Concluzia generală este simplă: România e pe drumul cel bun, dar avansul e lent! Un prim succes remarcabil este că, în 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 de euro venit anual pe cap de locuitor, promovând astfel în categoria ţărilor cu venituri medii. Cu alte cuvinte, fiecare român are, în termeni reali, de două ori mai mult venit faţă de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană. Ne-am putea bucura, nimic de zis, dacă am avea o clasă politică responsabilă şi matură. Din nefericire, această "clasă" nu este nici pe departe cum ar trebui să fie. Este conflictuală. Este coruptă. Este nepregătită profesional. Este formată din bogătaşi avari şi inculţi. Din această cauză, majoritatea românilor (75%) susţin în mod constant, în sondajele de opinie, că ţara se îndreaptă în direcţia greşită. Graţie intervenţiei apreciate a DNA, corupţia în domeniul achiziţiilor publice a scăzut cu circa 25%. Dar la ce bun, dacă avem o capacitate administrativă redusă? Ce putem face dacă această capacitate redusă e responsabilă de slaba absorbţie a fondurilor europene, în timp ce încasările bugetare ale României continuă să fie, alături de cele din Bulgaria, cele mai slabe din UE (60% faţă de media europeană)? Principalele cauze sunt politizarea şi slaba calitate a administraţiei. Pentru reglarea situaţiei, SAR şi RFI propun câteva recomandări guvernanţilor: 1. Depolitizarea birocraţiei şi reconstruirea unui sistem pe bază de merit. 2. Implementarea reală a legii guvernanţei corporative. Guvernarea corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. Această guvernare este, practic, ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente. 3. Raţionalizarea investiţiei publice. România are prea multe elemente din modelul grecesc, intrat în istorie sub denumirea anecdotică "from boom to bust", adică de la înflorire direct în faliment. Proasta guvernare duce la ineficienţa investiţiei publice care se face discreţionar, nepredictibil, netransparent şi în permanentă negociere. România nu are un plan fix de dezvoltare. 4. Europenizarea reformei instituţiilor de control, prin protejarea instituţiilor performante. România trebuie să folosească o parte din fondurile europene pentru asistenţă tehnică, nu pentru studii de fezabilitate. Trebuie să angajeze manageri performanţi din UE, să se deschidă spre restul Europei. Dacă în 25 de ani, nu a reuşit să reformeze Fiscul şi Curtea de Conturi, de ce să nu ceară ajutor de la experţi din alte ţări membre ale UE? Sau doreşte să continue, încă 25 de ani, cu aceiaşi şefi de origine... politică? În sfârşit, partidele de la putere pun accentul obsesiv pe reforma DNA şi ANI. Dar, domnilor "penali" (scuze limbii române!), tocmai aceste instituţii sunt cele care înregistrează performanţe! De ce ar trebui desfiinţate sau marginalizate? Lideri precum Dragnea şi Tăriceanu au răspunsurile lor. Răspunsuri de 10% în sondaje. Până la 5% nu mai e mult...
Despre România, nu prea de bine
Societatea Academică Română (SAR) şi Radio France International (RFI) România, reprezentate de Alina Mungiu-Pippidi şi Ovidiu Nahoi, alături de alţi membri ai guvernului şi ai opoziţiei parlamentare, precum şi de oameni de afaceri şi sindicate, au dezbătut, zilele trecute, stadiul în care se află ţara noastră, după zece ani de când face parte din Uniunea Europeană.
