Ficatul şi grăsimile rătăcite

Întrebări şi răspunsuri

- Se spune că cel mai mare duşman al fica­tului este alcoolul, drumul scurt către ficatul gras şi ciroză. Este adevărat?

- Excesul de alcool reprezintă doar unul dintre posibilele motive pentru care ficatul îşi pierde echilibrul şi începe să depoziteze grăsime. La aşa-numita "steatoză-hepatică non-alcoolică", după cum arată şi numele, cauza nu este băutura, ci, de cele mai multe ori, alimentaţia necorespunzătoare, dublată de prea puţină mişcare. Ce trebuie înţeles este că ficatul nu este răspunzător doar de detoxi­fierea sângelui - şi, implicit, de metabolizarea al­coolului - ci are grijă şi ca celulelor să le stea me­reu la dispoziţie toţi nutrienţii care le sunt ne­cesari. Din acest motiv, el are pregătită întotdeauna o mică rezervă de grăsime. Când alimentaţia este însă copioasă, poate să apară o reacţie în lanţ care con­duce la depozitarea unei cantităţi exagerate de grăsime. Despre o încărcare a ficatului de grăsimi se poate vorbi atunci când peste cinci procente din­tre celulele hepatice au depozitat în mod vizibil grăsime. În cazul unui ficat gras propriu-zis, cel pu­ţin jumătate dintre celulele hepatice sunt încărcate de grăsime.

- Care sunt urmările?

- Ficatul se poate inflama. Dacă această reacţie nu este stopată, ţesutul se întăreşte, apare fibroza, iar mai târziu, ciroza, şi se pot dezvolta chiar tu­mori. Un ficat cirotic poate deveni la un moment dat incapabil să-şi îndeplinească funcţiile, astfel în­cât devine necesar un transplant. O încărcare a fica­tu­lui de grăsimi pune de asemenea viaţa în pericol şi din alt punct de vedere. Supraîncărcarea lipidică a organului creşte dramatic riscul apariţiei diabetu­lui, a infarctelor şi a accidentelor vasculare cere­brale.

- Persoanele supraponderale sunt sin­gurele care se confruntă cu această pro­blemă?

- Nicidecum! Cine cântăreşte prea mult, se confruntă, ce-i drept, cu un risc sporit al bolii (mai ales atunci când cineva creşte foarte rapid în greu­tate), dar şi 15% dintre persoanele suple suferă de boala ficatului gras. Cercetătorii le numesc "tofis" ( "thin outside, fat inside" - adică slabe pe dinafară, grase pe dinăuntru). Unii oameni pot depozita multă grăsime exact acolo unde este locul ei, şi anume sub piele. Este drept că asta conduce la formarea inesteticelor "şunci", însă pentru ficat şi metabolism pare să fie mai bine aşa. Uneori, la aceste persoane, în pofida suprapon­dera­lităţii lor, toate valorile re­levante ale sângelui se în­cadrează în limite normale. Atunci când corpul nu mai poate depozita în mod cores­punzător grăsimea sub piele, ea se acumulează însă în alte ţesuturi. Această grăsime "ră­tăcită" ajunge mai întâi în ficat, apoi sunt afectate mai toate celelalte organe ale cor­pului. Ea poate provoca infla­maţii ale vaselor de sânge, care conduc la arterioscleroză, sporind ast­fel riscul infarc­tului sau al accidentului vas­cu­lar cerebral. Dar şi alte boli sunt puse pe seama "în­gră­şării interioare", între ele numă­rându-se sindro­mul ovarului polichistic şi Alzhei­merul.

- Ar trebui, aşadar, să avem, pe cât posibil, o alimentaţie săracă în grăsimi?
- De încărcarea ficatului cu grăsimi este res­ponsabil, mai ales, aportul exagerat de carbohi­draţi (poate şi dulciuri). În mod normal, în timpul unei mese, carbohidraţii trec în sânge, şi apoi sunt canalizaţi în celule, cu ajutorul hormonului denu­mit insulină. Aici ei sunt - fie folosiţi imediat, pentru a satisface nevoia de energie, - fie sunt depozitaţi în celulele hepatice pentru a sprijini efortul fizic. Dacă acesta nu se prea produce, modul nostru de viaţă fiind unul mai degrabă co­mod şi, pe deasupra, mai şi consumăm carbohidraţi în exces, depozitele de grăsime ajung, de regulă, să fie umplute până la refuz. Această stare a organismului este denumită rezistenţă la insu­lină. Un studiu recent al Universităţii Yale a arătat unde ajunge în final zahărul din sânge: el este transfor­mat în grăsime de către ficat, care o reţine sau o transportă cu aju­to­rul sângelui în alte ţesuturi. Ca urmare a încărcării progre­sive a ficatului şi a pancrea­sului cu grăsimi, aceste organe devin la rândul lor rezistente la insulină şi metabolismul zahă­rului se perturbă într-o tot mai mai mare măsură, astfel încât, la un moment dat, nici măcar cantităţile extrem de mari de insulină nu mai sunt suficente pentru a îndepărta glucoza din sânge. Acest stadiu se numeşte diabet.

