golul, lipsa de iubire, de sinceritate, de atenţie în care s-au pomenit şi atunci o iau razna: "Cele mai importante lucruri din viaţa ta se pot schimba brusc şi iremediabil, încât poţi uita până şi legăturile create. Eşti luat pe sus de hazardul a tot ce se întâmplă şi de tot ceea ce urmează sau ar putea să urmeze". Doar că aventurile acestea sunt sortite la rândul lor eşecului. Richard Ford povesteşte prăpastia care se lărgeşte între membrii unor familii incomplete - soţi părăsiţi, băieţi crescuţi de mame divorţate care-şi încearcă norocul cu alţi bărbaţi, copii neglijaţi, care nu au cui să pună întrebări existenţiale şi care, la maturitate, intuiesc răspunsul: "o anume limitare care ne face să înţelegem viaţa greşit când ea e doar simplă şi obişnuită, o neajutorare care ne face existenţa să semene cu graniţa dintre două nimicuri". Măiestria prozatorului face memorabile micile întâmplări ale personajelor, deloc ridiculizate sau moralizate. Neînţelegerile dintre ele abundă ("Nu poţi şti niciodată ce e în mintea celorlalţi. Asta e problema") şi totuşi "majoritatea oamenilor vor să fie buni". De aceea în povestiri nu există personaje integral "negative" şi finalurile nu sunt tragice. Scriitura lui Richard Ford e sobră, fluidă şi simplă, lăsând multe nespuse la care să contribuie şi cititorul cu cinematograful lui interior, în momente de magică emoţie.
Selecţia "Formula AS"
* Richard Ford, "Rock Springs", povestiri, traducere de Marius Chivu, editura Black Button Books (www.blackbutton.ro), 240 p.
Despre existenţa acestei noi edituri româneşti n-am ştiut până acum, dar despre Richard Ford, da. Faima prozatorului american ajunsese până la noi încă din 1995, când primise Premiul Pulitzer, iar în urmă cu un deceniu i se traduseseră la Humanitas două romane, "Cronicarul sportiv" şi "Ziua Independenţei", care convinseseră şi cititorii de la noi că premiile şi elogiile primite sunt pe deplin meritate. Mă intrigase atunci modul lui de a vedea lumea americană contemporană, luminos şi sumbru în acelaşi timp, prin destinele unor singuratici, capabili de o misterioasă empatie faţă de semeni. Dramatismul venea din diferenţa dintre felul cum se văd personajele pe ele însele şi realitatea brutală a percepţiei celorlalte. De fapt, cam aşa fixa romancierul specificul american: conflictul dintre aparenţa conformistă şi profunzimile intime. S-a spus despre Richard Ford că e un stilist original, "un gigant al lumii mărunte" care poate captiva cititorul şi fără să dezvolte o intrigă, povestind pur şi simplu viaţa cotidiană a unui om oarecare. Personajele lui trăiesc banal, fără iluzii şi ambiţii, un ersatz de viaţă, fără să se revolte, până când mici întâmplări aparent fără importanţă îi împing spre o răscruce. Prozatorul urmăreşte cu fineţe raporturile dintre soţi, concubini, părinţi şi copii, între prieteni, relaţii în care se acumulează imperceptibile fisuri de încredere ce duc la derivă. Aceleaşi teme revin şi în volumele lui de proză scurtă (a primit şi pentru acestea un premiu de excelenţă), dintre care Marius Chivu l-a tradus foarte bine pe primul, din 1987 (poate se va încumeta şi la celelalte). Lumea acestor povestiri e a micilor localităţi din Sudul SUA (Ford însuşi s-a născut în 1944 şi a crescut într-un asemenea orăşel, Jackson din Mississippi) - Great Falls, Rock Springs - populate cu agenţi de vânzări, piloţi, sondori, taximetrişti, şomeri, foşti hippies, chelneriţe, casnice ş.c.l. Toţi aceştia ajung în anumite împrejurări să se întrebe "unde e viaţa adevărată?", ajung să perceapă golul, lipsa de iubire, de sinceritate, de atenţie în care s-au pomenit şi atunci o iau razna: "Cele mai importante lucruri din viaţa ta se pot schimba brusc şi iremediabil, încât poţi uita până şi legăturile create. Eşti luat pe sus de hazardul a tot ce se întâmplă şi de tot ceea ce urmează sau ar putea să urmeze". Doar că aventurile acestea sunt sortite la rândul lor eşecului. Richard Ford povesteşte prăpastia care se lărgeşte între membrii unor familii incomplete - soţi părăsiţi, băieţi crescuţi de mame divorţate care-şi încearcă norocul cu alţi bărbaţi, copii neglijaţi, care nu au cui să pună întrebări existenţiale şi care, la maturitate, intuiesc răspunsul: "o anume limitare care ne face să înţelegem viaţa greşit când ea e doar simplă şi obişnuită, o neajutorare care ne face existenţa să semene cu graniţa dintre două nimicuri". Măiestria prozatorului face memorabile micile întâmplări ale personajelor, deloc ridiculizate sau moralizate. Neînţelegerile dintre ele abundă ("Nu poţi şti niciodată ce e în mintea celorlalţi. Asta e problema") şi totuşi "majoritatea oamenilor vor să fie buni". De aceea în povestiri nu există personaje integral "negative" şi finalurile nu sunt tragice. Scriitura lui Richard Ford e sobră, fluidă şi simplă, lăsând multe nespuse la care să contribuie şi cititorul cu cinematograful lui interior, în momente de magică emoţie.
