Despre existența acestei noi edituri românești n-am știut până acum, dar despre Richard Ford, da. Faima prozatorului american ajunsese până la noi încă din 1995, când primise Premiul Pulitzer, iar în urmă cu un deceniu i se traduseseră la Humanitas două romane, "Cronicarul sportiv" și "Ziua Independenței", care convinseseră și cititorii de la noi că premiile și elogiile primite sunt pe deplin meritate. Mă intrigase atunci modul lui de a vedea lumea americană contemporană, luminos și sumbru în același timp, prin destinele unor singuratici, capabili de o misterioasă empatie față de semeni. Dramatismul venea din diferența dintre felul cum se văd personajele pe ele însele și realitatea brutală a percepției celorlalte. De fapt, cam așa fixa romancierul specificul american: conflictul dintre aparența conformistă și profunzimile intime. S-a spus despre Richard Ford că e un stilist original, "un gigant al lumii mărunte" care poate captiva cititorul și fără să dezvolte o intrigă, povestind pur și simplu viața cotidiană a unui om oarecare. Personajele lui trăiesc banal, fără iluzii și ambiții, un ersatz de viață, fără să se revolte, până când mici întâmplări aparent fără importanță îi împing spre o răscruce. Prozatorul urmărește cu finețe raporturile dintre soți, concubini, părinți și copii, între prieteni, relații în care se acumulează imperceptibile fisuri de încredere ce duc la derivă. Aceleași teme revin și în volumele lui de proză scurtă (a primit și pentru acestea un premiu de excelență), dintre care Marius Chivu l-a tradus foarte bine pe primul, din 1987 (poate se va încumeta și la celelalte). Lumea acestor povestiri e a micilor localități din Sudul SUA (Ford însuși s-a născut în 1944 și a crescut într-un asemenea orășel, Jackson din Mississippi) - Great Falls, Rock Springs - populate cu agenți de vânzări, piloți, sondori, taximetriști, șomeri, foști hippies, chelnerițe, casnice ș.c.l. Toți aceștia ajung în anumite împrejurări să se întrebe "unde e viața adevărată?", ajung să perceapă golul, lipsa de iubire, de sinceritate, de atenție în care s-au pomenit și atunci o iau razna: "Cele mai importante lucruri din viața ta se pot schimba brusc și iremediabil, încât poți uita până și legăturile create. Ești luat pe sus de hazardul a tot ce se întâmplă și de tot ceea ce urmează sau ar putea să urmeze". Doar că aventurile acestea sunt sortite la rândul lor eșecului. Richard Ford povestește prăpastia care se lărgește între membrii unor familii incomplete - soți părăsiți, băieți crescuți de mame divorțate care-și încearcă norocul cu alți bărbați, copii neglijați, care nu au cui să pună întrebări existențiale și care, la maturitate, intuiesc răspunsul: "o anume limitare care ne face să înțelegem viața greșit când ea e doar simplă și obișnuită, o neajutorare care ne face existența să semene cu granița dintre două nimicuri". Măiestria prozatorului face memorabile micile întâmplări ale personajelor, deloc ridiculizate sau moralizate. Neînțelegerile dintre ele abundă ("Nu poți ști niciodată ce e în mintea celorlalți. Asta e problema") și totuși "majoritatea oamenilor vor să fie buni". De aceea în povestiri nu există personaje integral "negative" și finalurile nu sunt tragice. Scriitura lui Richard Ford e sobră, fluidă și simplă, lăsând multe nespuse la care să contribuie și cititorul cu cinematograful lui interior, în momente de magică emoție.