- Sub ce formă se manifestă un ficat încărcat de grăsimi?

- Abia dacă se observă. Dat fiind că ficatul nu percepe durerea, disconfortul apare de cele mai multe ori când el este deja permanent afectat. Un ficat încărcat de grăsimi se manifestă, în cel mai bun caz, printr-o senzaţie de presiune la nivelul abdomenului superior (atunci când este deja semni­ficativ mărit). Cei loviţi de această afecţiune simt, adesea, o mare oboseală. Dar acest simptom ne­specific nu prea reuşeşte să-i facă pe oameni să-şi dea seama despre ce este vorba.

- Şi de unde ştiu dacă am şi eu această pro­blemă?

- Un ficat încărcat de grăsimi poate fi desco­perit târziu, prin ecografii, şi anume, atunci când în mod clar peste zece la sută din celule au în­magazinat gră­sime. În prezent, boala fica­tului gras se diagnosti­chea­ză cel mai uşor cu ajutorul aşa-numitului in­dice de în­cărcare gra­să a ficatului (Fatty-Liver-In­dex - FLI). Cu cât indicele FLI trece mai mult de 30, cu atât mai probabil este că ne con­frun­tăm cu boala ficatului gras. E­fectuând şi alte teste de laborator, doctorul dvs. poa­te apoi calcula în ce măsură vă este deja afectat me­ta­bolismul.

- Se poate preveni de­punerea de gră­sime în fi­cat?

- Există o cale rapidă, care conduce efectiv la reducerea nivelului de grăsime din ficat: regimul. "Cheia stă într-un aport caloric scăzut în mod dramatic", afirmă nutriţioniştii. Participanţii la un experiment întreprins la Univer­sitatea Newcastle, care erau cu toţii diabetici, care au consumat zilnic 800 de calorii, în forma unor shake-uri proteice şi legu­me, au scăpat încă din prima săp­tămână de 30 la sută din grăsi­mea existentă la nivelul ficatului, fapt ce a condus imediat la îm­bunătăţirea indicilor de glucide şi lipide din sânge. În opinia nutri­ţioniştilor, caloriile pe care ni le îngăduim zilnic ar trebui să con­stea într-o cât mai mică măsură din carbohidraţi, şi mai mult din proteine prezente în leguminoase (linte, fasole uscată, mazăre, mei, bob etc.), supe de legume şi sucuri preparate în casă.
În cazul unei supraponderalităţi excesive, două săptămâni de regim nu sunt îndeajuns pentru a readuce metabolismul pe calea cea dreaptă. În ase­menea cazuri, nu ne ajută decât să schimbăm ceea ce a condus la încărcarea ficatului cu grăsimi, şi anume, stilul de viaţă, definit prin prea puţină miş­care şi prea mulţi carbohidraţi (pâine, paste făi­noase, zahăr).

Cum să păstrăm ficatul în formă

* Axaţi-vă pe relaxare: hormonii de stres sti­mulează procesele inflamatorii din corp, iar acestea, la rândul lor, influenţează în mod negativ metabo­lismul zahărului.
* Dezvoltaţi-vă masa mus­cu­lară: Chiar şi la oamenii care au deja rezistenţă la insulină, orice set de exerciţii sportive îm­bună­tăţeşte metabolis­mul, iar efectul durează tot restul zilei. Deosebit de avantajos este, în aceas­tă pri­vinţă, antrenamentul de forţă, fiindcă muşchii bine dezvoltaţi pot depozita mai multă glucoză şi, în plus, consumă, la fiecare activitate, mai multă ener­gie.
* Reduceţi necesarul de insulină: con­sumaţi mai puţini carbohidraţi care se digeră uşor (produse pe bază de cereale, dulciuri) şi faceţi ca in­tervalul dintre masa de seară şi micul dejun să fie cât mai lung. În acest fel, îi asiguraţi corpului dvs. pe timpul nopţii o mini-perioadă de post bine­făcător, şi multe kilograme în minus.