Concluzia generală este simplă: România e pe drumul cel bun, dar avansul e lent! Un prim succes remarcabil este că, în 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 de euro venit anual pe cap de locuitor, promovând astfel în categoria țărilor cu venituri medii. Cu alte cuvinte, fiecare român are, în termeni reali, de două ori mai mult venit față de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană. Ne-am putea bucura, nimic de zis, dacă am avea o clasă politică responsabilă și matură. Din nefericire, această "clasă" nu este nici pe departe cum ar trebui să fie. Este conflictuală. Este coruptă. Este nepregătită profesional. Este formată din bogătași avari și inculți. Din această cauză, majoritatea românilor (75%) susțin în mod constant, în sondajele de opinie, că țara se îndreaptă în direcția greșită. Grație intervenției apreciate a DNA, corupția în domeniul achizițiilor publice a scăzut cu circa 25%. Dar la ce bun, dacă avem o capacitate administrativă redusă? Ce putem face dacă această capacitate redusă e responsabilă de slaba absorbție a fondurilor europene, în timp ce încasările bugetare ale României continuă să fie, alături de cele din Bulgaria, cele mai slabe din UE (60% față de media europeană)? Principalele cauze sunt politizarea și slaba calitate a administrației. Pentru reglarea situației, SAR și RFI propun câteva recomandări guvernanților: 1. Depolitizarea birocrației și reconstruirea unui sistem pe bază de merit. 2. Implementarea reală a legii guvernanței corporative. Guvernarea corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse și controlate. Această guvernare este, practic, ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente. 3. Raționalizarea investiției publice. România are prea multe elemente din modelul grecesc, intrat în istorie sub denumirea anecdotică "from boom to bust", adică de la înflorire direct în faliment. Proasta guvernare duce la ineficiența investiției publice care se face discreționar, nepredictibil, netransparent și în permanentă negociere. România nu are un plan fix de dezvoltare. 4. Europenizarea reformei instituțiilor de control, prin protejarea instituțiilor performante. România trebuie să folosească o parte din fondurile europene pentru asistență tehnică, nu pentru studii de fezabilitate. Trebuie să angajeze manageri performanți din UE, să se deschidă spre restul Europei. Dacă în 25 de ani, nu a reușit să reformeze Fiscul și Curtea de Conturi, de ce să nu ceară ajutor de la experți din alte țări membre ale UE? Sau dorește să continue, încă 25 de ani, cu aceiași șefi de origine... politică? În sfârșit, partidele de la putere pun accentul obsesiv pe reforma DNA și ANI. Dar, domnilor "penali" (scuze limbii române!), tocmai aceste instituții sunt cele care înregistrează performanțe! De ce ar trebui desființate sau marginalizate? Lideri precum Dragnea și Tăriceanu au răspunsurile lor. Răspunsuri de 10% în sondaje. Până la 5% nu mai e mult...