De ani buni suntem cu ochii ţintă spre vest. Acolo pleacă majoritatea românilor şi tot acolo ne îndreptăm speranţele pentru o viaţă mai bună. Din această pricină, nu luăm seama la un fenomen despre care nimeni nu vorbeşte nimic, dar care schimbă aşezarea populaţiei româneşti. Un fenomen asupra căruia a atras atenţia un tânăr sociolog, domnul Barbu Mateescu, absolvent al Universităţii Pennsylvania, şi care, întors în ţară, a dat Bucureştiul pe Cluj. Domnia sa a dat publicităţii şi o cifră impresionantă - 389.000 de români s-au mutat oficial, anul trecut, dintr-o parte în alta a României. Acesta este numărul celor care şi-au schimbat domiciliul pe buletin, căci cifra totală este mult mai mare. Anumite zone atrag ca un magnet, altele resping oamenii. De ce se întâmplă această mare migraţie româno-română şi ce s-ar putea face pentru zonele care îşi pierd cetăţenii, aflaţi din interviul de mai jos.
"Bucureştenii trag la verdeaţă"
- Domnule Barbu Mateescu, care sunt oraşele româneşti-magnet, către care migrează locuitori din alte zone ale ţării şi cum se explică atracţia lor?
- Institutul Naţional de Statistică furnizează date în termen de judeţe (cu excepţia Bucureştiului), dar chiar şi aşa este evident că punctele de pe harta ţării care atrag locuitori sunt, în primul rând, marile oraşe universitare, care sunt, de altfel, şi centre de creştere economică: Cluj, Iaşi, Timişoara, precum şi judeţe cu o evoluţie economică solidă, indiferent de prestaţia mediului universitar local (Constanţa, Prahova, Braşov, Bihor). Bucureştiul este într-o situaţie atipică: o placă turnantă a emigraţiei şi imigraţiei. În fiecare an, cel puţin 170 de mii de oameni se află într-una din următoarele situaţii: ori îşi stabilesc domiciliul în Bucureşti, ori pleacă din Bucureşti, pentru a-şi stabili domiciliul în alt oraş din România sau pleacă definitiv sau pe termen lung din ţară. Acest flux (sau, mai colocvial spus, "du-te vino") este imens ca dimensiuni, fără echivalent în ţara noastră, precum şi probabil fără echivalent în istoria capitalei.
- Între zonele atrăgătoare se află şi Giurgiu, un judeţ pe care l-ai socoti mai degrabă codaş...
- Legat de Giurgiu, cel mai probabil explicaţia este o reorientare a bucureştenilor, care doresc să se mute "la verdeaţă". Nordul capitalei (zona elitistă a Bucureştiului) şi partea aferentă a judeţului Ilfov sunt judecate ca fiind prea aglomerate, prea scumpe sau amândouă. Considerente similare au favorizat sudul României şi judeţul Giurgiu, în defavoarea zonei Ilfovului, aflat la vest, est şi sud de Capitală. În mod sigur, însă, există şi alţi factori, mai uşor de observat la nivel local.
"Oraşele «magnet» sunt într-o competiţie permanentă"
- Sunt oraşele magnet pregătite să primească atâţia oameni veniţi din alte zone ale ţării? Au suficientă infrastructură?
- Discuţia nu se pune în termeni de "pregătite versus nepregătite" ci precum la multe sporturi, în termeni de puncte: oraşul X are două avantaje, oraşul Y are trei avantaje, dar de foarte mică importanţă etc. Oraşele-magnet sunt într-o competiţie între ele. Ai transport deficitar, îţi lipsesc spaţiile verzi şi chiriile sunt prea mari? Alt oraş o să fie pregătit să îţi "sufle" investitori, locuri de muncă, oportunităţi, adică o felie de viitor.
- Cum vedeţi situaţia românilor care migrează în interiorul ţării? Vor fi acceptaţi altfel decât atunci când migrează spre occident? Sau vor avea probleme de adaptare şi vor fi marginalizaţi, dispreţuiţi?
- Acest lucru depinde de experienţa istorică locală. Un oraş mic, relativ stabil ca populaţie, în care brusc s-a deschis o fabrică şi în care vin migranţi din alte judeţe, îi va accepta mai greu decât îşi acceptă imigranţii un oraş universitar, precum Iaşul sau Clujul, unde prin definiţie, de zeci de ani încoace sosirea de oameni (tineri) din alte judeţe e un fapt normal.
"Capitala, o ţeavă spartă"
- De ce anumite oraşe pierd populaţie? Cum de sunt perdante Bucureştiul, capitala ţării (care în anii de dinainte de '89 a fost mereu râvnit), sau zone întinse din Ardeal, precum Maramureşul şi Sălajul, sau autointitulatul Ţinut Secuiesc, din care pleacă masiv până şi secuii?