Concluzia generală este simplă: România e pe drumul cel bun, dar avansul e lent! Un prim succes remarcabil este că, în 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 de euro venit anual pe cap de locuitor, promovând astfel în categoria ţărilor cu venituri medii. Cu alte cuvinte, fiecare român are, în termeni reali, de două ori mai mult venit faţă de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană. Ne-am putea bucura, nimic de zis, dacă am avea o clasă politică responsabilă şi matură. Din nefericire, această "clasă" nu este nici pe departe cum ar trebui să fie. Este conflictuală. Este coruptă. Este nepregătită profesional. Este formată din bogătaşi avari şi inculţi. Din această cauză, majoritatea românilor (75%) susţin în mod constant, în sondajele de opinie, că ţara se îndreaptă în direcţia greşită. Graţie intervenţiei apreciate a DNA, corupţia în domeniul achiziţiilor publice a scăzut cu circa 25%. Dar la ce bun, dacă avem o capacitate administrativă redusă? Ce putem face dacă această capacitate redusă e responsabilă de slaba absorbţie a fondurilor europene, în timp ce încasările bugetare ale României continuă să fie, alături de cele din Bulgaria, cele mai slabe din UE (60% faţă de media europeană)? Principalele cauze sunt politizarea şi slaba calitate a administraţiei. Pentru reglarea situaţiei, SAR şi RFI propun câteva recomandări guvernanţilor: 1. Depolitizarea birocraţiei şi reconstruirea unui sistem pe bază de merit. 2. Implementarea reală a legii guvernanţei corporative. Guvernarea corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. Această guvernare este, practic, ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente. 3. Raţionalizarea investiţiei publice. România are prea multe elemente din modelul grecesc, intrat în istorie sub denumirea anecdotică "from boom to bust", adică de la înflorire direct în faliment. Proasta guvernare duce la ineficienţa investiţiei publice care se face discreţionar, nepredictibil, netransparent şi în permanentă negociere. România nu are un plan fix de dezvoltare. 4. Europenizarea reformei instituţiilor de control, prin protejarea instituţiilor performante. România trebuie să folosească o parte din fondurile europene pentru asistenţă tehnică, nu pentru studii de fezabilitate. Trebuie să angajeze manageri performanţi din UE, să se deschidă spre restul Europei. Dacă în 25 de ani, nu a reuşit să reformeze Fiscul şi Curtea de Conturi, de ce să nu ceară ajutor de la experţi din alte ţări membre ale UE? Sau doreşte să continue, încă 25 de ani, cu aceiaşi şefi de origine... politică? În sfârşit, partidele de la putere pun accentul obsesiv pe reforma DNA şi ANI. Dar, domnilor "penali" (scuze limbii române!), tocmai aceste instituţii sunt cele care înregistrează performanţe! De ce ar trebui desfiinţate sau marginalizate? Lideri precum Dragnea şi Tăriceanu au răspunsurile lor. Răspunsuri de 10% în sondaje. Până la 5% nu mai e mult...
Concluzia generală este simplă: România e pe drumul cel bun, dar avansul e lent! Un prim succes remarcabil este că, în 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 de euro venit anual pe cap de locuitor, promovând astfel în categoria ţărilor cu venituri medii. Cu alte cuvinte, fiecare român are, în termeni reali, de două ori mai mult venit faţă de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană. Ne-am putea bucura, nimic de zis, dacă am avea o clasă politică responsabilă şi matură. Din nefericire, această "clasă" nu este nici pe departe cum ar trebui să fie. Este conflictuală. Este coruptă. Este nepregătită profesional. Este formată din bogătaşi avari şi inculţi. Din această cauză, majoritatea românilor (75%) susţin în mod constant, în sondajele de opinie, că ţara se îndreaptă în direcţia greşită. Graţie intervenţiei apreciate a DNA, corupţia în domeniul achiziţiilor publice a scăzut cu circa 25%. Dar la ce bun, dacă avem o capacitate administrativă redusă? Ce putem face dacă această capacitate redusă e responsabilă de slaba absorbţie a fondurilor europene, în timp ce încasările bugetare ale României continuă să fie, alături de cele din Bulgaria, cele mai slabe din UE (60% faţă de media europeană)? Principalele cauze sunt politizarea şi slaba calitate a administraţiei. Pentru reglarea situaţiei, SAR şi RFI propun câteva recomandări guvernanţilor: 1. Depolitizarea birocraţiei şi reconstruirea unui sistem pe bază de merit. 2. Implementarea reală a legii guvernanţei corporative. Guvernarea corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. Această guvernare este, practic, ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente. 3. Raţionalizarea investiţiei publice. România are prea multe elemente din modelul grecesc, intrat în istorie sub denumirea anecdotică "from boom to bust", adică de la înflorire direct în faliment. Proasta guvernare duce la ineficienţa investiţiei publice care se face discreţionar, nepredictibil, netransparent şi în permanentă negociere. România nu are un plan fix de dezvoltare. 4. Europenizarea reformei instituţiilor de control, prin protejarea instituţiilor performante. România trebuie să folosească o parte din fondurile europene pentru asistenţă tehnică, nu pentru studii de fezabilitate. Trebuie să angajeze manageri performanţi din UE, să se deschidă spre restul Europei. Dacă în 25 de ani, nu a reuşit să reformeze Fiscul şi Curtea de Conturi, de ce să nu ceară ajutor de la experţi din alte ţări membre ale UE? Sau doreşte să continue, încă 25 de ani, cu aceiaşi şefi de origine... politică? În sfârşit, partidele de la putere pun accentul obsesiv pe reforma DNA şi ANI. Dar, domnilor "penali" (scuze limbii române!), tocmai aceste instituţii sunt cele care înregistrează performanţe! De ce ar trebui desfiinţate sau marginalizate? Lideri precum Dragnea şi Tăriceanu au răspunsurile lor. Răspunsuri de 10% în sondaje. Până la 5% nu mai e mult...
Alte articole din acest numar
- BARBU MATEESCU - "Populaţia este atrasă de oraşele cu universităţi serioase, cu locuri de muncă şi o administraţie inteligentă"
- Zâna din Ţarina Apusenilor
- Iubire târzie
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