Despre existenţa acestei noi edituri româneşti n-am ştiut până acum, dar despre Richard Ford, da. Faima prozatorului american ajunsese până la noi încă din 1995, când primise Premiul Pulitzer, iar în urmă cu un deceniu i se traduseseră la Humanitas două romane, "Cronicarul sportiv" şi "Ziua Independenţei", care convinseseră şi cititorii de la noi că premiile şi elogiile primite sunt pe deplin meritate. Mă intrigase atunci modul lui de a vedea lumea americană contemporană, luminos şi sumbru în acelaşi timp, prin destinele unor singuratici, capabili de o misterioasă empatie faţă de semeni. Dramatismul venea din diferenţa dintre felul cum se văd personajele pe ele însele şi realitatea brutală a percepţiei celorlalte. De fapt, cam aşa fixa romancierul specificul american: conflictul dintre aparenţa conformistă şi profunzimile intime. S-a spus despre Richard Ford că e un stilist original, "un gigant al lumii mărunte" care poate captiva cititorul şi fără să dezvolte o intrigă, povestind pur şi simplu viaţa cotidiană a unui om oarecare. Personajele lui trăiesc banal, fără iluzii şi ambiţii, un ersatz de viaţă, fără să se revolte, până când mici întâmplări aparent fără importanţă îi împing spre o răscruce. Prozatorul urmăreşte cu fineţe raporturile dintre soţi, concubini, părinţi şi copii, între prieteni, relaţii în care se acumulează imperceptibile fisuri de încredere ce duc la derivă. Aceleaşi teme revin şi în volumele lui de proză scurtă (a primit şi pentru acestea un premiu de excelenţă), dintre care Marius Chivu l-a tradus foarte bine pe primul, din 1987 (poate se va încumeta şi la celelalte). Lumea acestor povestiri e a micilor localităţi din Sudul SUA (Ford însuşi s-a născut în 1944 şi a crescut într-un asemenea orăşel, Jackson din Mississippi) - Great Falls, Rock Springs - populate cu agenţi de vânzări, piloţi, sondori, taximetrişti, şomeri, foşti hippies, chelneriţe, casnice ş.c.l. Toţi aceştia ajung în anumite împrejurări să se întrebe "unde e viaţa adevărată?", ajung să perceapă golul, lipsa de iubire, de sinceritate, de atenţie în care s-au pomenit şi atunci o iau razna: "Cele mai importante lucruri din viaţa ta se pot schimba brusc şi iremediabil, încât poţi uita până şi legăturile create. Eşti luat pe sus de hazardul a tot ce se întâmplă şi de tot ceea ce urmează sau ar putea să urmeze". Doar că aventurile acestea sunt sortite la rândul lor eşecului. Richard Ford povesteşte prăpastia care se lărgeşte între membrii unor familii incomplete - soţi părăsiţi, băieţi crescuţi de mame divorţate care-şi încearcă norocul cu alţi bărbaţi, copii neglijaţi, care nu au cui să pună întrebări existenţiale şi care, la maturitate, intuiesc răspunsul: "o anume limitare care ne face să înţelegem viaţa greşit când ea e doar simplă şi obişnuită, o neajutorare care ne face existenţa să semene cu graniţa dintre două nimicuri". Măiestria prozatorului face memorabile micile întâmplări ale personajelor, deloc ridiculizate sau moralizate. Neînţelegerile dintre ele abundă ("Nu poţi şti niciodată ce e în mintea celorlalţi. Asta e problema") şi totuşi "majoritatea oamenilor vor să fie buni". De aceea în povestiri nu există personaje integral "negative" şi finalurile nu sunt tragice. Scriitura lui Richard Ford e sobră, fluidă şi simplă, lăsând multe nespuse la care să contribuie şi cititorul cu cinematograful lui interior, în momente de magică emoţie.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- SILVANA MIHAI - "Actoria mă ajută să am răbdare cu mine"
- Împăratul acordeonului - EMY DRĂGOI: "Cântă, ca şi cum i-ai cânta lui Dumnezeu!"