- În principiu, câştigă populaţie oraşele cu universităţi de tradiţie, cu locuri de muncă şi cu o administraţie inteligentă. Pierd locuitori oraşele care nu par să aibă perspective economice de viitor, care nu au aeroport sau autostradă, adică cele izolate de fluxurile economice globale. Exact din acest punct de vedere, stereotipul "(toată) Transilvania=bine; Muntenia/Moldova=rău" este greşit; sunt şi judeţe în Transilvania care furnizează migranţi spre centrele universitare ale regiunii, suferind în consecinţă. Cât despre Capitală, demografic vorbind, Bucureştiul este o ţeavă spartă prin care se scurg zeci de mii de locuitori anual - spre Ilfov (judeţul limitrof), spre Cluj, Iaşi, spre alte oraşe din România şi, evident, spre alte ţări. Condiţiile de trai din Bucureşti - poluarea, calitatea slabă a transportului în comun, traficul intens, stresul creat de zgomot şi poluare, preţurile foarte mari - au fost acceptate cu lejeritate atâta timp cât oamenii nu ştiau foarte bine care sunt condiţiile de trai din oraşele din străinătate, sau nu aveau încredere în capacitatea lor de a performa profesional acolo şi atâta timp cât alte oraşe din România nu ofereau venituri comparabile şi o calitate a vieţii mai bună, aşa cum oferă acum. Ilfovul (mai ales zona de nord, Băneasa, Snagov, Buftea etc.) este o alegere pentru mulţi (foşti) bucureşteni: infrastructura rutieră permite într-o oarecare măsură accesul la locurile de muncă din capitală, mediul natural oferă confort sufletesc, linişte, aer curat, cu toate astea, stabilirea domiciliului în Ilfov limitează, parţial, contactul nemijlocit cu Capitala. În acelaşi timp, Bucureştiul are o reţea de universităţi şi locuri de muncă numeroase, care atrag. În fiecare an, vin în capitală zeci de mii de oameni din restul ţării - cu observaţia că, simultan, pleacă şi mai mulţi.
"Investitorii au nevoie de autostradă"
- Ce credeţi că ar putea să facă statul pentru ca România să se dezvolte unitar? Cum activezi economic judeţele perdante?
- Cu multă muncă din partea administraţiei naţionale şi locale! Este necesar un program serios şi masiv de pregătire a primarilor din zonele care pierd locuitori (atragerea de fonduri europene, negociere cu potenţiali investitori etc), precum şi un efort susţinut din partea administraţiei naţionale: de exemplu, e foarte greu pentru un investitor care se bazează pe forţă de muncă industrială să vină într-o zonă fără autostradă... Chiar şi cei care se bazează pe bunuri care nu depind de transport (cum ar fi programele de calculator) descoperă că angajaţii doresc să rămână în oraşul mare şi dinamic în care au absolvit facultatea, mai degrabă decât să se ducă într-o localitate greu de accesat, prin drumuri cu hârtoape.
- Ardealul apare ca un câştigător net în procesul migraţiei interne. Clujul este noul "Eldorado" românesc. Credeţi că există pericolul ca acest proces să constituie reversul Marii Uniri? Practic, Transilvania să se desprindă de Muntenia şi să îi fure populaţia?
- Din fericire, creşterea nu e concentrată într-o singură regiune a ţării. Există oraşe importante şi în Vechiul Regat, unde există creştere economică majoră (Bucureşti) sau demografică şi economică (Iaşi). Un model mai probabil pentru viitor este stabilirea în câţiva ani a unei triade a performanţei, triadă logică din punct de vedere geografic: Bucureşti-Cluj-Iaşi, adică un mare centru per regiune istorică, însă dacă cel mai mare oraş al Moldovei ratează şansa, locul său poate fi luat de Timişoara.
- La final, aş vrea să vă întreb cum se explică o altă semnificativă migraţie românească internă: mutarea populaţiei de la oraş la sat?
- O parte semnificativă a populaţiei are atât vârsta cât şi resursele necesare pentru a se stabili în localitatea (rurală) de baştină a părinţilor, într-un cadru pe care-l percep mai relaxat şi mai puţin stresant decât cel citadin, în care au muncit toată viaţa. Cel puţin la fel de important e faptul că multe localităţi care sunt oficial comune, dar care în realitate oferă servicii publice la standarde de oraş, atrag locuitori din marile municipii în jurul cărora se află. Fiecare metropolă a României are astfel de localităţi în jurul său - o formă românească a suburbanizării din SUA anilor '50. Înţelesul termenului "rural" suferă în consecinţă schimbări majore, nemaifiind vorba, cu trecerea anilor, de satele din mentalul colectiv şi din manualele de literatură română...
Datele migraţiei interne
Vârful migraţiei interne - 389.000 de români care şi-au schimbat domiciliul -, înregistrat în anul 2016, pare foarte mare, dar dacă e să ne comparăm cu alte ţări, vedem că fenomenul de la noi nu este unic. În Ungaria, de pildă, care are jumătate din populaţia noastră, media migraţiei interne din ultimii patru ani a fost de 400.000 de oameni; în Ucraina, media a fost de 600.000, iar în Polonia, de 460.000.
În topul judeţelor care au primit mai mulţi locuitori decât au pierdut se află Ilfovul, cu 13.395 de locuitori, urmat de Timiş, cu 3.549, Cluj, cu 3.166, Iaşi, cu 2.087, Sibiu, cu 891, Arad, cu 755 şi Braşov, cu 748 de locuitori. La polul opus, Bucureştiul a pierdut cel mai mult, 1.763 de locuitori, urmat de Galaţi, cu 1.749, Botoşani, cu 1.528, Hunedoara cu 1.491 şi Olt cu 1.487.
Dacă este să vorbim de oraşe, din 103 municipii, majoritatea, adică 94, au pierdut populaţie, în vârful topului fiind Bucureştiul, urmat de Bacău, Ploieşti şi Craiova. Bucureştiul rămâne însă cel mai bogat oraş al României, dacă e să ne uităm la produsul intern brut pe cap de locuitor, cu mult înaintea celor mai bogate judeţe ale ţării, care sunt, în ordine: Ilfov, Constanţa, Cluj, Timiş, Prahova, Braşov şi Sibiu. Aceste judeţe fruntaşe au atras locuitori, iar cele mai sărace (Vaslui, Botoşani, Neamţ, Mehedinţi) au pierdut.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
